Avortul, legalizarea drogurilor sau drepturile animalelor ocupa un loc de frunte, la inceputul secolului al XXI-lea, pe lista problemelor delicate dezbatute de societatea noastra contemporana, aflata permanent in cautarea celor mai bune solutii legale care sa ofere cel mai inalt grad posibil de libertate cetatenilor statului de drept. Pentru niciuna dintre aceste probleme nu s-a oferit, pâna acum, un raspuns acceptat in unanimitate de catre statele occidentale. Ma voi referi, in eseul de fata, numai la unul dintre subiecte, legalizarea drogurilor, incercând sa aduc in prim-plan principalele argumente pro si contra, fara pretentia exhaustivitatii, intr-un context logic pornind de la ideile de libertate si legalitate asa cum sunt sau cum se doresc, cel putin, a fi concepute si aplicate acestea in statul de drept.
Libertate negativa, libertate pozitiva
In prima instanta sa aruncam o privire asupra conceptului de libertate. John Stuart Mill defineste libertatea, in „On Liberty“ (1859), in modul urmator: individul are dreptul de a se bucura de cea mai mare libertate posibila, atâta timp cât nu ii afecteaza pe ceilalti indivizi („in mod direct si evident“ as adauga eu). Cu alte cuvinte, individul este suveran absolut in ceea ce priveste propria persoana. Isaiah Berlin face, in lucrarea „Two Concepts of Liberty“ (1958), distinctia dintre doua tipuri de libertate: cea negativa, respectiv cea pozitiva. Libertatea negativa se refera la absenta constrângerii, in vreme ce libertatea pozitiva e legata de detinerea puterii si a resurselor de a actiona in vederea valorificarii potentialului unui individ.
In aceasta discutie voi face uz de primul concept, libertatea negativa. De mentionat ca o distinctie de acest gen a fost facuta, anterior lui Berlin, de catre Eric Fromm, in „The Fear of Freedom“ (1941). Asadar, mergând pe linia pionierilor liberalismului precum John Locke sau John St.Mill, e necesar sa avem in vedere ideea controlului absolut pe care individul (devenit ulterior cetatean) trebuie sa-l aiba asupra propriei persoane, uzitându-si acest drept natural asa cum propria constiinta si rationalitate ii dicteaza.
Ideea de lege/legalitate e oarecum mai problematica, iar spatul de aici nu-mi permite o abordare aprofundata. Cu toate acestea, voi mentiona un aspect esential pentru discutia de fata: etatismul. In cazul statului de drept (stat in care dicteaza legea, nu persoanele si arbitrariul, dupa binecunoscutul model al birocratiei weberiene) o crestere a puterii statale asupra indivizilor se poate realiza printr-un set de legi care sa constrânga cetatenii. Cu toate acestea, atunci când legile nu vizeaza protejarea cetateanului de pericole evidente si abuzuri, ci au in vedere simpla constrângere, traductibila prin limitarea suveranitatii totale a cetateanului asupra lui insusi, rezultatul devine nesatisfacator si injust.
Statul de drept este cel a carui putere este limitata, prin opozitie cu statul minimal, ale carui functii sunt limitate. Chiar daca nu militam, precum libertarienii (Robert Nozick, Murray Rothbard s.a.), pentru un stat minimal, nu putem ignora ingerintele statului contemporan in sfera libertatii personale a individului sub diverse justificari, mai mult sau mai putin logice. Asadar, daca in cazul unei dictaturi etatismul este clar si comprehensibil prin negarea din start a libertatii negative a indivizilor, in privinta statului de drept implicarea statala in aria individuala nu isi gaseste o explicatie plauzibila, pornind de la insesi principiile pe care este cladit acesta. In concluzie, legea are scopul de a proteja individul de posibilele abuzuri ale statului si/sau ale altor indivizi asupra sa, vizând, in acelasi timp, asigurarea libertatii sale personale; in nici un caz legea nu trebuie sa aiba drept finalitate constrângerea.
Drogurile afecteaza grav sanatatea
Odata definite cele doua concepte de baza ale argumentarii de fata, putem analiza indeaproape chestiunea legalizarii drogurilor in statele democratice contemporane. Având in urma o istorie interesanta, drogurile, concept ambiguu si supus permanent schimbarii si disputei, reprezinta o serie de substante naturale sau artificiale interzise prin lege. Pedepsele difera de la stat la stat, alaturi de lista drogurilor care, in functie de situatiile concrete din diversele tari ale lumii, devine pe zi ce trece mai larga (in general); rareori, se intâmpla ca aceasta lista sa se si restrânga (dupa legalizarea, de exemplu, a canabisului medicinal in anumite state din SUA). Numarul substantelor consumate cu aceleasi scopuri precum cele incluse oficial in lista drogurilor este, in orice caz, mult mai mare, o serie intreaga de plante traditionale sau medicamente comercializate in farmacii putând fi enumerate in acest punct. Fara a prelungi discutia asupra conceptului de drog, interogatia principala va fi: Care este baza legitima si rationala a interzicerii si pedepsirii consumului de droguri?
Raspunsul clasic la aceasta intrebare e: drogurile afecteaza sanatatea. De acord! Studii stiintifice demonstreaza nocivitatea consumului, de exemplu, de heroina. In aceeasi masura, insa, o serie extrem de larga de alte lucruri afecteaza sanatatea individului, precum consumul de alcool, tutun sau junk food, sedentarismul, stresul si multe altele. Enumerarea poate parea si este, in mod voluntar, fortata, pentru a sublinia un fapt esential: vointa individuala este cea care ne impinge sa facem alegeri considerate gresite, dar in baza ei suntem liberi sa decidem cu privire la sanatatea noastra fizica si mentala.
