Apartenente uneia dintre vechile limbi indigene ale Americii de Nord, cuvintele de mai sus i-or fi inspirat pe liberalii bratieni de dupa 1900 care le-au si „plagiat“, adoptându-le ca deviza a propriului lor partid: „Prin noi însine!“ La români, deviza aceasta nu cultiva, cum s-ar parea, nationalismul, ci individualismul: „prin noi însine“, adica un accent puternic pe individualitatea întreprinzatoare, pe liberul arbitru si pe initiativa personala. Mai generosi decât românii, americanii au asociat individualismului întreprinzator si egoist, serviciul altruist: în 1915 lua nastere, la Detroit, sub deviza „Sa ne facem cunoscuti prin noi însine“, prima organizatie de servicii altruiste, în slujba altora, în serviciul copiilor, adolescentilor, tinerilor liceeni. Organizatia s-a numit „Kiwanis“ si, cu o repeziciune proprie idealismului contagios specific tânarului popor american, organizatia a împânzit America, sarind repede granitele pentru ca în 1961 sa se extinda în toata lumea: în prezent „Kiwanis“ cu deviza ei „prin noi însine“ e semnalata în 100 de tari cu 8.500 de cluburi însumând peste 600.000 de membri! Dupa ’90, potrivit unui frumos spirit de imitatie ghidat de instinct selectiv, o mâna de idealisti generosi si încrezatori în roadele altruismului pus în serviciul „celor ce vin“, au sadit si în România mladitele organizatiei nascute în America, încât, dupa datele furnizate si de Internet astazi activeaza în orasele si oraselele tarii 345 de membri cuprinsi în 16 cluburi „Kiwanis“, plus înca trei aflate în curs de înregistrare. Printre cei ce s-au alaturat cu însufletire si entuziasm necontrafacut acestui tip de club altruist sunt si cei ce nu mai sunt, doi mari intelectuali, discreti si eficienti: Iordan Chimet si Felicia Antip. Împreuna cu Alexandru Sahighian si Daniel Cristea-Enache am avut onoarea sa le fim multi ani în preajma si sa colaboram în juriul concursului anual pe care „Kiwanis“ îl organizeaza pentru liceenii de azi. Ca multe dintre celelalte, tema anului acesta, incendiara!, implica vesnic noua problema a raportului dintre generatii si a locului în care acestea se despart. Tema este „Internetul: prieten sau dusman?“. Chestiunea preocupa intens mintile celor „vechi“ si ale celor „noi“, pâna acolo unde unii vad în aceasta geniala inventie a mintii omenesti calea sigura spre o catastrofa planetara, iar altii, dimpotriva, un minunat instrument de lucru si de comunicare indispensabil lumii ce vine. Care, de fapt, a si venit. Prapastiosi, unii din cei „vechi“, desi nu învechiti, vad în „maleficul“ Internet exterminatorul învatamântului si al ideii de educatie si cultura. Si nu s-ar putea spune ca n-ar avea si ei dreptate. Îi sprijina în viziunea lor catastrofica sau „prapastioasa“ chiar unii dintre adolescentii maturi care-si spun parerea: „De curând“ – scrie, înfiorându-ne, o eleva din clasa XI dintr-un liceu bucurestean – „au fost luate câteva masuri ca urmare a folosirii Internetului pe o scara atât de larga. Spre exemplu, în America s-a votat o lege… cel putin dubioasa. De anul urmator, în patruzeci si cinci din cele cincizeci de state scrisul va deveni materie optionala. Peste câteva generatii, deci, oamenii nu vor mai sti sa scrie deloc, poate nici macar sa se semneze. Se presupune ca societatea ar trebui sa avanseze, ca oamenii ar trebui sa devina din ce în ce mai informati, mai destepti pe masura ce timpul trece, iar ei renunta pur si simplu la scris ca si cum ar renunta la un aliment din dieta si nimic nu s-ar schimba din cauza aceasta. Unde se îndreapta omenirea? În loc sa fim noi cei care controlam calculatoarele si toate celelalte dispozitive, vor ajunge ele sa ne conduca pe noi. Omenirea va deveni prizoniera propriei creatii“. Ca si în cazul altor mari descoperiri ale mintii umane – fisiunea nucleara e doar una dintre ele – povestea „ucenicului vrajitor“ se repeta, în acest caz, provocând un „analfabetism“ de tip nou pe care, vai, comunismul îl „eradicase“! Întrebarile acestor tineri, nelinistile, dubiile si sperantele lor razbat cu putere, cu maxima sinceritate din ceea ce ei scriu. Spre deosebire de „prapastiosi“ ,chiar si „negationistii“ cu vârste atât de tinere lasa loc unui optimism întremator: prieteni nedezmintiti ai Internetului, ei vad bine totodata si „dusmanul“ ce sta în umbra acestuia (manipularea, dependenta, frauda, ticalosia, pornografia, analfabetismul, plagiatul si multe altele). Trasatura cea mai importanta însa mi se pare ca toate, dar absolut toate opiniile lor vadesc o neobisnuita luciditate si capacitate mentala si intelectuala de a-si critica taios si cu asprime chiar „prietenul“ de care nu se pot desparti cu niciun chip si sub nicio forma. Putini dintre maturii sau batrânii pe care-i cunosc poseda cu adevarat atâta spirit critic ascutit, eliberat de chinga amicitiilor dubioase, si revarsat cu discernamânt maxim asupra obiectului iubirii lor nemasurate si marturisite ca atare. În general, cum stim, despre prieteni, ca si despre morti, numai de bine: acesti copii, în definitiv, desfid norma grupurilor constituite si etanse, strâns legate, pâna la slugarnicie reciproca, dupa care se conduc în comportamentul lor mari sectiuni din generatiile mature cu multa experienta în urma si putin viitor în fata. E în atitudinea „celor ce vin“ o forma a despartirii de trecut. De formele inavuabile de existenta pe care istoria sau pur si simplu caracterul le-au imprimat oamenilor din acest trecut. Tinerii îsi critica prietenul cu aceeasi luciditate si asprime cu care identifica si „dusmanul“ din obiectul iubirii lor conditionate. Daca ar fi dupa umila mea parere, as pune în fata „decidentilor“ de azi din administratie politica si învatamânt Carta (si cartea!) acestei exemplare capacitati analitice si de discernamânt pe care elita tinerelor generatii le vadeste din plin. Poate le-ar folosi la ceva sa învete si ei ce înseamna, în afara oricaror feude si coterii, Nunc-kee-wanis. Înseamna „prin noi însine“, iar nu sprijinindu-ne unii pe umerii altora, neconditionat si crezând, conform unei proaste traditii, ca numai „ai nostri“ sunt cei buni…
Textele câstigatoare ale editiei 2013 a concursului Kiwanis
O însiruire de zero si unu nu discerne ce e rau si ce e bine în locul tau
FLAVIA MIHAELA CÎRCIUMARU
Clasa a X-a C, profil
matematica-informatica bilingv engleza
Colegiul National „B.P Hasdeu“, BuzauÎn unele tari (chiar din Europa) exista reglementari cu privire la numele care se pot da noilor nascuti; vor fi având motivele lor… La noi nu cunosc sa existe asa ceva, singura lege fiind bunul simt sau, dupa caz, imaginatia parintilor. Ceea ce cred ca stiti însa cu totii este ca rromii au o imaginatie ,,de invidiat“ în domeniu; nume precum Termopan, Mercedes, Toiota, au facut legenda. Nu este deci de mirare ca la bunici, în Badeni, un sat plasat pe dealul de la Pietroasele, singura familie de rromi are doi copii pe care-i cheama Marilu si Internet. Parintii se stabilisera în Badeni prin toamna lui ’90, direct din Paris. Se pare ca acolo, în Franta, tatal auzise acest cuvânt nou si îl luase cu sine. Era printre putinele lucruri aflate în bagajul celor doi dupa ,,excursia“ de sase luni în L’Hexagone. Pe atunci, satul era aproape pustiu, iar cei doi au ocupat, mai mult sau mai putin legal, casa paraginita a fratelui strabunicului. Un an mai târziu s-a nascut baiatul si dupa înca patru, fata. Prin urmare, pot spune ca vecinii nostri de la tara sunt prima familie cu Internet din România.
