Cosmarul noilor tehnologii
V-ar placea ca prietenii dvs. de pe Facebook sa va caute prin gunoaie? – aceasta e intrebarea de la care porneste Evgeny Morozov in „The Wall Street Journal“, intr-un articol intitulat „Is Smart Making Us Dumb?“ Un grup de designeri din Marea Britanie si din Germania au realizat un cos de gunoi, numit BinCam, care face posibil exact acest lucru. Un smartphone instalat pe capacul cosului face câte o poza de fiecare data când aruncati ceva inauntru. Fotografia apare pe pagina dvs de Facebook, si primiti puncte – ca intr-un joc – in functie de cât de bine urmati normele comportamentului „verde“. Gospodaria cu cele mai multe puncte câstiga. Scopul acestei tehnologii ar fi acela de a „atrage atentia indivizilor asupra reziduurilor alimentare si a obiceiului de a recicla“, in speranta de a schimba – in bine – comportamentul oamenilor.
BinCam functioneaza la interferenta dintre doua tendinte care vor schimba in mod substantial lumea din jurul nostru. Intâi, multumita proliferarii senzorilor ieftini, cele mai obisnuite obiecte pot sa inteleaga, acum, ceea ce facem cu ele – de la umbrele care „stiu“ ca va ploua la pantofi care „stiu“ ca se uzeaza – si sa ne avertizeze despre problemele care ar putea sa apara. Cu un pic de ajutor venit dinspre domeniile crowdsourcing-ului si al inteligentei artificiale, obiectele pot fi invatate sa faca diferenta intre un comportament responsabil si unul iresponsabil (de exemplu, intre a recicla si a arunca, aiurea, lucruri la gunoi) si sa ne pedepseasca sau sa ne recompenseze in mod corespunzator – si in timp real.
In al doilea rând, cum identitatile noastre sunt legate, atât de puternic, de profilurile noastre din retelele de socializare, precum Facebook sau Google+, fiecare interactiune cu un astfel de obiect poate sa devina „sociala“ – adica vizibila pentru prietenii nostri. Aceasta vizibilitate le permite designerilor sa se foloseasca de presiunea sociala: reciclati si va veti impresiona prietenii, sau nu reciclati, si riscati sa ajungeti la stâlpul infamiei. Aceste doua trasaturi sunt ingredientele esentiale ale asa-numitelor tehnologii inteligente. Unele obiecte de acest fel concureaza, deja, cu vechile obiecte „neinteligente“: ceasuri inteligente care pulseaza când primesti un poke pe Facebook, sau cutii de medicamente inteligente care trimit un mesaj catre tine si catre medicul tau, indicând câte pastile au mai ramas in cutie.
Multe dintre aceste tehnologii se indreapta insa intr-o directie primejdioasa. Unii gânditori din Sillicon Valley vad in ele nu doar o modalitate de a oferi noi produse consumatorilor, ci si o cale de a-i face sa se comporte mai bine. Altfel spus, vorbim despre inginerie sociala deghizata sub forma ingineriei produselor.
Pe masura ce tehnologiile inteligente devin din ce in ce mai intruzive, ele risca sa ne stirbeasca autonomia, sufocând comportamente pe care cineva, dintr-un anumit colt al planetei, le vede ca fiind inoportune. Furculitele inteligente ne informeaza ca mâncam prea mult. Periutele de dinti inteligente ne someaza sa petrecem mai mult timp spalându-ne pe dinti. Senzorii inteligenti ai masinilor noastre isi pot da seama daca sofam prea repede, sau daca frânam prea brusc.
Aceste obiecte pot sa ne ofere un feedback folositor, insa pot, de asemenea, sa transmita tot ceea ce „stiu“ unor institutii ale caror interese nu sunt identice cu ale noastre. Companiile de asigurari ofera deja reduceri considerabile soferilor care accepta sa-si instaleze senzori inteligenti, care sa le monitorizeze obiceiurile la volan. Cât va mai dura pâna când clientii nu vor mai putea sa beneficieze de o asigurare auto fara o astfel de supraveghere?, se intreaba Evgeny Morozov. Si cât mai e pâna când monitorizarea sanatatii noastre (greutatea, dieta, numarul de pasi pe care ii facem zilnic) se va transforma, dintr-o noutate recreationala, intr-o obligatie pentru toata lumea?
Cum putem, altfel spus, sa evitam sa ne predam, complet, in mâinile noii tehnologii?, se intreaba Morozov. Secretul e sa invatam sa facem diferenta intre „inteligenta buna“ si „inteligenta rea“.
Obiectele inzestrare cu o „inteligenta buna“ ne lasa, in continuare, sa detinem controlul complet asupra situatiei si incearca sa ne imbunatateasca procesul de luare a deciziei oferindu-ne mai multe informatii. De exemplu: un ibric conectat la Internet care ne avertizeaza când reteaua de energie electrica e supraincarcata nu ne impiedica sa mai fierbem o cana de ceai, dar adauga o dimensiune etica suplimentara acestei decizii. Dimpotriva, tehnologiile inzestrate cu o „inteligenta rea“ fac ca anumite decizii si comportamente sa devina imposibile. Gadget-urile din ultima generatie de masini – senzori care verifica daca nu am baut, sau daca nu suntem obositi – cauta sa limiteze, nu sa largeasca ceea ce putem face.
Proiecte precum BinCam cad undeva intre inteligenta buna si inteligenta rea, in functie de cum sunt ele puse in practica. Noul cos de gunoi nu ne obliga sa reciclam, insa, facând apel la instinctele noastre primare – trebuie sa câstig puncte! trebuie sa concurez cu altii! trebuie sa imi impresionez prietenii – nu ne trateaza ca pe niste fiinte umane autonome, care pot sa-si cântareasca singure alegerile. Dimpotriva, el permite retelei Facebook sa gândeasca in locul nostru.
Experimentele si esecurile sunt cele care imping cultura noastra inainte. Faptul ca povestile despre marile inventii ale omenirii tind sa ridice in slavi momentul revelatiei si sa arunce sub pres toate erorile si esecurile nu inseamna ca greselile au un rol trivial. Asa cum stie orice artist sau om de stiinta, fara un spatiu protejat, chiar sacru, in care sa putem face greseli, nimeni nu ar mai inventa nimic.
O paradigma de obiecte inteligente mai umane ar recunoaste, fara rezerve, ca rolul tehnologiei nu este acela de a ne scuti de rezolvarea unor probleme. Mai degraba, ar trebui sa punem tehnologiile inteligente sa ne ajute la rezolvarea problemelor. Nu ne dorim o viata fara obstacole si frecusuri, deja creata pentru noi de altcineva, ci o viata in care putem depasi obstacolele si frecusurile care ne stau in cale.
Tehnologiile cu adevarat inteligente ne vor aminti ca nu suntem simpli roboti care ajuta baze de date imense sa raspunda la intrebari prestabilite. Si, daca cei care proiecteaza tehnologiile inteligente nu vor tine seama de complexitatea si bogatia vietii reale, traite – cu provocarile si conflictele ei –, aceste tehnologii, conchide Evgeny Morozov, vor ajunge fix la BinCam-ul istoriei.