Daca nu ne-ar fi parasit mult prea devreme (31 martie 1998), Mihai Gramatopol ar fi implinit, in 14 februarie a.c., 73 de ani. Prin straduinta si devotiunea sotiei sale, doamna Viorica Gramatopol (domnia sa insasi reputat editor, ani buni redactor la Editura Enciclopedica), doua volume „Miscelanea“ avându-l ca autor au aparut recent la Editura Transilvania Expres. Masivele opuri, publicate dupa toate regulile de vârf ale meseriei si in excelente conditii grafice, se adauga raftului de biblioteca postuma purtând numele carturarului. Si intregesc un portret in evantai despre care am mai scris in aceasta pagina.
Editia redactata de doamna Viorica Gramatopol cuprinde, in primul volum, „Cuvânt inainte sub semnatura Mihai Gramatopol“, adica introduceri la volumele pe care le-a tradus (plus o postfata), cronici si texte inedite la cartile si traducerile rafinatului intelectual, addenda (corespondeta) si de auctore. Bogata iconografie (reproduceri de calitate), pe lânga piese arheologice de tezaur antic greco-latin, include si ilustratiile copertelor la volumele prefatate, postfatate si comentate pentru ca, argumenteaza, insolit, editoarea, atunci când „cartile nu vor mai fi cercetate, la trecerea de la era tiparului la cea electronica a casetelor, dischetelor, CD-urilor, DVD-urilor, memory stick-urilor in epoca «electronului», pentru unii oameni dornici de cunoastere, sa se stie si vizual ce vor fi fost si cum vor fi aratat cartile, aceste ciudatenii“. (Pe lânga doza de malitiozitate, in cea mai pura descendenta gramatopoliana, a saltului din trecutul indepartat spre viitorul abia previzibil, ilustratiile amintite au si o indiscutabila utilitate, aceea de a-i familiariza, macar la o repede ochire, pe cititorii de azi, cu câteva titluri de referinta aparute, mai ieri, in colectiile Editurii Meridiane, cvasi inexistenta acum in librarii).
Ceea ce remarca unul dintre comentatorii volumului de debut al lui Mihai Gramatopol, „Moira, mythos, drama“ (Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1969 ; editia a II-a, Editura Univers, Bucuresti, 2000), si anume faptul ca el „aliaza eruditiei, care e pâinea principala a disciplinei sale, un spirit curios de noutate“ (Ov.S. Crohmalniceanu) e valabil pentru intreaga sa opera. Fie ca e vorba despre studii, despre traduceri, despre publicistica sau despre destinsele conversatii cu amici istorici, scriitori, artisti vizuali, editori de elita, esteticieni, matematicieni (de anvergura lui Solomon Marcus, de pilda), filozofi, filologi, etc. Colocvialitatea sa sclipitoare a avut intotdeauna suportul cunoscatorului in varii domenii umaniste, argumente forjate de eruditie, fara scortosenie si fara intentionalitatea epatarii, insa. Asa cum scrisul sau, documentat la nuanta, nutrit la surse de prima mâna, si-a adjudecat evocarea, reconstituirea de vremuri apuse (dar cu pertinente invataminte si pentru prezent) cu autenticitate si implicare auctoriala contemporana, relevate când a scris, de pilda, despre arta Margueritei Yourcenar, pe care a talmacit-o remarcabil in limba româna. Tocmai pentru ca modelele, Tacit si Suetonius, ii erau familiare.
„Cuvântul inainte“ si postfata la volume precum „Istoria literara a Greciei antice“ de Robert Flacelière, „Arta romana de la republica la Constantin“ de Richard Brilliant, „Civilizatia greaca in epocile arhaica si clasica“ de François Chamoux, „Acropole“ de Albert Thibaudet, „Grecia epocii intunecate“ de A.M. Snodgrass, „Mit si religie in Grecia antica“ de Jean-Pierre Vernant, „Roma republicana“ de Michael Crawford, „Monumentele publice ale artei romane“ de Niels Hannestad sunt capitole de istorie vie, incursiuni „la cald“ in materia studiilor pre-postfatate, ca autentic, inzestrat companion al autorilor, dar si ca exeget al acestora.
Introducerea la „Memoriile lui Hadrian“ e o proba de mare virtuozitate in domeniu, un surprinzator dublu portret in relief, un fel de camee din cuvinte, in care sunt „inscriptionate“, ingemanat, personalitatea imparatului si personalitatea scriitoarei, ca intr-o autentica piesa antica „redescoperita“ de cercetatorul apartinând sfârsitului de secol XX. Studiul carturarului asupra vietii si mostenirii lasate istoriei de catre Hadrian il face pe acesta contemporanul nostru, iar amanuntele pasionante despre felul in care Marguerite Yourcenar s-a documentat si a scris „memoriile“ augustului personaj o fac pe aceasta, gratie traducatorului-exeget, pret de câteva pagini, contemporana imparatului. De altfel, cunoscuta pentru parcimonia cu care impartea aprecieri, Marguerite Yourcenar i-a scris lui Mihai Gramatopol inainte de aparitia primei editii a romanului sau in România: „Am fost foarte miscata de pasiunea cu care ati tradus in româneste «Memoriile lui Hadrian»“…
Virtutile de cunoscator intr-ale artelor vizuale si intr-ale esteticii sunt detectabile in „cuvintele inainte“ la „Arta si semnificatie“ de Erwin Panofsky si „Revolta romantica“ de Kenneth Clark. Remarcate ca atare de exigenti comentatori ai acestor evenimente editoriale. Asa cum opera antuma a insumat, in epoca, o pleiada de comentarii entuziaste din partea profesionistilor domeniului.
Cele doua volume „Miscelanea“ sunt de citit si de recitit. Ele completeaza personalitatea plurivalenta a unui senior al spiritului, educat, dupa propria-i marturisire, in stil britanic, traind viata, apolinic-dionisiac, prin suma a contrariilor, rafinat si artistocratic, dar si „inadaptabil impenitent“, la Portile Orientului, cu „gustul eternitatii“.
Un senior in cabinetul de arheologie, filolog, doctor in stiinte istorice, somer, timp de 13 ani, din 1977 pâna in 1990 (când a fost repus in drepturi), perioada in care a continuat cercetarea pe cont propriu si a trait din drepturile de autor ale cartilor publicate, umanist, istoriograf, eseist, istoric de arta, estetician, traducator. Profesor doctor docent, membru (premiat) al Uniunii Scriitorilor, laureat al Premiului Academiei Române. Un carturar care a studiat si a scris despre (mai) toate aspectele culturii si istoriei lumii greco-romane: numismatica, epigrafie, gliptica, sticlarie, podoabe, monede, toreutica, statuete de bronz si de teracota, fildesuri (arte miniaturale), istoria artei antice, filosofice.
Un spirit liber, un polemist redutabil, un conviv plin de farmec, un erudit care a trecut prin viata conform „indreptarului“ din „Tractatus politicus“ al lui Benedictus de Spinoza, motto al celui de-al doilea volum „ Miscelancea“ – „M-am straduit cu grija sa nu râd de faptele oamenilor, sa nu ma plâng de ele, nici sa nu le urasc, ci sa le inteleg“.