Eu am auzit de Internet acum vreo opt-noua ani. Atunci ne-a intrat în casa… si nu l-a mai dat nimeni afara. Asta înseamna ca nu mi-e dusman?! Nu stiu, nu mi-am pus niciodata problema sub forma aceasta. La vârsta la care am facut cunostinta, mi s-a parut ceva natural, nu stiam sa fac prea bine diferenta dintre virtual si real. Era acolo, o prelungire fireasca a televizorului, o lume aflata la picioarele mele, cu jocuri, cu muzica, cu desene animate. Copil fiind, Internetul m-a cucerit si poate ca as fi ramas asa – ,,cucerita“ – daca tata nu mi-ar fi impus un program zilnic strict – o ora (parca…).
Pe Marilu (asa se scrie, asa se citeste) am cunoscut-o prin 2002, când am fost prima data la bunici, la Badeni. Statea în fata portii si chinuia un catel jegos, alb la origine. Initial am crezut ca-l bate, dar mi-am dat seama ca încerca doar sa-l curete de ciulini. Am intrat în vorba si ne-am jucat cu amarâtul de catel pâna a venit Internet sa o ia. M-au izbit câteva lucruri la el: era foarte slab, avea ochi albastri si vorbea urât.
Acum, la 16 ani, folosesc Internetul, în primul rând, ca sursa de documentare pentru temele de la scoala, dar si pentru a comunica. Ambele aspecte reprezinta pentru mine un mare avantaj, economie de timp si, nu în ultimul rând, de bani. Nu stiu cum m-as fi descurcat fara el. Chiar si acum, am folosit Internetul pentru a ma documenta cu privire la aparitia sa, la numarul mediu de utilizatori, etc. Volumul de informatii este atât de mare, încât poate deveni o problema sa stii ce sa cauti. Tot aici, pot sa vad un film bun, sa citesc o carte pe care nu o gasesc la biblioteca, sa ascult muzica sau pur si simplu sa aflu pareri despre subiecte care ma intereseaza. Fara a vrea sa trec neaparat în revista avantajele Internetului, nu pot sa uit întreaga industrie ce s-a dezvoltat pentru a sustine acest urias. Milioane de oameni de pe întreaga planeta traiesc, unii chiar foarte bine, în slujba sa. Sunt milioane de oameni reali ce sustin o lume pe care ne încapatânam sa o numim virtuala. Sa nu uitam de miliardele de utilizatori ce respira zilnic un oxigen cu parfum de terabytes.
De partea cealalta, se afla aspectele negative despre care se vorbeste mai putin: pornografia, dependenta de jocuri, încalcarea drepturilor de autor, pierderea abilitatilor practice, stergerea granitei dintre lumea reala si cea virtuala. Legat de acest ultim aspect, va propun un mic exercitiu de logica. În urma cu aproape patru sute de ani, Descartes spunea: „ Cogito ergo sum“, pentru a evidentia ca umanul din noi se manifesta prin gânduri. Atât timp cât gândurile nu sunt exprimate si puse în practica, ele sunt la fel de virtuale ca lumea Internetului. Altfel spus, ar trebui sa ne temem de lumea virtuala tot atât cât si de gândurile semenilor nostri.
Toate acestea sunt amenintari, în special, pentru copii si tineri. Ele pot fi atenuate si chiar înlaturate prin îndrumare si control parental si prin programe educative adecvate. Cât timp copiii sunt supravegheati si educati corespunzator, aceste amenintari vor fi la fel de reale ca drobul de sare din povestea lui Creanga.
În satul de pe deal, Internet si familia lui muncesc pe la oameni, ducându-si traiul de pe o zi pe alta. Satul însusi se afla într-un fel de letargie, legaturile cu restul lumii fiind pastrate mai degraba prin intermediul telefonului si al televizorului, decât prin interactiuni fizice directe. Internet este legat de lume printr-un aparat radio vechi si printr-un televizor alb-negru, care mai mult nu functioneaza. La scoala n-a fost decât câtiva ani, pâna s-a desfiintat, din lipsa de copii. Ce ironie! Primul Internet din România este atât de izolat!
În urma cu un an, primavara, am fost cu ai mei la tara, sa taie via. Bunicul l-a chemat sa ne ajute si pe Internet, pe care nu-l mai vazusem de câtiva ani. Seara, dupa ce au terminat, a fost invitat la masa si el – asa e obiceiul. Aceiasi ochi albastri, dar fara limbajul vulgar (poate îi era rusine). La un moment dat, eu am deschis telefonul (smart), sa aflu cum va fi vremea a doua zi. Ochii albastri s-au fixat pe telefon si o licarire de interes a stralucit pentru o secunda. Politicoasa si mândra, de ce sa nu recunosc, i-am aratat ce fac, când, brusc, mi-am dat seama ca ma aflu în fata unei întâlniri de gradul trei: Internet descoperise Internetul. Am reusit sa-i pastrez atentia vie aproximativ un minut, dupa care l-am auzit spunând: ,,Mare brânza!“. Atât. Si a mai rupt o bucata de mamaliga… mamaliga cu brânza!
