Cultura 657

SOCIETATE

Căutând arta în fotografiile de nuntă

Interviu cu fotograful Gabriel Rose Lens

Îmi place diversitatea momentelor, a oamenilor, emoțiilor și trăirilor din ziua nunții, dai de o grămadă de persoane cu diferite idei, unele mai ciudate, altele mai puțin ciudate. Chiar dacă scenariul unei nunți este același, e extraordinar să poți să vezi cât de diferiți sunt oamenii și cât de diferite sunt nunțile lor.

Pentru mine, un fotograf complex trebuie să le știe pe toate. Să poate să facă și fotografii creative, să poată și să documenteze nunta 100%, să facă și fotografii de pus în ramă. Important e ca el să creeze un cadru unde oamenii să se poată detașa de tot stresul nunții și să se comporte cât mai natural, să fie ei înșiși.

| Autor: CORINA TARAȘ-LUNGU |

TEME ÎN DEZBATERE

Primarii Bucureștiului:
istoria, profilul, miza, candidații

• Perspectiva A: Antecameră pentru Cotroceni. Perspectiva B: Motorul dezvoltării României
• Primăria Bucureștiului – a doua cea mai importantă funcție electorală
• Bucureștiul – o forță economică peste întreaga Bulgarie sau peste Serbia
• Istoria. Primarii care au transformat Bucureștiul: de la sat mare la metropolă
• Alegerile din 2025: Candidații
• Semnificațiile alegerilor din 7 decembrie

| Autor: NICU ILIE |

TEME ÎN DEZBATERE

Mesaj pentru București

Am atras atenția și în 2023 că se întâmplă ceva și că alegerile nu se vor derula în liniște democratică („Moscova este aici!”). Nu prea am fost ascultat, iar în final… chiar s-a întâmplat.

Poate acum analizăm cu mai multă atenție riscurile dezbinării. Nu Băluță, nu Ciucu, nu Drulă sunt inamicii Bucureștiului sau ai României. Adevăratul inamic așteaptă ca cei trei să se anihileze reciproc, pentru a avea cale liberă spre fotoliul de Primar General al Capitalei.

Autor: REMUS PRICOPIE

TEME ÎN DEZBATERE

Ana Ciceală – răspunsurile
la ancheta revistei Cultura privind strategia culturală
a candidaților la Primăria Bucureștiului

„Există un gap între sectorul cultural independent, inovator, și sectorul cultural public, lent și birocratic”

Cu două săptămâni în urmă, colegul nostru Daniel Sur a făcut un exercițiu: a trimis tuturor candidaților relevanți la funcția de primar al Bucureștiului un set de întrebări despre viziunea lor asupra dezvoltării culturale a orașului. A vrut să afle de câtă atenție se poate bucura o astfel de temă în perioada de campanie și cât preț pun candidații pe comunitatea culturală. La termenul propus, unul singur dintre candidați a răspuns chestionarului. Publicăm răspunsurile primite de la Ana Ciceală, candidatul SENS la Primăria Generală a Bucureștiului. Îi mulțumim pentru disponibilitate, o felicităm și îi dorim mult succes. (Redacția)

CÂMPURI DE EXPERTIZĂ

REMUS PRICOPIE

Ce înseamnă, de fapt, un președinte puternic?

Este momentul ca România să depășească definitiv mitologia președintelui-salvator, care controlează totul și decide tot. Acest model este incompatibil cu democrația constituțională. Președintele nu este „șeful statului” în sensul autoritar al termenului, ci liderul simbolic al statului. (articolul integral)

Consilierul prezidențial – arhitectura complicată a culoarelor puterii

Demiterea „amiabilă” a lui Ludovic Orban de la Cotroceni, după doar o lună de mandat, este știrea politică a acestor zile. Nu pentru că astfel de rupturi ar fi o raritate – dimpotrivă, democrațiile consolidate sunt pline de asemenea episoade – ci pentru că relația dintre Nicușor Dan și Ludovic Orban părea, cel puțin în percepția publică, una dintre cele mai stabile și mai bine înțelese. (articolul integral)

Când un partid devine sectă. Lecția morală a zilei de 9 noiembrie

Tot mai des, pretinsele standarde morale sunt folosite ca armă de delegitimare, pentru a umili, a exclude și, în final, a justifica agresiunea simbolică. Dar istoria ne arată că violența simbolică este doar preludiul violenței reale: de la cuvânt la faptă, drumul este mereu mai scurt decât credem.  (articolul integral)

