Cum vom scapa de maidanezi sau 20.000 de potai pentru un Logan

Candidatul PDL la primaria capitalei, Strazi-Samponate-Nu-Maturate-Prigoana, ne propune una dintre cele mai originale solutii ale campaniei electorale. Pentru a rezolva problema câinilor comunitari, care apasa peste Bucuresteni, vai, de patru decenii si mai bine, daca nu dintotdeauna, consortul onor. mrs. Bahmuteanu pune pe afisele electorale o solutie atât de simpla, incât nu s-a gândit nimeni la ea pâna acum.
De ce nu a trecut niciunul dintre edilii Bucurestiului, de la Pache Protopopescu incoace, la fapte, pentru a elimina câinii fara stapân in doar sase luni? Simplu: pentru ca niciunul dintre ei nu a avut ideea geniala a domnului Prigoana. Ei bine, iata despre ce e vorba: pui in joc o suma de bani – 5 lei noi, adica 5 RON – si ii spui bucuresteanului: mai nenicule, ai RONII astia daca faci ceva pentru mine, si pentru urbea mea, care-i si a ta. Ce sa faci? Pai cum ce sa faci? Ia, fa bine si prinde un maidanez. Cum l-ai prins, cum l-ai adus la ecarisaj. Cum l-ai ecarisat, cum ai incasat banu’. 5 RON unu, 5 RON al doilea, si uite asa strângi de-o bere; daca esti harnic, strângi si de-un concediu, iar daca te simti Stahanov, poti sa-ti tragi Logan.
Gurile rele ar putea comenta ca patronul postului Manele TV nu-i in toate mintile, iar gurile si mai rele le-ar putea raspunde ca nici nu ar avea cum sa fie, din moment ce mintea nu a parut, niciodata, ca i-ar prisosi. Insa acestea sunt calomnii ieftine. Vor veni si cârcotasii care vor gasi obiectii de ordin practic, de tipul rationamentului ca doua bilete de autobuz, cu maidanezu-n cârca, pâna la centrul de ecarisaj de la marginea orasului, plus un bilet-doua de intors, pâna la crâsma, ar putea sa coste mai mult de 5 lei. Nu-i nimic, oamenii pot sa mearga foarte bine pe jos. Si ce peisaj mai frumos ne-am putea imagina pentru Bucurestiul nostru decât un sir nesfârsit de oameni cu maidanezi legati de gât, cu sfoara, indreptându-se catre hingheri?
Cucoanele ar putea sa-si etaleze, in aceasta procesiune, tinutele mondene; in functie de statut si de pozitia sociala, domnii ar putea sa duca de sfoara unu, doi, trei si chiar mai multi maidanezi, pâna la cât il tine pe fiecare brandul si sfoara. Pesnsionarii ar putea sa-si rotunjeasca, si ei, veniturile, desfasurând o activitate perfect legala. Care are, in plus, si o dimensiune civica; nimeni nu va mai putea sa spuna, astfel, ca pensionarii se plimba degeaba prin Bucuresti.
Si, ca sa simplifice procesul, centrele de ecarisaj ar putea sa afiseje – la recomandarea ilustrului candidat – o lamurire salvatoare: acceptam orice maidanez, dead or alive.