500 de ani de tipar armean. Un interviu cu Hasmik Poghosyan, ministrul Culturii din Armenia
Un popas în noua si ultramoderna cladire a Matenadaranului – Institutul de cercetare stiintifica a manuscriselor rare si incunabulelor din Erevan – ne ajuta sa întelegem mai bine evolutia scrisului, a manuscriselor miniate si a incunabulelor în limba armeana.
Vizita începe cu un prim contact cu alfabetului armean, inventat de Mastot, alcatuit din 36 de litere, începând cu „A“ de la „Astvadz“ (Dumnezeu) si terminând cu „C“, de la Christos. Dupa secolul al XII-lea, copistii au adaugat înca 3 litere: „Yev“ (Si), „O“ si „F“, astfel încât astazi alfabetul armean are 39 de litere.
Luam apoi cunostinta cu un manuscris pietrificat, care dateaza din secolul al V-lea.
La început se scria pe pergament, preparat din piei de vitel sau de miel. Cum pergamentul era foarte scump, din când în când era refolosit. Se poate vedea un asemenea palimpsest care, pe margine, contine o scriere din secolul al V-lea, iar restul este din secolul al X-lea.
Armenia:
Peceti ale unei civilizatii
Cele mai vechi manuscrise armene cu miniaturi dateaza din secolul al IX-lea si al X-lea, mai exact din anii 887 si 989, intitulându-se „Evanghelia Lazarian“ si „Evanghelia de la Ecimiadzin“, cu sapte miniaturi, patru dintre ele datând din secolul al VI-lea. Alte exemplare ale acestei lucrari sunt pastrate în conditii climatice speciale.
Iata si manuscrisul cel mai mare, dar si cel mai mic. Cel mare reprezinta „Predicile de la Mus“ (scrise la manastirea Avag din Erzânga) din 1202 si cântareste 27 kg., continând 660 de pagini din pergament, 56,3 cm/ 70,5 cm. Este interesant un amanunt: în timpul Genocidului Armean din 1915, s-a hotarât ca acest manuscris trebuie pastrat cu orice pret, dar, fiind prea mare si prea greu de transportat, a fost împartit în doua, astfel fiind mai usoara salvarea lui. Cel mai mic manuscris, expus în coltul din dreapta al celuilalt, este un „Calendar liturgic“, scris în secolul al XII-lea, si cântareste 19 gr., 3 cm/ 4 cm.
Mai târziu, în Evul Mediu, când tara a fost supusa primei invazii arabe, dusmanii exclamasera: „Am intrat în tara cartilor!“
Departe de Armenia, de „tara cartilor“, în Italia, la Venetia, în 1512, un anume Hakob, care îsi alesese cu umilinta porecla de Meghabard (Pacatosul), tiparea „Urbatagirk“ – o carte de rugaciuni, alcatuita din 124 de pagini, dintre care 24 în culori, urmata de „Parzatomar“, o alta lucrare cu caracter religios care era un fel de calendar al sarbatorilor sfinte. Astfel, s-au pus bazele tiparului în limba armeana.
Amintesc ca un exemplar din „Urbatagirk“, prima carte tiparita în armeana, se afla la Institutul Matenadaran din Erevan, un alt exemplar la Biblioteca Nationala a Armeniei, iar un al treilea exemplar la Biblioteca Patriarhiei Armene din Ierusalim.
Cartile tiparite între 1512 si 1850 sunt socotite „hânatib“ – incunabule.
De remarcat ca Venetia a jucat un rol unic în istoria tiparului armean. Începând din 1789, când s-au pus bazele Congregatiei mekhitariste armene pe insula San Lazzaro, au fost tiparite peste 5 000 de volume. La Venetia, continua sa existe si astazi acest focar de cultura armeana.
În decembrie trecut, la Muzeul Correr din Venetia, s-a inaugurat expozitia „Armenia: Peceti ale unei civilizatii“, dedicata celor 500 de ani ai tiparului armean, ea urmând sa ramâna deschisa pâna la 15 aprilie. Expozitia va fi prezentata si la Erevan.
Ulterior, tiparul în armeana a continuat la Lvov în 1616, la Roma în 1623, la Milano în 1624, la Paris în 1633, la Noul Julfa în 1640, la Amsterdam în 1655, apoi la Sankt Petersburg, Constantinopol, Tiflis, Susi si Erevan. În 1794, la Madras, în India, vedea lumina tiparului primul periodic în limba armeana. Mai înainte scriam despre traducerea Bibliei înca de la începutul secolului al V-lea. Prima Biblie tiparita în armeana avea sa fie realizata în 1666 în Olanda, de catre Oskan Erevanti.
Între 1512 si 1920, cele mai multe dintre cele peste 11 000 de carti în limba armeana au fost tiparite în afara Armeniei. Astfel, se stie ca la Venetia au aparut 2 243 de titluri, la Constantinopol – 5 492, iar la Tiflis – 3 637. În Armenia, doar în perioada 1920-1940 au fost tiparite 18 000 de carti.
Treptat-treptat, cartea tiparita cu literele alfabetului armean a devenit o martora stralucita a renasterii armene.
