Arhitectura comunistă subzistă în mult prea mare măsură pentru a putea avea o privire obiectivă, estetică și istorică, asupra ei. Niciodată nimeni n-a plăcut-o (poate cu excepția unor lideri comuniști). Astăzi o privim ca fiind captivă într-un mod de viață efemer și utopic, într-un funcționalism iluzoriu și într-un estetism ce poate fi descris sub eticheta de kitsch. Există însă și nuanțe ce pot fi făcute chiar și în acești ani, când spectrul totalitarismului bântuie încă, înnoirea e ezitantă și lipsită de forță, iar trecutul atârnă tot mai greu. Biroul pentru Arhitectură și Cercetare Urbană a avut inițiativa scoaterii la lumină a modernismului comunist într-un prim album cu o selecție de asemenea construcții.
Autor: Nicu IlieApărut în nr. 591