Ioan Petru Culianu – Iter in sivis. I. Eseuri despre gnoza si alte studii. Traduceri de Dan Petrescu, Corina Popescu si Hans Neumann. Introducere de Eduard Iricinschi, Polirom, 2012, 246 p.
Pasionat de dimensiunea religios-simbolica a existentei (desi în viata de zi cu zi a fost mai degraba un sceptic decât un credincios), I. P. Culianu a aspirat mereu sa gaseasca punctele în care istoria religiilor, mitologia, istoria, filozofia si literatura converg, probând acea unitate a culturii în care savantul român credea cu tarie. Ca si Lévy-Strauss, Culianu a fost însufletit de ideea ca magia nu reprezinta o forma de cunoastere inferioara, primitiva, ci o cunoastere alternativa, având puncte comune nu doar cu religia, ci si cu stiinta. Îi era evidenta, de asemenea, legatura acesteia cu structurile inconstientului, posibilitatea de a fi o prezenta ocultata în spiritul fiecaruia dintre noi, prin care se pot (re)face legaturile întrerupte dintre constient si subconstient. Într-un secol al scientismului pozitivist gata sa masoare toate „revolutiile mari“ în mecanica experimentelor si a rationamentelor, am putea vedea în aceasta pasiune a lui Culianu dorinta de a masura umanul la scara cosmica, de a descoperi în spatele vizibilului simplu niste urme ale invizibilului complicat.
„Iter in silvis I. Eseuri despre gnoza si alte studii“ este un volum compozit, care cuprinde zece eseuri scrise în italiana, franceza si germana, între 1974 si 1979, reflectând începuturile eforturilor facute de Culianu pentru a repune în drepturi spiritualitatea, în încercarea de a lumina fantasticul din interiorul nostru. Vorbim de o perioada a încercarilor, când cultura deja vasta a lui Culianu, vointa, intuitia si inteligenta sa impresionante nu erau dublate de rigoarea stiintifica si precizia filologica pe care le-a capatat în urma apropierii de profesorul Ugo Bianchi care l-a ajutat, printre altele, sa iasa de sub vraja mitului Eliade si sa-si reduca acele carente metodologice care îi fracturau meditatiile asupra gândirii mitico-simbolice. De aceea, studiile de fata sunt importante în special ca ilustrare a evolutiei gândirii si cercetarii sale, neimpresionând prin rigoare sau prin forta incluziva si comparatista.
Limitele acestor abordari au fost recunoscute de Culianu în chiar timpul scrierii textelor, cercetatorul fiind constient ca reusea aici în special niste focalizari treptate, niste exercitii de comprehensiune care sa stea la baza unor ipoteze fundamentale din acel trudnic itinerariu al cunoasterii si al re-cunoasterii de sine. „Fulgerari ale unei gândiri“ – le numea Culianu –, care au drept fir conducator „fenomenologia cu multiple fatete a gnozei“. „Fatetele“ carora autorul le cauta în acest volum traseele (antropologice) se vor transforma în teme majore ale cercetarii sale: dualism gnostic, dualism platonician, acosmism, demonizarea cosmosului, nihilism, orfism, extaz, samanism si calatorii extatice, simbolism astronomic si eshatologic, docentism, metafizica imaginii, limbajul mitului si limbajul conceptului, romantism acosmic sau demonologie bulgakoviana.
Primul eseu – «Patimile» Sofiei în gnosticism din perspectiva istorico-comparativa“ – are la baza idei din studiile lui Ugo Bianchi, abordarea dualismului gnostic fiind focalizata asupra suferintelor si zbaterilor Sofiei, „acea entitate divina periferica legata în mod direct de originile lumii“. Fara a se opri si asupra legendelor cosmogonice românesti, Culianu încearca sa gaseasca o convergenta a constelatiilor de personaje simbolice feminine identificate în mituri raspândite în regiuni geografice îndepartate, care ar sustine conceptia potrivit careia dualismul religios nu presupune existenta unui al doilea creator trickster de sex masculin, ci o entitate feminina gnostica ce prilejuieste, cu criza ei, originea lumii inferioare, încurcând afacerile Creatorului. Culianu schiteaza aici niste puncte de tangenta între simbolismul Sofiei, cel al zeitei Demetra si al surorilor Wawilak din mitul murgnic australian sau al lui Muso Koroni din religia populatiei bambara din Sudan. Aceste entitati „culpabile“ de imperfectiunea lumii sunt vazute de Culianu drept „feministe avant la lettre“ care nu au suportat o ordine masculina si care au la baza dezechilibre de natura erotica. Prin intoleranta lor, ele au rupt echilibrul lumii, influentând întreaga desfasurare a istoriei lumii si a omului. În paralel, Culianu dezvolta si o teorie a limbajului ambivalent, ca si zeitele care l-au oferit oamenilor odata cu razvratirea lor fata de autoritatea masculina: „La început nu era nevoie de limbaj pentru exprimare; limbajul se datoreaza mersului regresiv al omenirii nemuritoare, e deci legat de introducerea mortii în lume (…) o omenire fericita nu are nevoie de exprimare lingvistica, aceasta exprimare e datorata entitatii mitice care a pricinuit si decaderea lumii. Si cu cât devin mai desavârsite mijloacele de exprimare, cu atât se accentueaza alterarea lumii“.