Nu o sa afirm aici ca pedepsirea consumului de droguri este injusta doar pentru ca alte substante/activitati nocive sunt legale; departe de mine acest gând. Tot ceea ce doresc sa evidentiez este absurditatea considerarii statului drept responsabil pentru deciziile noastre, i.e. deciziile pe care le luam si care ne privesc pe noi insine si nimic mai mult. Nimeni nu s-a gândit sa interzica sedentarismul pentru ca acesta afecteaza starea noastra fizica si psihica si ne e greu sa ne imaginam un fapt atât de absurd pus vreodata in practica. Nu in ultimul rând, trebuie sa adaug ca, aplicând conceptul de libertate negativa in acest caz, putem observa clar ca orice fel de interdictie in ceea ce priveste alimentatia/consumul de substante de orice fel nu face obiectul atributiilor statului. Acesta poate informa, educa, influenta opinia indivizilor, dar decizia ultima le apartine lor si numai lor, in spiritul libertatii personale garantate constitutional in toate democratiile functionale din lumea intreaga.
Faptele si nu posibilitatile
Un alt raspuns, de asemenea des intâlnit, este urmatorul: drogurile transforma consumatorii intr-un pericol pentru societate. Pericolele intra in sfera unei ambiguitati extreme, intrucât efectele drogurilor difera fundamental de la substanta la substanta. Totodata, privind printr-o asemenea lentila, un numar imens de categorii de indivizi ar putea fi considerate periculoase pe baze subiective, iar aici includ consumatorii de alcool, adeptii unei opinii politice minoritare (extremismul de dreapta sau de stânga) sau musulmanii (in cazul SUA, de exemplu). Ceea ce credem ne influenteaza viata, asa cum o fac si mediul social, alimentatia sau mass-media. Legea trebuie sa pedepseasca faptele, insa, si nu posibilitatile ambigue sau persoanele, doar in baza faptului ca au un anumit stil de viata sau o anumita mentalitate.
Prohibitia alcoolului in Statele Unite ale Americii a demonstrat esecul lamentabil al politicilor de scoatere in afara legii a oricarui fel de substanta consumata de catre cetateni. In ziua de azi, traficul ilegal de droguri usoare/de mare risc cunoaste o ascensiune fulminanta, iar aceasta isi gaseste una dintre cauze in incercarea falimentara din start de a opri consumul de droguri prin ilegalizare. Nu numai ca interdictia nu are un efect pozitiv, scazând, sa spunem, numarul de consumatori, ci dimpotriva, ea sporeste activitatea mafiei drogurilor, precum si cantitatea de consumatori din fiecare tara.
Avem de-a face aici, pe de-o parte, cu problema economica a drogurilor. Fiind ilegala, comercializarea drogurilor presupune riscuri crescute si, deci, o explozie a preturilor. Daca acest lucru nu pare sa preocupe/afecteze pe nimeni din afara, ceea ce trezeste interesul, insa, este rezultatul direct al fenomenului: the drug-related crimes (infractiunile comise de catre utilizatori in scopul obtinerii sumelor necesare achizitionarii drogurilor). Daca drogurile ar fi legale, acestea ar putea fi controlate de catre stat, preturile ar scadea extrem de mult, iar numarul faptelor ilegale comise in numele dependentei ar fi eliminate aproape complet. Totodata, retelele de traficanti s-ar dizolva sau, cel putin, ar pierde enorm din influenta, iar profiturile ar merge catre stat si s-ar putea indrepta catre tratamentul celor dependenti si catre educatia/campaniile anti-drog.
Mentionez tot aici ca, sub aspectul legalizarii, consumul de droguri (mai ales al celor de mare risc) va scadea, cel mai probabil, pe termen mediu si lung, o dovada in acest sens fiind scaderea considerabila a consumului de alcool pe cap de locuitor in SUA in urma legalizarii, dupa cum demonstreaza si Ansley Hamid intr-un studiu din 1993.
Beneficiile consumului legal
Pentru ca spatiul nu-mi permite o detaliere a argumentelor, le voi prezenta sumar: legalizarea consumului de droguri ar presupune a) respectarea dreptului constitutional de a detine controlul asupra propriului corp si dreptul de a-ti cauta fericirea prin orice mijloace, atâta timp cât acestea nu afecteaza in mod direct drepturile si libertatile celorlalti (vezi J.St.Mill, „The Harm Principle“); b) reducerea drastica a crimei organizate, precum si a infractiunilor legate de consumul de droguri, alaturi de controlul pietei drogurilor; c) reducerea riscurilor medicale implicate de utilizarea substantelor de slaba calitate, precum si a instrumentelor rudimentare si neigienice (de exemplu, ace nesterilizate); d) respectarea principiului de drept al pedepsirii faptelor si nu a persoanelor/substantelor; e) reducerea efectului psihologic de potentare dat de mentinerea in afara legii a unor substante la care, de facto, are acces aproape orice individ; f) utilizarea profiturilor obtinute din comertul legal cu narcotice in scopul vindecarii celor dependenti, totodata fiind eliminate daunele produse de consumatorii care, din pricina preturilor ridicate ale drogurilor (cauza: riscul productiei si distribuirii unor substante ilegale), comit zilnic numeroase infractiuni.
Legalizarea drogurilor ar trebui sa fie o consecinta fireasca a libertatii negative a individului, garantata de catre toate constitutiile democratice ale lumii, fiind in acelasi timp o necesitate data de contextul actual, cu retelele de crima organizata care isi augmenteaza cu fiecare zi puterea la nivelul societatii, producând daune extrem de mari statelor, economiilor statale si, nu in ultimul rând, indivizilor.
Autor: ADRIAN GEORGESCUApărut în nr. 267