Sunt de parere ca problema nu se pune daca Internetul poate fi prieten sau dusman, ci daca produce efecte bune sau rele. Daca din acest colos folosesti doar partile ce te ajuta în formarea ta ca om, fara a-ti altera identitatea, fara a-ti perverti spiritul, atunci nu trebuie sa-ti fie frica. Daca folosindu-i uneltele de comunicare îti apropii oamenii si îti pastrezi prietenii, fara a le invada spatiul vital, atunci nu este nimic gresit. Atunci însa când chiar tu devii unealta, nu te poti astepta de la o însiruire de zero si unu sa discearna ce e rau de ce e bine în locul tau. Evident, ideea initiala a fost geniala si, as putea spune, naturala. Era firesc ca la un moment dat, pe scara evolutiei omenirii, sa apara necesitatea comunicarii necenzurate, a accesului liber la informatii din (aproape) toate domeniile. Fara a exagera, cred ca poate fi considerata o etapa în dezvoltarea umanitatii. Sper din toata inima ca nu este etapa ce va conduce la dezumanizare, la mecanicizare. Ca si în multe alte cazuri, asta depinde doar de noi.
Pericol, nisipuri miscatoare
ALEXANDRA NENCIU
Clasa a XI-a A, Colegiul National
„Mihai Viteazul“, SloboziaDe ce îti petreci atât de mult timp pe INTERNET? Întrebarea vine în genere de la o voce surda, angoasa reminiscentelor celor ce fac parte din generatiile antecataclism cultural. Raspunsul poate fi unul care sa accentueze imaginea internetului ca o sursa inepuizabila de informatie. În minte ni se contureaza imaginea foamei, un copil african costeliv, niste cuvinte însirate în dictionar, un câine ce îti adulmeca „mâncarea rapida“, hrana astronautilor captivi pe Pamânt, acum, aici, secolul vitezei, în minte ni se contureaza ceva ce n-am trait decât pe INTERNET.
Nu vreau sa reiterez vechiul cliseu al informatiei ce salasluieste la tot pasul, dar INTERNETUL este simbolul foamei. Nu e propaganda în vreme de razboi, nu e doar vreo reclama de la televizor, nu este nimic altceva decât pofta si oamenii sunt cum nu se poate mai flamânzi. Iluziile ne sunt îndesate pe gât si creierasul nostru devine cel mai de calitate foie gras, cu cât gâsca este mai grasa, cu atât superficialitatea si naivitatea noastra sunt mai apreciate.
Astfel, conexiunea în lumea internautica devine eufemismul perfect pentru abonarea la mediocritate, ochii îti devin din ce în ce mai mici, lumina difuza ajunge în cele din urma la tine si cu cât te zbati mai mult cu atât esti mai prins. Pericol, nisipuri miscatoare! Acordati totusi merite preamaritului INTERNET! De unul singur a respectat cel mai simplu principiu al subjugarii, lasarea prizonierului în temnita cu speranta. Nu e nimic filozofic, e pur pragmatism, simplu si la obiect.
De ce verifici si a doua oara frigiderul când stii ca sunt aceleasi alimente înauntru? Pentru ca noi toti speram. Umanitatea e candida si crede ca iluzia frumos servita si perfect ambalata, chiar la tine acasa, în confortul canapelei tale la mâna a doua este raspunsul.
Populatia citeste, poate prea mult, periculos de mult, informatie proasta: Einstein avea note mici la scoala, Edison a inventat becul, Napoleon era scund, viata este frumoasa si totul se termina cu bine, filmele devin realitate si daca vrei sa cânti la chitara poti deveni urmatorul Jimi Hendrix, doar era autodidact.
Minti tinere si fragile adulmeca informatia, culeg ramasite, citesc câteva cuvinte mult prea complicate pentru a le reconstitui drumul lexico-gramatical în enciclopedie si au pretentie de eruditie. Fanatici în perpetuarea pedantismului lor uzat, condimentati cu doua sau trei articole despre nedreptati si conspiratii si micutii docti ai INTERNETULUI sunt acum numai buni de aruncat în societate. Armstrong a pasit într-adevar pe luna? se întreaba ei. (Pentru audienta generala, amintim ca numele de Armstrong l-au purtat: Neil – astronaut, Louis – jazzman, Lance – ciclist).
Primele cuvinte ale lui Neil atunci când a pasit pe Luna au fost: „Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire“. Daca aselenizarea a fost filmata într-un studio de la Hollywood, pasul omenirii mai e la fel de mare? INTERNETUL a uitat sa îi învete ca nu conteaza mereu cine are dreptate, ca sunt mai multe cai de a ajunge la raspunsul corect, iar valoarea unei idei este total separata de sinceritatea celui care o formuleaza.
INTERNETUL se ocupa cu profanarea gândirii, cu desacralizarea inocentei gândului prin îndoctrinarea si suprimarea creativitatii, originalitatii , a tuturor „cevaurilor“ care ne diferentiaza de animale si nu ne lasa sa devenim roboti. Putini sunt cei care mai stau cu o carte deschisa în fata dupa ce au aflat ce doreau, multi sunt cei care prefera beculetul verde al calculatorului ce anunta ca el respira, ca el traieste pentru informatie, pentru Internet si în plus nu te murdareste de tus pe degete.
INTERNETUL, entitatea mama a informatiei, deschide ferestre pentru internauti dornici de informatie vidata si expres livrata, dar, din pacate, ferestrele acestei celule primordiale sunt deschise doar mintii, nu si spiritului.
Sa nu se înteleaga cumva ca sunt, literalmente, împotriva internetului, îl folosesc zilnici si m-a ajutat sa procrastinez câteva zile, înainte sa încep sa scriu aceasta marturie. Nici tigrii la circ nu sunt rasplatiti cu ciozvârte decât dupa câteva tumbe.
Nota: Acest text contine pareri, nu argumente. Ironia de substrat e reprezentata de dorinta inconstient propulsata în mintea autorului de a cauta pe INTERNET informatii si idei ce ar fi putut ajuta la realizarea acestei marturii. Impulsul vulgar de a trisa a fost suprimat.
