„Nepotu’ lui Thoreau“ este la ora actuala unul dintre cele mai importante cluburi de lectura din tara. Si nu o spun doar în calitate de moderator – astazi, ci as fi spus-o si acum un an de zile sau doi, când am început sa vizitez sedintele din cafeneaua „Insomnia“ din Cluj, moderate de Valentin Derevlean.
Condus sub acest nume de cinci ani de Stefan Manasia, Szántai János si François Bréda, existent în mai multe variante de opt ani, cenaclul (terminologia se discuta înca aici, majoritatea membrilor tinând însa de conceptul „club de lectura“, cu discutii acide si neiertatoare chiar în prezenta autorului) a cauterizat la fiecare sedinta proiectele literare prezentate. „Membrii“ activi ai „Thoreau“-ului (printre care îi numesc aici pe Valentin Derevlean, Vlad si Rares Moldovan, Andrei Dobos, Alex Goldis, Mihai Mateiu, Francisc Baja, Oana Pughineanu, Medeea Iancu, Alex Vasies, Cosmina Morosan, Oana Vasies, Stelian Müller, Jesica Baciu, George Chiriac – si s-ar putea sa omit câteva nume, în sala apar tot timpul alti si alti consumatori de literatura vie) construiesc astfel ceea ce a devenit în ultimii ani aproape singurul spatiu de dezbatere constanta asupra literaturii tinere actuale (m-as mai putea gândi doar la „Institutul Blecher“, care ramâne însa un spatiu de lectura). Termenul „tânara“ se refera însa aici la aparitia textelor (desi, cuantificând datele editiilor din ultimii ani, el ar putea pacali si prin vârstele autorilor). Astfel ca cei prezenti la ultimele editii au putut asculta în premiera câteva texte care vor fi integrate de autorii lor în cartile viitoare. La începutul anului întâlnirile au fost mai mult centrate pe autori aflati în jurul debutului: Cristi Ardelean, Matei Hutopila, Emilia Zagrian, Mircea Golban, Oana Vasies (cu o exceptie, Denisa Mirena Piscu).
De la începutul ultimului sezon „Thoreau“, din octombrie 2013, editiile sustinute de „Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Cluj“ si asociatia culturala ORIGO au avut un program destul de cuprinzator. Am reusit la ultimele întâlniri sa îi aducem în fata cititorilor clujeni (o sinecdoca simpatica, însa cuprinzatoare – daca e sa pornim o discutie despre interesul pentru literatura actuala) pe Marin Malaicu-Hondrari, Stefan Manasia, Tara Skurtu (SUA), Andrei Dósa, Nicolae Avram, Claudiu Komartin, Rita Chirian, Dan Sociu si Bogdan Cosa. Urmând o logica a parteneriatului cu „BookCorner Librarium“, existenta înca din anii trecuti, sedintele „Thoreau“ au completat (contestat?) anul acesta institutia lansarii de carte. Dupa ce autorii si-au prezentat cartile la librarie, în cafenea a început de fiecare data seara de lectura si deparazitare. Gasesc necesare astfel de momente în care autorii sunt lasati singuri – doar cu propriile texte ca scut – în fata unor comentatori tineri si dezinvolti, ei însisi, majoritatea, scriitori.
Prima editie, cea în care l-am avut invitat pe Marin Malaicu-Hondrari, a avut – cred – cel mai numeros public. Discutiile au vizat mai ales calitatea prozei sale (lectura a fost din romanul „Lunetistul“, Polirom, 2013), dar, într-un parteneriat neobisnuit cu cititorii care nu frecventasera editiile clubului de lectura, autorul a raspuns si întrebarilor simpatice, calâi ale publicului. Desi una din regulile initiale care înca functioneaza în cadrul discutiilor a fost „fara dialog“, adica cei care comenteaza textele nu au voie sa intre în dezbatere cu ceilalti, decât prin interventia moderatorului – un fel de a evita scenele tipice de bar, cu vorbe aruncate peste mese –, exceptia a functionat în acea seara ca o permisie de club pentru valurile noi de ascultatori curiosi. Retin discutia lui Valentin Derevlean despre specificul prozei lui Hondrari, o proza bine scrisa si fluida, o proza care bate cumva aerul deconcentrat al romanelor ultimilor ani, replica indirecta a lui Stelian Müller, care a descris textul ca având o pardoseala foarte buna însa tavanul cam jos (Müller este cunoscut pentru analizele sale dure însa extrem de metaforice) si interventiile faber ale poetului Ion Muresan – care a pornit o discutie despre intentiile autorului si relatia sa cu publicul literar – ne gândim la public în momentul în care scriem?
