Inventarea tenisului (71)

Disparitia lui McEnroe din circuitul ATP s-a produs lent, cu sincope evidente. John iubea acest sport, în care altadata stralucise ca un geniu natural ce era, dar simpla pasiune nu ajunge pentru a rezista la nivel înalt. Se schimbase tehnologia (apropo: Bad Boy a descoperit racheta din carbon si grafit de la fratele sau mai mic, Patrick, caci pâna atunci, conservator cum îl stim, preferase batrânul sau Dunlop Maxply din esente de lemn!), în prim-plan venisera alte generatii, se juca alt tenis acum la debutul anilor 1990, mai atletic, mai fizic, aparusera antipaticii baseliner-i, fusese inventat liftul etc. El nu se mai regasea în întâmplarile majore ale circuitului si, chiar daca se mai califica în fazele avansate ale diferitelor turnee, inclusiv în cele de Grand Slam, nimic nu mai era cum fusese cândva. Nici în familie lucrurile nu mai mergeau cum trebuie, relatia cu Tatum era din ce în ce mai proasta, iubirea se destramase, iar copiii, contrar miturilor, nu leaga pe adulti atunci când alte energii sufletesti au fost secate…
Întâlnirea cu Patty Smyth, o celebra solista americana, lider al grupului Scandal, mama a unei fete, avea sa se dovedeasca salvatoare pentru sufletul dornic de iubire al marelui tenismen. El se va casatori cu artista, o femeie incomparabil mai matura, echilibrata si responsabila decât rasfatata Tatum. Vor avea doi copii, astfel încât la ani dupa aceea Johnny apare zâmbind fericit în fotografii de familie, alaturi de Patty si de cei sase copii ai sai!
Retragerea de pe terenul de sport nu este deloc o bucurie pentru cineva obisnuit cu tumultul tribunelor si cu scena starurilor. Unii nu se regasesc niciodata, se apuca de bautura, droguri, aventuri mondene, iar averea, greu agonisita, se duce vazând cu ochii. Altii, cu o personalitate puternica si educati în spiritul unor valori morale ferme, cum s-a întâmplat cu McEnroe, reusesc sa suplineasca slaba secretie de adrenalina cu activitati sociale creative.
Bad Boy, de pilda, care mai tot timpul a cochetat cu ideea de muzica rock, s-a apucat sa învete chitara. Mai întâi si-a achizitionat un Les Paul negru, pe care însa a facut-o bucati, de frustrare, vazând ce distanta astronomica este între amatorul care era si Buddy Guy, geniul chitarei care concertase în 1981 la Checkerboard Lounge din Chicago. Pe urma, John si-a cumparat un alt obiect rar, o chitara Fender Stratocaster alba, editie 1962, care apartinuse lui Elliot Easton de la grupul Cars. „Profesori“ i-au fost giganti ai muzicii rock internationale, pe care îi frecventa si cu care devenise prieten: Carlos Santana, Eddie Van Halen, Stephen Stills. Pentru deprinderea basului, Johnny beneficia de consilierea lui Bill Wyman de la Rolling Stones. Lectiile de compozitie si pian i le-a predat marele Jimmy Webb. Nu rar se întâmpla ca tesnimenul sa cânte amical alaturi de Buddy Guy, Joe Cocker si Lars Ulrisc de la Metallica (al carui tata, Torben Ulrichi, jucase pentru Danemarca în Cupa Davis, fiind un jucator decent din generatia lui Ion Tiriac!).
N-a trecut mult si McEnroe si-a facut propria formatie de rock, John McEnroe Band, din care faceau parte ghitaristul solo Chris Scianni si bateristul Rich Novatka. Când s-a produs si primul lor concert, la Roland Garros, unde au cântat pe baza unei invitatii a lui Yannick Noah, în fata a patru mii de spectatori, din John McEnroe Band mai facea parte si basistul Matt Kramer. Succesul a fost eclatant!
Pe de alta parte, curiozitatea intelectuala si sensibilitatea pentru arta l-au împins pe Big Mac sa se initieze în arta moderna. Nu pierdea ocazia, daca putea, sa viziteze galeriile de arta moderna din orasele în care avea de disputat turnee pretutindeni în lume. El se simtea atras în primul rând de pictura americana moderna, fiind mare fan al unor artisti precum Alice Neel, Marsden Hartley, Arthur Dove, Ricchard Diebenkorn si Agnes Marin. La un moment dat John a cumparat o pânza suprarealista a lui Tom Blackwell. A fost, practic, debutul sau de colectionar de arta. Deja „infestat“ de acest morb, el a achizitionat în 1992 un spatiu mansardat într-o batrâna cladire monumentala de pe Green Street din Soho-ul newyorkez. L-a transformat cu bun-gust în galerie de arta, acesta devenind un loc predilect pentru lansarea plasticienilor tineri.