Astazi, Armenia este o prezenta activa la târguri si expozitii internationale de carte. În 2011, ea a participat la asemenea manifestatii organizate la Minsk, Paris, Sankt Petersburg, Frankfurt, Los Angeles, Geneva, unde a fost invitata de onoare. Tot invitata de onoare este si la Târgul international de carte de la Cairo, iar in cursul lunii martie participa la Salonul international de carte de la Paris.
500 de ani de carte armeana tiparita. Un interviu cu ministrul Culturii din Armenia
O veste îmbucuratoare este ca, în 2012, se sarbatoresc nu numai 500 de ani de carte tiparita în armeana; Erevanul va deveni, printr-o hotarâre a UNESCO, „Capitala mondiala a carti“. Este cel de-al doisprezecelea oras desemnat sa se bucure de aceasta titulatura, dupa Madrid, Alexandria, New Delhi, Antwerpen, Montréal, Torino, Bogotà, Amsterdam, Beirut, Ljubljana si Buenos Aires.
Participând nu demult la cea de-a patra Conferinta a scriitorilor armeni de limbi straine de la Erevan, am avut prilejul de a o întâlni pe doamna Hasmik Poghosyan, ministru al Culturii din Armenia, pe care am rugat-o sa-mi vorbeasca despre pregatirile pentru acest eveniment, când miracolul cartii armene va deveni mai vizibil si accesibil.
Hasmik Poghosyan: Programele noastre sunt foarte numeroase, atotcuprinzatoare si de calitate, datorita eforturilor noastre pentru sustinerea libertatii de expresie, pentru promovarea cartii si lecturii în Armenia. Totodata, atât în tara, cât si în strainatate, se vor organiza expozitii dedicate împlinirii a 500 de ani de carte armeana tiparita.
Programele noastre se vor adresa tuturor categoriilor sociale si de vârsta, dar mai ales copiilor si tinerilor, caci ei vor fi cititorii, scriitorii si editorii de mâine.
Vom prelua oficial calitatea de Capitala mondiala a cartii de la Buenos Aires în ziua de 23 aprilie 2012, care corespunde cu Ziua mondiala a cartii si a copy-right-ului.
Vom organiza expozitii de carti armene vechi, pastrate în biblioteci si muzee din tara si din strainatate. Expunându-se peste 1 000 de carti vechi armene, se vor pune în evidenta activitatile de tiparire a lor, locurile respective si ideile lor de baza. Apoi vor fi expozitii de beletristica, albume, carti enciclopedice, de arta, pedagogie, dictionare, harti, cataloage, brosuri, dar si literatura electronica, volume tiparite în strainatate, inclusiv în comunitatile din Diaspora armeana. Vor avea loc întâlniri cu scriitori de renume din tara si din strainatate, inclusiv laureati ai Premiului Nobel.
Vom avea si un Salon international de carte, la care asteptam participanti din cât mai multe tari. Vor mai fi conferinte, lansari de carti, festivaluri literare etc.
Anul va continua cu expozitii de carte la Washington D.C., la biblioteci din Italia, Franta, România, Bulgaria, China, Olanda, Germania, Rusia s.a. De pilda, la Biblioteca Congresului SUA se vor expune 50 de incunabule în limba armeana, de la cartea de rugaciuni „Urbatagirk“ a lui Hakob Meghabard din 1512, pâna la altele din 1695.
Madeleine Karacasian: Credeti ca acest eveniment major va constitui un imbold pentru tânara generatie, pentru a se întoarce la metodele clasice de lectura, pentru a-si fauri un bagaj de cunostinte solide, prin intermediul cartii tiparite, nu al Internetului si al altor mijloace moderne de informare?
H. P.: Cred ca succesul acestui eveniment depinde de noi, generatia vârstnica. De felul cum vom reusi sa ne prezentam în fata cititorilor cu metode cât mai interesante. Va trebui sa putem vorbi pe limba tinerilor, accesibila lor. Cred ca este foarte important sa le atragem atentia prin metode vizuale. Cuvântul prin intermediul calculatorului nu poate concura cu cuvântul viu, caci acesta este emotional, sensibil. Din acest punct de vedere, cred ca este foarte important sa facem lecturi publice de masa. Sa alegem acele lucrari, acele fragmente care sa fie interesante din punctul de vedere al tineretului de astazi. Cred ca trebuie sa studiem toate acestea pe baze psihologice, caci, daca vom încerca sa oferim cartea ca pe vremea noastra, nu vom avea succes. Sunt convinsa de acest lucru. Tineretul trebuie sa înteleaga ca este în folosul destinului sau.
Dupa cum stiti, i-am îndemnat pe participantii la cea de-a patra Conferinta a scriitorilor armeni de limbi straine sa traduca literatura armeana, pentru ca, la urma urmei, eroul tuturor manifestarilor prevazute trebuie sa fie scriitorul si opera sa – cartea –, pentru a-i atrage spre lectura pe tinerii nostri, dar si pe cei straini.
Iata asadar ca anul acesta, la Erevan, se va aduce un omagiu respectuos fata de crearea si dezvoltarea tiparului armean, menit sa faca legatura cu generatiile viitoare, aratându-le calea istorica, parcursa de carte, de la inventia lui Gutenberg si primele carti în limba armeana, tiparite în 1512, pâna la Internet. Totodata, desemnarea Erevanului drept „Capitala mondiala a cartii“ va constitui un minunat prilej de a cunoaste mai îndeaproape si celelalte comori culturale ale poporului armean.