O realitate a vietii prezente si un rau necesar
FLORIN VALEANU
Clasa a IX-a E, Colegiul National
„B.P. Hasdeu“, BuzauInternetul face parte din viata mea. Am avut acces la un computer la vârsta de 3 ani si, 5 ani mai târziu, computerul meu a avut conexiune la internet. Începutul ,,convietuirii“ cu internetul a fost timid. În anul 2005, nivelul tehnic era redus, astfel ca jocurile, muzica si filmele au fost primele beneficii pe care mi le-a adus aceasta lume a necunoscutului care parca ma astepta sa o explorez. Fiind deja familiarizat cu computerul, accesul la internet nu l-am perceput ca pe un eveniment, a venit firesc si a ramas asa.
Se vorbeste despre dependenta de internet, sunt discutii ample pe aceasta tema, acest subiect parându-li-se unora foarte interesant. Oare poti sa nu fii dependent de ceva cu care te-ai nascut, ai crescut si cu care te formezi? Dependente de internet au devenit si generatiile anterioare noua, care l-au descoperit la o vârsta mai înaintata si care, din acel moment, nu s-au mai oprit în a-l folosi. Au dobândit o deprindere în a apela la internet în tot felul de situatii, îl folosesc, se bucura de avantajele acestuia si câteodata ajung la concluzia ca internetul este nociv, creeaza dependenta. Culmea ipocriziei este ca documentarea acestei discutii o fac, cum credeti? – cautând pe internet.
Pentru generatia noastra internetul este firesc, iar cei mai multi dintre noi îl percepem ca pe un bun de folosinta zilnica. Dupa cum folosim aragazul sau frigiderul, asa folosim si internetul. Putem trai fara aragaz sau frigider si evident putem trai fara internet.
Aragazul, frigiderul sau internetul sunt nocive, pot dauna grav sanatatii, în egala masura. Aragazul poate exploda, frigiderul poate raci apa prea tare, iar internetul îti poate complica viata, îti poate crea prejudicii morale, materiale etc. Nu bunul în sine este daunator, nu inventiile si evolutia omului sunt nocive, ci modalitatea în care fiecare le utilizeaza, le exploateaza si în ce scop.
Electricitatea a fost descoperita în urma cu doua secole. Influenta acesteia asupra evolutiei omenirii o stim fiecare si fiecare ne bucuram de beneficiile ei. Daca cineva ar face o statistica a numarului victimelor curentului electric în tot felul de accidente si situatii posibile, cu siguranta numarul ar fi foarte mare. Ar trebui omenirea sa renunte la curentul electric pentru ca anual, în lume, nu stiu câte persoane mor pentru ca introduc cuie în prize?!
Aud tot felul de discutii, de nostalgii ale generatiilor anterioare, care evident au copilarit, s-au format, au trait fara internet. Se vorbeste de faptul ca internetul le-a rapit copiilor, tinerilor, oamenilor, timpul si activitatile specifice. Copiii nu se mai joaca printre blocuri si nu mai fac miscare, tinerii nu se mai aduna prin gasti de cartiere si nu mai fac sport, nu mai citesc, maturii nu mai socializeaza si nu interactioneaza suficient.
În povestile copilariei, în literatura, în romanele citite ne sensibilizeaza tabloul copiilor din „Iarna pe ulita“, nazbâtiile lui Nica, trairile adolescentine ale lui Mircea Eliade sau zbuciumul interior al locotenentului Ragaiac în cautarea idealului feminin. Dar câti copii, câti tineri, câti maturi au sau ar putea sa aiba o copilarie ca a lui Nica, o tinerete ca a lui Mircea Eliade sau maturitatea lui Marin Preda? Gândeste cineva ca, fara internet, un copil ar putea fi în fiecare zi cu sania pe ulita, la scaldat ori la cirese? Întrebarea poate fi pusa si altfel. Este mai bine pentru un copil, un adolescent, un tânar sau matur sa aiba preocuparile de acum 30 de ani versus accesul la internet? Ne împiedica accesul la internet sa facem sport, sa citim, sa ne întâlnim cu prietenii, sa calatorim, sa socializam?
Internetul are si aspecte mai putin placute care ne pot influenta viata în mod direct. Utilizarea în exces a computerului ne poate dauna vietii sociale si este o mare greseala renuntarea la ideea de a face sport în favoarea internetului, însa toate acestea se întâmpla din vina noastra pentru ca nu stim sa ne gestionam viata cum trebuie si îmbratisam cu usurinta calea pe care o vedem noi a fi cea mai usoara, dar care nu este în totdeauna cea mai benefica noua; acest lucru depinde de noi si nu putem da vina pe internet ca ne-a „distrus“ viata – pentru ca noi suntem cei ce am ales.
Accesul la internet reprezinta în opinia mea accesul la informatie. Accesul la informatie înseamna acces la cultura sau subcultura. Alegerea apartine fiecaruia similar cu alegerea unui drum in viata.
Navigam pe Internet cu toate pânzele sus!
ROXANA IULIANA DIMIAN
Clasa a X-a G, Colegiul National
„B.P. Hasdeu“, Buzau(…) desi Internetul ofera multe informatii, el poate îngradi imaginatia si creativitatea. Problema se aplica inclusiv în cazul adultilor. Multi dintre noi devenim lenesi si lasam Internetul sa lucreze pentru noi. În plus, informatiile din mediul virtual nu sunt întotdeauna corecte.
În opinia mea, pretul principal consta în dependenta, adica în lipsa acuta de control. Nu o sa ascund faptul ca mi-as petrece fiecare minutel liber în fata computerului si ca niciodata nu ma satur, dar nici nu ma pot numi dependenta. Mi se pare fascinant totul si ma revolta conceptul de dependenta de o masinarie. Ma relaxeaza navigatul pe Internet, ma incita jocurile, ma fascineaza informatia, dar mai ales usurinta cu care o accesez.
Tot n-as schimba nimic din ceea ce multi numesc „dependenta“. Calculatorul este o necesitate, nici nu mai stiu cum arata viata mea înainte de primul meu computer. Cât despre a trai fara, nici nu încape vorba. Dar dependenta nu sunt! M-am adaptat doar societatii în care vietuiesc si mi-am simplificat considerabil viata.
Vad filmele din canapeaua mea, ascult ce muzica îmi place, citesc romane si tratate, orice nedumerire am, mi-o luminez într-o clipa, cunosc o multime de oameni luminati si diferiti, cu care socializez online si care ma împlinesc. Iar daca vreau pot fi si jurnalista, sa-mi scriu parerile si gândurile pe un blog.