A doua editie a fost cea în care au citit Stefan Manasia si Tara Skurtu. Prezenta autoarei americane, tânara poeta, nedebutata în volum, a fost unul din cele mai interesante momente ale „Thoreau“-ului: comentatorii au fost nevoiti sa discute o poezie de alta factura, care parca nu functiona în aceleasi canoane si registre românesti. A vorbi despre influente ar fi fost un act naiv, a vorbi despre similitudini – la fel. Ce m-a surprins însa a fost aerul degajat al discutiilor care, parasite de aceste suporturi de istorie literara, si-au aratat adevaratul potential instantaneu: sa vorbesti despre o literatura fara origini apropiate, fara legaturi cu evenimentele (situatiile) literare recente. Mi-a placut, de asemenea, atitudinea cu care a primit Tara Skurtu argumentele ascultatorilor si faptul ca, înainte sa începem, mi-a marturisit ca a venit tocmai pentru ca a auzit ca la „Thoreau“ se discuta dur. Cât despre Stefan Manasia, retin discutia lui Andrei Dobos despre situatia aparte a acestuia în literatura douamiista si despre climax-ul volumului, care – în opinia comentatorului – produce în ultimul ciclu superbe elegii. De asemenea, discutiile au vizat proiectul „Bonobo sau cucerirea spatiului“, (Charmides, 2013), aerul experimental si riscurile unui astfel de volum.
Urmatoarea saptamâna l-a adus în „Insomnia“ pe Andrei Dósa, cu lecturi din „American Experience“ (Cartea Româneasca, 2013) si texte inedite. De notat nu doar faptul ca publicul tânar si-a facut aparitia si vocea auzita, dar bilantul a fost unul extrem de echilibrat. Îmi amintesc interventia Medeei Iancu, care a acuzat o astfel de poetica de sterilitate si receptarea entuziasta a lui Alex Goldis, care îl plaseaza pe poet pe primele locuri într-o generatie post-douamiista. Aici a fost locul unei reveniri la teoria literara, la descrierea si analiza ultimelor curente. De dupa cortina, replicile lui Vlad Moldovan au deschis problema titlului: în ce masura un proiect transatlantic poate constitui un volum solid.
La Nicolae Avram am avut parte de o surpriza. Dupa o lectura-maraton din toate volumele publicate (ultimul – „All Death Jazz“, Casa de Editura Max Blecher, 2013), singura reactie a publicului a fost pozitiva. Nu doar duritatea scenelor, limbajul transant si claritatea discursului au impresionat, dar publicul nou a fost extrem de impresionat de povestea din spatele acestor volume. O poveste care, expusa inteligent (remarca lui Flavius Lucacel) a reusit sa emotioneze ascultatorii. Nici nu stiu daca a mai fost o editie „Thoreau“ la care autorul sa fi fost atât de bine primit.
Cât despre editia dubla Claudiu Komartin – Rita Chirian, aici am avut parte de o surpriza. Cei doi au decis sa citeasca în duet (un fel de battle sau, si mai bine, un fel de ping-pong poetic) si, spre surprinderea ascultatorilor, cele doua variante poetice chiar se potentau una pe cealalta. Acest mic spectacol nu i-a oprit însa pe comentatorii „Thoreau“ sa mentina specificul dur al discutiilor. Retin, pentru Komartin, interventia Ruxandrei Cesereanu despre poemele bune ale primei parti a cartii si despre punctele slabe ale celeilalte, discutia lui Emanuel Modoc despre lipsa unui climax poetic, discutia lui Stelian Müller despre poemele totale ale lui Komartin. Despre Rita, discutia a mers în zona literaturii feminine românesti si a interpretarii ca spectacol.
Urmeaza un nou sezon pentru clubul de lectura. Deocamdata, în asteptarea urmatoarei editii (una forte, cu Dan Sociu si Bogdan Cosa), pot spune ca impresia de multumire a membrilor „Thoreau“ este una reala. Mi se pare ca, desi întesat de institutii culturale si literare, Clujul are astazi în „Nepotu’ lui Thoreau“ singura platforma de promovare reala si constanta a literaturii contemporane.
Si, pentru ca „omul cunoasterii trebuie nu numai sa-si poata iubi dusmanii, el trebuie si sa-si poata urî prietenii“ (Nietzsche), discutiile acide vor face mereu parte din specificul irepetabil al acestor întâlniri.