În «Demonizarea cosmosului» si dualismul gnostic“, valorizând idei din folozofia greceasca, literatura apocaliptica iudaica si iudeo-crestina, I. P. Culianu analizeaza o alta categorie dualista: infernul ceresc (caracterul demonic atribuit sferelor astrale) si infernul din maruntaiele Pamântului, pe când în capitolul urmator – „Inter lunam terrasque… Incubatie, catalepsie si extaz la Plutarh“ – sa analizeze mituri cu structura samanica pentru a pune în evidenta radacinile grecesti arhaice ale scenariilor apocaliptico-eshatologice si analogiille cu alte experiente extatice, straine de religia greceasca (mituri plutarhiene cu iz samanic). Fie ca scrie despre „umbra femeii din ceruri“, despre ambivalenta prezentei sacrului (aparenta si nu efectiva) sau despre raportul dintre sufletul lumii si sufletul omenesc particular, problema limbajului este dezvoltata în paralel, evidentiata fiind de data aceasta pluralitatea limbajelor posibile pentru ilustrarea uneia si aceleiasi idei, cele mai importante forme urmarite de Culianu fiind limbajul mitului si limbajul conceptual.
Unul dintre cele mai semnificative capitole ale cartii este „Religia ca instrument al puterii si mijloc de eliberare în mediul non-crestin“. Pornind de la parabole identificate în cele dintâi opere ale literaturii chineze, Culianu ilustreaza tentatia oamenilor de a-si înfrumuseta utopiile pentru ca, prin contrast, sa urâteasca realitatea, atitudine regasita si în legaturile nascute în cadrul binomului putere-ideologie, biserica fiind conceputa ca o veritabila „antagonista“ spirituala a statului în lupta pentru putere aupra maselor. Ramânând în cadrul istorico-religios, cu exemple culese din religii necrestine (îsi recunoaste limitele în ceea ce priveste crestinismul), I. P. Culianu identifica tehnici propriu-zis religioase ce înlesnesc exercitarea puterii: initierea, segregarea sexuala sau asa-zisele tehnici de eliberare care sunt de fapt tehnici de manipulare a constiintelor, sustinând ideea ca „religia este fara îndoiala un model simbolic menit sa creeze si o opinie de masa si, în consecinta, ea premerge metodele empirice care vor constitui apoi disciplina numita psihologia maselor“. Culianu nu reuseste sa creeze aici o demonstratie propriu-zisa, ci ofera doar niste exemple care vor constitui repere de baza în cartile ulterioare, unde va aprofunda rolul socializant si compensatoriu al riturilor religioase în strânsa legatura cu libertatea individuala.
De asemenea, abordarea comparatista a originii, evolutiei si functionalitatii unor simboluri – al perlei, al puntii înguste, al pesterii –, dar si a motivelor dualiste identificate în romantismul acosmic eminescian (omul situat în afara lumii în care a fost aruncat, opozitia dintre demiurgul cel rau si „adevarata“ divinitate, consubstantialitatea omului cu divinitatea transcendenta, elitismul procesului de mântuire, reîncarnarea) sau aspectele dualiste pe care le capata diavolul în „Maestrul si Margareta“ (un diavol atotputernic ce pedepseste micile diabolisme omenesti, raportul dintre om si lumea luminii) – constituie în volumul „Iter in silvis“ niste investigatii incipiente, eterogene, niste usi deschise catre studiile complexe din „Gnozele dualiste ale Occidentului“ si nu numai.