De ce as fi numita dependenta daca beneficiez de toate aceste optiuni?
Dependentele secolului nostru, fie ca sunt de televizor, computer, internet, jocuri sau retele de socializare, au devenit adevarate probleme sociale, de lumea virtuala fiind atrase toate grupele de vârsta, indiferent de clasa sociala, de sex, de intelect sau de cultura generala.
Când vorbim de dependenta, ne referim la obsesia verificarii emailului, a paginii de Facebook, la navigatul fara limita, la jocul fara întrerupere pâna la identificarea cu personajul virtual, la masca sociala afisata în fata prietenilor internauti, ce ajunge sa înlocuiasca rolul social real, la neglijarea familiei, a jobului, a igienei personale, a alimentatiei si somnului si implicit a sanatatii.
Dar chiar daca auzim frecvent de acest flagel al secolului XXI, totusi putini sunt cei care dezvolta cu adevarat aceasta dependenta. Mai mult decât atât, sunt specialisti care afirma ca dependenta de Internet nu este o dependenta adevarata, ci doar un simptom al altor tulburari preexistente. Sau altii care o numesc o boala-moft.
Totusi, natura impresioneaza mai mult decât prin „grafica“
ANDREI BACHES
Clasa a XI-a A, Colegiul National „Mihai Viteazul“, SloboziaMadalin, colegul meu, dupa înca o noapte pierduta on-line, îmi spune cu o rara convingere ca internetul este cel mai mare dusman al sau. Peste doua ore, dupa un somn de dupa-amiaza, îmi va spune altceva.
Pe bunica mea, care ma vede în fiecare zi „cu nasul în calculator“, nu voi reusi sa o conving niciodata ca internetul îmi este si prieten. Pe varul meu, care la sapte ani vede în internet cel mai frumos rai, nu voi reusi sa îl conving prea curând ca internetul îi este si dusman.
Argumentele pro si contra le stim cu totii: folosit necorespunzator, internetul nu poate deveni decât un dusman si nu poate decât dauna. În schimb, folosit cu putina întelepciune, roadele pot fi usor de obtinut si chiar multumitor. Cine vrea sa înteleaga va întelege usor ca adevarul este undeva la mijloc, iar oricine se încapatâneaza sa lupte în alta directie nu reuseste decât sa oboseasca inutil.
Ar fi prostesc sa trecem cu vederea toate progresele pe care internetul le-a adus în societatea noastra, dar mai importante, pentru tinerii de 17 ani, sunt toate prieteniile pe care le-a creat sau le-a pastrat, toate filmele pe care ni le-a pus la dispozitie si tot ajutorul pe care ni l-a oferit la miezul noptii în ultima sfortare de a termina tema pentru a doua zi.
Eu am doar 17 ani, sunt nebun, iubesc si stau toata ziua pe internet. Dar dupa înca o seara foarte productiva în care am „consumat“ tot internetul, încep sa ma umplu de dezgust si ajung sa ma asez de aceeasi parte a baricadei cu Madalin. Oricât as încerca sa ma mint, îmi dau seama ca dincolo de mici amanunte, dincolo de scurte escapade în lume, viata mea se învârte în jurul internetului.
Primul meu gând, ca al oricarui adolescent, este „Ce altceva pot sa fac?“ si nu reuseste decât sa ma dezamageasca. Încerc sa ma apar, nu gasesc niciun argument în favoarea mea, dar ma conving din ce în ce mai tare ca „prajitura este o minciuna“. As avea atât de mult timp liber daca as renunta la refresh-urile disperate de pe Facebook, la milioanele de poze cu pisici vazute zilnic si la forumul unde userii mi se par din ce în ce mai prosti. Atât de mult timp liber pe care l-as putea pierde pe afara, pe care l-as putea dedica unei carti, unui film sau macar unui somn bun de dupa-amiaza.
Poate voi va considerati mai buni decât mine, poate credeti ca viata voastra este mai vesela astfel si ca „dependenta“ este un cuvânt inventat de parinti prea batrâni pentru a întelege succesul internetului. Totusi, atâta timp cât dati check-in pe Facebook la orele de informatica; atâta timp cât ajunsi acasa nu stati decât pe internet, atâta timp cât viata dincolo de monitor nu mai exista decât de trei ori pe an, în doua excursii cu familia si un gratar de 1 Mai; atâta timp cât va permiteti luxul unei singure iesiri pe saptamâna în oras, nu pot decât sa va spun ca va înselati. Fiti convinsi de ceea ce spuneti si copacii de la fereastra vor începe sa para tot mai îndepartati, prietenii se vor transforma doar în avatare si emoticoane, iar viata voastra va fi una trista.
Nu vreau sa par interesant, nu vreau sa scriu un manifest, nu astept nicio statuie si nici nu ma astept ca vreun prieten sa îmi dea dreptate. Doar ca în astfel de seri, când plictiseala ma apasa si doar gândurile triste îsi mai pot face cuib în mintea mea, simt nevoia sa ma plâng cuiva, iar acum v-am gasit doar pe voi.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, când ma gândesc la verdele primaverii, încep sa cred ca locul meu nu mai este în fata monitorului. Cred ca îmi doresc sa renunt la orele pierdute admirând wallpaper-uri sau plângându-ma de plictiseala. Ar trebui sa îmi conving ceilalti prieteni ca natura impresioneaza mai mult decât prin „grafica“ si ca plimbarea prin parc trebuie sa fie mai mult decât un prilej de a încarca un nou album pe Facebook.
Poate mâine va fi altfel, poate mâine va fi asa cum visez. Dar pâna atunci nu pot decât sa ma întorc pe internet si sa sper ca între paginile sale s-a ascuns ceva ce prima data n-am vazut. Sau ca poate a mai postat cineva ceva pe „Perete“…
Totusi, dupa ce ne-a prezentat „Gangnam Style“, dupa ce ne-a deschis portile lui 9Gag, dupa ce ne-a dat sansa sa „învatam“ de pe Wikipedia si dupa ce a creat un nou univers pe Facebook, mai poate crede un adolescent ca internetul îi este dusman?O imensa oglinda a speciei umane
FLORIN AUGUSTIN CÂRNU
Clasa a X-a C, profil: Real,
matematica-informatica bilingv,
Colegiul National „B.P. Hasdeu“, BuzauUna dintre cele mai mari realizari tehnologice ale acestei lumi este Internetul. Este o retea globala de calculatoare mari si mici din toata lumea. Internetul este folosit pentru transfer de date, E-mail, culegere de date, comert electronic, forumuri de discutie, urmarirea persoanelor si o multime de alte activitati. Tehnologic, miezul Internetului este o retea globala de supercalculatoare conectate prin linii de mare viteza. Prezentul material nu doreste sa intre în detaliile tehnice, ci abordeaza problematica utilitatii lui.
