Sari la conținut
Autor: CATALIN STURZA
Apărut în nr. 263
263

De ce intelectualii sunt rai

    „Toti intelectualii sunt rai“ e premisa celei mai recente carti a economistului conservator Thomas Sowell, de la Hoover Institution, Stanford University. Intr-o recenzie din „The Chronicle of Higher Education“, Russell Jacoby ne arata de ce lucrurile stau si, in acelasi timp, nu stau asa.

    Intelectualii sunt rai deoarece nu-si pot sustine ideile prin exemplul personal si pentru ca ar fi, in general, lipsiti de onestitate. O duzina de oameni alesi la intâmplare de pe strada ar fi de preferat unei duzini de „intelectuali imorali“.
    E citat, ca exemplu, comportamentul dramaturgului norvegian Henrik Ibsen, care, atunci când se imbata, adresa scrisori deocheate unor tinere femei.
    In afara terenului lor ingust de competenta, intelectualii se comporta precar. De exemplu, profesorii de drept care protestau fata de tribunalele militare ale lui Bush nu erau specialisti in drept criminal sau international, de aceea nu puteau intelege fondul dezbaterii. De aceea Sowell e de parere ca intelectualii n-ar trebui sa-si dea cu parerea despre orice si ca ar trebui sa se limiteze la lucrurile la care se pricep.
    O categorie aparte de intelectuali daunatori sunt aceia care influenteaza politica. Ei nu sunt, neaparat, „intelectuali publici“, ci sunt „scriitori, universitari si altii de acest fel“ care au un „impact urias asupra societatii“. Influenta unor „economisti si profesori de engleza“ asupra a milioane de oameni este, dupa parerea lui Thomas Sowell, greu de contestat. Principalele defecte ale acestor intelectuali ar fi acelea ca ei nu inteleg genul pietei, ca ignora dovezile empirice si ca sunt elitisti. Purtând „ochelari de cai ideologici“, intelectualii sunt, astfel, „de neinteles pentru lumea din afara“. Ei judeca ideile dupa cât de destepte sau de complexe sunt acestea, nu dupa un criteriu practic: pot acestea sa functioneze sau nu?
    Russell Jacoby are o serie de rezerve fata de aceste teorii. Nazismul, arata el, a functionat, si a dus la aparitia unei economii prospere, pâna la infrângerea Germaniei in 1945. Uniunea Sovietica a functionat timp de multe decenii, ceea ce inseamna ca stalinismul si comunismul au trecut, cu brio, testul practic.
    Jacoby numeste noua carte a lui Sowell despre intelectuali o „compilatie oldies but goodies“ pentru veteranii conservatori. Principalul defect al cartii ar fi acela ca, atunci când trece de la idei generale la exemple din istoria recenta care sa le ilustreze, exemplele sunt de cele mai multe ori fie prost alese, fie gresit interpretate.
    Russell Jacoby incearca sa inteleaga cui se adreseaza, pâna la urma, mesajul lui Sowell. „La fel ca multi conservatori, Sowell se erijeaza in aparatorul poporului impotriva elitei intelectuale. El scrie ca eseul ar fi «despre intelectuali», dar nu «pentru intelectuali», si nu-l deranjeaza daca victimele sale vor veni sa-l critice. Dar cine, in afara de intelectuali, ar citi o carte despre intelectuali? De asemenea, el scrie in numele pietei, insa uneori se trezeste in conflict de interese. «Multi intelectuali», scrie el, nu inteleg recompensele acordate pentru functiile administrative. «Ei nu inteleg cum de directorii de corporatii pot sa merite salarii atât de mari – de parca ar exista vreun motiv pentru care cineva din afara ar trebui sa inteleaga asta sau de ce ar trebui sa fie nevoie de consimtamântul lor». Doar intelectualii au oare dubii despre retributiile si bonusurile functiilor administrative? Pe ce lume o trai Sowell?“, se intreaba, ironic, Jacoby.

    Un comentariu la „De ce intelectualii sunt rai”

    Comentariile sunt închise.