Sa abordam partea buna a lucrurilor, în comparatie cu partea rea a lucrurilor.
Internetul ne ajuta sa accesam multe tipuri de informatii despre orice din lume. Exemple:
Imagini – din orice loc din lume, exista link-uri care te duc într-un punct de atractie de pe glob si printr-o singura rotire de mouse poti avea o vedere circulara din acel punct. Dar este o imagine a locului respectiv într-un anume moment de timp sau anotimp. Poti accesa camere on-line din diverse puncte de pe glob. Sunt site-uri cu mii de imagini ale punctelor frumoase din lume. Dar ele pot fi subiective, poate parea idilic daca nu ai fost acolo. Un foarte bun exemplu sunt prezentarile de o frumusete aparte ale Indiei. Cei care au fost acolo au relatat ca daca muti obiectivul camerei de filmat 25 grade stânga sau dreapta de pe obiectivul turistic admirat vei surprinde un peisaj dezolant, mizer, oameni necajiti si sarmani.
Daca vei vedea un turn semet sau un bulevard elegant dintr-o capitala occidentala, cu siguranta vei admira arhitectura îndrazneata, dar ducându-te acolo vei constata, pe de alta parte, ca e plin de cersetori si de oameni din tarile sarace, care vor încerca sa profite de bunatatea ta sau sa încerce sa-ti vânda ceva lipsit de importanta.
Informatii stiintifice – poti gasi aproape orice, dar pentru site-urile serioase, în care poti avea încredere, trebuie sa platesti. Din punctul meu de vedere aceasta este partea cea mai de admirat a Internetului. Institutele stiintifice serioase pot face schimb de informatii la cel mai înalt nivel, fisiere de o complexitate incredibila. Pot colabora, dar îsi pot fura si informatii ce pot ajunge cu o usurinta extraordinara dintr-un capat în altul al planetei. Astfel, ani de munca si de cercetari cu o protectie si paza costisitoare se pot duce pe apa sâmbetei cu un singur click. De admirat sunt însa adevaratele enciclopedii virtuale, alcatuite din milioane de informatii de toate tipurile si în toate limbile pamântului (Wikipedia).
Un instrument extraordinar este si translatorul universal, care te ajuta sa traduci orice text din orice limba straina în limba materna. Totul la un click distanta. Dar si aici pot aparea greseli de interpretare sau de context, expresii sau cuvinte compuse ce semnifica altceva.
Un alt instrument extraordinar sunt hartile si atlasele virtuale, cartografiate dupa terenul real cu o precizie destul de mare. Cauti un loc pe planeta, dai click si îti apar poze aeriene destul de exacte ale locului respectiv. Îti poti configura un itinerar spre punctul dorit. Dar mergând la fata locului, constati ca s-au mai rupt drumuri sau poduri, ca poluarea în zona este crunta, gasesti peste tot PET-uri goale si, surprinzator, padurea care aparea în zona pe imaginile de pe Internet a fost taiata de localnici si terenul a luat-o la vale…
Cel mai accesat dupa parerea mea este site-ul Youtube. Aici marea majoritate a oamenilor posteaza fel de fel de filmulete cu lucruri interesante. Marile religii ale lumii spun ca acei credinciosi care evolueaza spiritual foarte mult ajung sa aiba acces la o baza de date de nivel spiritual numita Akasha. Mie mi se pare ca acest Youtube functioneaza în mediul virtual, dar mult mai palpabil precum Akasha: îti doresti sa asculti o melodie sau sa revezi momente dintr-o emisiune sau dintr-un meci, dai click si ai acces la ele. Tot aici exista o multitudine de filme postate de entuziasti, în care esti învatat cum sa utilizezi anumite obiecte, cum sa-ti fabrici anumite lucruri, opinii asupra unor lucruri de pe piata. Parte proasta este ca, pe lânga foarte multe lucruri de valoare din parte unor oameni care au ce arata lumii (si au milioane de accesari), aici gasesti si foarte multe lucruri mizere. Se propaga vulgaritatea si prostia. Din fericire, teribilistii care posteaza astfel de lucruri nu au parte de atât de multe accesari ca ceilalti.
Pe Internet mai poti face si altceva. Omul este prin excelenta o fiinta sociala. Nu poate trai singur. Deci, socializeaza. Sa vorbim de Facebook. Pâna sa ajunga Internetul la accesibilitatea de acum, pe vremea parintilor nostri existau niste caietele numite „Oracole“, în care postau opinii, preferinte, simpatii, antipatii, realizari, abilitati, etc. Astazi avem Facebook. Este un mijloc modern de socializare, în care daca ti-ai facut cont, existi. Postezi poze, filme, simpatii, diplome, link-uri, tot ce-ti trece prin cap. Te împrietenesti cu cine vrei si cu cine nu vrei. Spui de cine îti place (like) si de cine nu-ti place. Poti fi cine vrei, fara nici un fel de inhibitii. Te poti ascunde foarte bine în spatele informatiilor pe care tu le faci publice. Administratorii site-ului, în colaborare cu CIA, Interpol, Politie vor sti de unde sa te ia, ce studii ai sau ce-ti place sa manânci – daca ajungi la puscarie. Daca pleci la studii sau la specializare, iarasi, toata lumea va fi pusa la curent. Trebuie doar sa scrieti acolo, blegilor! Iar hotii, depravatii, smecherii si multi alti ciudati, cu totii vor afla cine sunteti, cum aratati voi, parintii sau copiii vostri. Doar socializati, nu?
Totusi Messenger-ul are partile lui bune, poti tine legatura cu apropiatii tai oriunde în lume. Chiar si cu imagini. Poti trimite poze, fisiere oriunde, într-un mod ceva mai protejat. Dar se lauda unii ca l-au spart si pe asta… deci când trimiti pupici catre cineva drag tie, s-ar putea sa mai vada si alti „pofticiosi“. Atentie!
Internetul este si o buna sursa de a-ti procura ce-ti trebuie. Este un mediu excelent pentru a-ti face cumparaturile. Magazinele virtuale s-au dezvoltat enorm în ultimii ani. Comertul tip consignatie în care vinzi ce nu-ti mai trebuie, asemenea. Este un câstig enorm daca doresti ceva exclusiv, ce nu s-a fabricat la scara larga. Gasesti totul mult mai repede si la cel mai bun pret. Dar… bineînteles ca exista si aici un „dar“. Escrocii îsi fac simtita prezenta si pe acest segment, cu brio: e la moda sa vinzi lucruri inexistente sau de o calitate dubioasa prezentându-le drept lucruri premium. Mass media prezinta periodic fel de fel de retele, de falsificatori de bunuri, etc.
Un alt beneficiu al Internetului este de a-ti promova afacerea si de a-ti crea o pagina în care prezinti ceea ce oferi, ceea ce stii sa faci. Dar si aici mai poti lua teapa, caci marea majoritate a ofertantilor se supraevalueaza. Atentie, deci, ce scrieti aici, se poate întoarce împotriva dumneavoastra!
O alta parte utila a Internetului este faptul ca poti accesa site-urile oficiale ale institutiilor guvernamentale, ministeriale, poti cunoaste pozitiile oficiale ale acestora, poti descarca documente necesare pe la fiecare, poti afla ce programe se mai deruleaza (media le prezinta partial), le poti contacta, câteodata ti se mai si raspunde. Daca vrei sa vezi si alte puncte de vedere, ce mai dosesc prin sertare sau ce afaceri dubioase mai desfasoara sub aripa institutiei cu pricina accesezi si site-urile ce se ocupa de teoria conspiratiei sau site-uri de „dat în gât“, gen WikiLeaks. Dar întotdeauna acolo este si multa manipulare.
Multa manipulare se face mai nou si prin intermediul blogurilor. O anumita persoana care a devenit publica sau a fost publica, daca doreste sa-si împartaseasca opiniile, ideile si tot ce considera el demn de a fi promovat scrie pe un blog. De acolo, doritorii si curiosii vor citi, îl vor „pupa“ si-l vor aprecia pe respectivul, iar adversarii sau dezinteresatii îi vor arunca ceva invective. Dar sa stiti ca acest domeniu este acoperit nu numai de politicieni, ci si de oameni de litere, de spirit, de arta! Nu trebuie neglijat nici acest domeniu al Internetului. Sunt acolo tipi foarte tari, care au într-adevar ceva de spus.
Si acum, pentru cei dintre noi care folosesc posta electronica (E-mail), pot spune ca este un mijloc cu adevarat eficient. Poti gasi în casuta ta postala tot ce ai nevoie, trebuie doar sa o deschizi. Astfel, nu mai trebuie sa taiem padurea pentru toate mesajele importante sau neimportante pe care avem nevoie sa le trimitem. Sigur, nu mai exista bucuria pe care o aveam când suna postasul la usa si ne aducea vreun plic usor înmiresmat de peste mari si tari… E deja desuet. Astazi, prin vechea cutie postala bântuie doar facturi, mesaje de felicitare de la politicieni cu ocazia campaniei electorale, amenzi si pliante de la supermarketuri. Însa si în casuta postala virtuala gasesti chestii ca astea. Reclame la carti, scule electronice, cursuri fel de fel, colaje de poze, link-uri interesante de Internet, invitatii la fel de fel de evenimente, etc. O categorie aparte pe care as dori sa o mentionez sunt escrocii, care, sub masca milei pentru un copil bolnav, te invita sa dai mesajul cu pricina forward (adica „mai departe“) la cât mai multi cunoscuti de-ai tai, pentru ca „taticul“ Bill Gates sau unul din gasca lui da milogului pentru fiecare mesaj un cent sau doi. În realitate, ei nu doresc decât sa colectioneze cât mai multe adrese de mail, îsi fac baze de date pe care mai apoi le vând marilor companii, politicienilor si oricui din lumea asta care doreste sa intre nepoftit în viata voastra. Totusi mail-ul este foarte util si va sfatuiesc sa nu renuntati la el.
Internetul este cel care leaga toti gamerii din lume. Mai de admirat sunt cei ce joaca jocuri ale mintii, de strategie sau jocuri sociale ce-ti dezvolta abilitati de conducator si de manager. Din pacate însa cele mai multe jocuri ce-i leaga pe internauti sunt jocuri de împuscat „pliznai“. Un „pliznau“ este un „negru“, o vietate un robot etc., pe care tu urmeaza sa-l împusti, iar el rosteste: „please no“. Partea proasta este ca acesti vajnici mitraliori pierd cu orele, cu zilele sau cu anii timpul în fata calculatorului, uita de multe ori cât e ceasul, daca au mâncat, daca s-au dus la toaleta sau ce trebuie sa mai faca în ziua urmatoare. Jocul excesiv nu-i face mai destepti, singurul beneficiu e deprinderea de a apasa mai repede pe taste ori de a deveni cumva mai eficienti; iar cei mai sârguinciosi se aleg si cu ceva… sechele psihice sau psihiatrice.
Chiar si Biserica Ortodoxa, precum si reprezentantii celorlalte religii ori cai spirituale exista pe Internet. Posteaza Biblia, Coranul, Tora, Veddele, programe de trezire a spiritului, tehnici de relaxare, tot ce se considera a fi benefic spiritual. Si foarte multe chiar sunt utile. Exista oameni în aceasta lume care nu aveau nici un tel si care, intrând într-o astfel de comunitate, s-au redescoperit si au început o noua viata. Dar pe lânga ei, mai sunt si stalinistii, nazistii si multi altii, care au si ei site-urile lor. Toata lumea care are ceva de spus este pe Net.
Mai exista în fiinta umana si o parte animalica, de instinct. E vorba de atractia sexuala. Aici pot vorbi de bine doar despre site-urile în care oamenii se întâlnesc si îsi gasesc marea iubire a vietii lor. Sunt însa cazuri destul de putine în comparatie cu invazia de site-uri ce se ocupa cu partea mizera a lucrurilor, care sunt cu sutele pe Internet. Aceasta este unul dintre aspectele cele mai pline de murdarie ale Internetului, iar de oprit nu cred ca vor putea fi oprite vreodata.
Deasupra tuturor, pe Internet exista o categorie aparte. Sunt cei care administreaza retelele, cei care fac programe, cei care le sparg, cei care produc virusi si antivirusi (de cele mai multe ori sunt aceiasi), cei care fac tranzactii on-line, cei care fura date de conturi, care fura filme ce nici macar nu au avut premiera, care sustrag tot ce poate fi util, numai ceva bani sa iasa. Aceste minti diabolice sunt cele mai periculoase si sunt cel mai greu de prins. Si organizatiile teroriste se folosesc de ei.
În concluzie, as putea sa spun ca Internetul este ca o imensa oglinda cu un milion de fatete ale speciei umane, ce reflecta toata frumusetea dar si urâtenia sa spirituala, fizica sau comportamentala. Este acea Akasha de care va pomeneam mai devreme; tot ce postezi pe Net, ramâne pe vreun hard, prin vreun colt de lume. Trebuie doar sa vrei sa existi acolo, cu bune si rele. Nu cred însa ca exista vreo forta în Internet care sa ne poata organiza pe noi ca specie sa devenim mai buni în lumea în care traim. Asta desi, teoretic, fiecare dintre noi are posibilitatea relationarii pe Internet cu toti ceilalti. Totusi, trebuie sa retineti ca în lumea reala emotiile si sentimentele (si în mod special Iubirea) se transmit de la om la om indiferent de culoare, credinta, nivel de educatie, reguli de comportament, nivel social, profil moral. Organizarea materiei pe planeta noastra este net superioara organizarii Internetului. Emotiile si sentimentele vor ramâne liantul nostru universal, la nivel global.
Accesibil, necesar, rentabil, economicos, generos
CATALIN ROBERT ARMANDA
Clasa a VIII-a, Colegiul National
„A.I. Cuza“, Corabia, OltDaca mi-as fi dorit vreodata un robot – asa cum doream sa-mi fac o aparitie spectaculoasa în costumul lui Superman sau al lui Spiderman – atunci el ar fi semanat cu calculatorul meu. Mi-l si imaginez umblând prin casa si ascultându-mi comenzile… Dar nu cred ca ar fi ajutat-o pe mama la treburile gospodaresti, pentru ca-l vad cum se comporta acum: este vedeta casei! Are un aer occidental, rafinat si intelectual.
Ma umfla râsul când ma gândesc la ce se uitau parintii si bunicii nostri, cu uimire, când erau ca noi… L-am vazut în poze: un televizor nazuros, dar popular, cu aerul lui oriental, greoi si care mai lua si pumni în cap când îi fugea imaginea… Unul care statea închis în el, morocanos si plictisitor, cu emisiunile lui de umplutura politica.
Calculatorul e dovada vie ca mintea omeneasca e o forta. Cu ajutorul lui, poti sa vezi cu claritate cât de destepti sunt copiii, cât de repede prind ei informatiile din zbor si-i învata apoi, la rândul lor, pe bunici câte ceva!
Asadar, el este accesibil, necesar, rentabil, economicos, generos. Este ca un magician pe scena lui si seamana cu orice produs 3 în 1! All-inclusive la munte si la mare! Internetul este totodata librarie, biblioteca, agentie de voiaj, casa de bilete, editura ospitaliera pentru toti bloggerii de pe planeta, CD-Player, televizor, magazin online. El ne aduce pe tava filme, carti electronice, muzica, talk-show-uri, concursuri, documentare; el ne plateste facturile, ne ofera cursuri intensive de limbi straine si renumitele cursuri pentru gospodine campioane.
El leaga prezentul de trecut si de viitor. E un dar care te îmbogateste si îti ofera aceasta uluiala binecuvântata de a observa ca nu esti singur: esti conectat, emancipat, informat! Este foarte util si pentru elevii care au nevoie de informatii pentru eseuri si referate. La scoala, el ne ofera minunate jocuri educative si instructive, care ne fascineaza si ne delecteaza.
Calculatorul îmi deschide mintea avida de cunoastere si este ultimul care-mi spune „Noapte buna!“. E un maestru, un camarad, o calauza; un profesor, un consilier, un calator neobosit si un povestitor misterios. E mereu lânga noi, e cu noi. Este cel mai „deschis“ membru al familiei!
Daca ai învatat pasii, esti pe drumul cel bun. Poti sa îi pui toate întrebarile si nu îti va raspunde niciodata „Întrebarea aceasta nu e de nasul tau! Si mai lasa-ma în pace, ca ma doare capul!“
Calculatorul este fratele meu mai mare, care ma ghideaza, ma socheaza, ma enerveaza si ma distreaza. El ne ofera o lume în plus. Mama mea zice ca avem nevoie de aceasta lume virtuala ca de niste rude sau prieteni veniti în vizita, dar care, la timpul potrivit, trebuie sa plece si sa te lase sa-ti vezi de viata ta reala si adevarata. E drept ca uneori devii prizonierul lui. Si daca nu esti la fel de destept ca el, risti sa te subjuge. Daca nu esti egalul lui, atunci te cam joci cu focul. Asadar, el este îmbietor, dar periculos! Dar si fiintele iubite îti pot întinde capcane prapastioase si piedici anevoioase… dar pâna si prietenii ne tradeaza uneori si tot îi cautam cu lumânarea!
Cât despre mine, m-am împrietenit cu calculatorul când aveam 6 ani si a fost colegul meu de camera preferat! Marturisesc ca uneori era mai simpatic decât ceilalti doi colegi de camera ai mei, mamaie si tataie.
Internetul ne ofera o lume de basm, care ne aminteste ca oamenii sunt si buni si rai, cu Feti-Frumosi care-si cauta Ilenele Cosânzene, dar si cu Omul Spân, care îti trimite virusi rai ca niste Zmei si care încearca sa îti fure banii din cont prin întrebari indiscrete, întesate de capcane.
Tot ca odinioara la hora din sat sau din sala de bal, acum fetele si baietii se întâlnesc pe… Facebook! Astfel, poate sa afle nu tot satul sau toata mosia, ci lumea întreaga cât de gospodine sunt domnisoarele si câte motociclete si-au cumparat baietii!
Internetul ne face sa ne treaca dorul de tara când suntem plecati în strainatate si îi vedem pe toti ai nostri pe Skype, de parca ar fi cu noi în aceeasi camera!
Aceasta inventie miraculoasa ma face sa fiu mândru ca sunt român! Tot timpul aflam ca românii sunt experti în informatica si ca au rezultate remarcabile la olimpiadele internationale sau ca lucreaza în echipa lui Bill Gates sau la NASA…
Daca prietenul meu, calculatorul, ar avea glasul lui personal si neprogramat si daca l-am întreba de ce oare îl iubim noi asa de mult, cu mic, cu mare, precis ne-ar raspunde precum cea mai vicleana reclama: „Pentru ca merit!“