Internetul – Înger și Diavol, în același timp

Au trecut treizeci și cinci de ani de când Internetul a fost deschis lumii ca o promisiune a libertății și a cunoașterii. La acea vreme, într-o epocă încă dominată de granițe rigide și de circulația lentă a informației, rețeaua părea un miracol. (articolul integral)

REMUS ȘTEFUREAC

Intenția de vot a românilor în funcție de vârstă arată rezultate spectaculoase

Dacă seniorii privilegiază stabilitatea și protecția socială, tinerii manifestă o preferință pentru opțiuni radicale și schimbare netă. Această polarizare reprezintă o provocare majoră pentru coeziunea democratică și pentru capacitatea sistemului politic de a formula politici incluzive. (articolul integral)

NICU ILIE

Busola Culturală a unei Europe debusolate

Din motive de comoditate, până acum UE a evitat un angajament decisiv în zona culturii. Prin noile programe, Comisia începe să-și asume un rol activ. În sfârșit, cultura este scoasă din marginalul atenției europene și începe să migreze spre centrul preocupărilor, unde îi este locul. (articolul integral)

ADRIAN LEONARD MOCIULSCHI

Revoluția AI: între speranță și temeri. Conferința ISF

 Inteligența artificială nu mai este doar un subiect tehnic, ci un fenomen social. În jurul ei se adună speakeri, experți, economiști, juriști, universitari — toți încercând să înțeleagă cum să trăim cu această nouă prezență. (articolul integral)

Când scena devine catedră: Muzicienii care reconfigurează câmpul sonor românesc

 În peste cinci decenii, Mircea Tiberian a semnat peste douăzeci de albume și a susținut mii de concerte. La fel de decisiv, în 1991 a fondat primul departament universitar de jazz din România, la Universitatea Națională de Muzică din București. (articolul integral)

Din Anamorphose la Apoteoză: Șerban Nichifor și noblețea muzicii ca vocație

De la Premiul Gaudeamus la Ordinul regal al Coroanei Belgiene, Șerban Nichifor a transformat muzica într-un limbaj al demnității. (articolul integral)

DANIEL SUR

Înjurătura ca oglindă a societății și a sinelui

În România, cercetarea limbajului tabu rămâne încă fragmentară, iar studiile empirice dedicate fenomenului sunt rare. Totuși, există câteva analize și observații care oferă perspective valoroase asupra modului în care românii folosesc înjurăturile. (articolul integral)

CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT

Piața de carte: ce s-a schimbat în 20 de ani?

 Piața de carte din România rămâne mai mică decât în alte state europene, dar evoluția ultimelor două decenii arată un trend clar de consolidare. Dincolo de cifre, se observă o schimbare de mentalitate: lectura devine tot mai mult parte din obiceiurile cotidiene, iar industria editorială se adaptează la o societate care își redefinește raportul cu cultura scrisă. Într-un peisaj marcat de transformări rapide, acest ritm de creștere arată că lectura continuă să aibă un loc stabil — nu doar în economie, ci și în viața publicului care o susține.

Indicatorii economici consolidează imaginea unei industrii stabile. Profitul net al editurilor românești a crescut de la 95 de milioane de lei în 2018 la 132 de milioane în 2023, menținând o marjă de rentabilitate de aproximativ 14–15%. Investițiile în infrastructură, echipamente și tehnologii editoriale au urcat de la 120 la 145 de milioane de lei, iar numărul de angajați din sector s-a stabilizat la puțin peste 2.000 de persoane. Aceste cifre sugerează o consolidare structurală a pieței, cu accent pe digitalizare și profesionalizare.

| Autor: NICU ILIE |

CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT

2004-2024. De ce și cum s-a schimbat topul 10 al editurilor românești?

Provocarea pentru viitor va fi coabitarea dintre două modele aparent incompatibile: cel tradițional, bazat pe curatoriat, prestigiu și construcție culturală pe termen lung (reprezentat de Humanitas sau Polirom), și cel nou, bazat pe agilitate, marketing digital și răspuns rapid la cererea pieței (exemplificat de Bookzone).

Probabil vom asista la o hibridizare: editurile tradiționale vor fi forțate să adopte strategii digitale mai sofisticate pentru a ajunge la tineri, în timp ce noii jucători, după consolidarea financiară, ar putea investi în cataloage de prestigiu pentru a-și legitima poziția culturală pe termen lung.

| Autor: NICU ILIE |

CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT

Adrian Ghenie – recorduri personale (top 10 vânzări în licitații)

Tablourile semnate de Adrian Ghenie au reușit performanțe remarcabile și în acest an, cu un total de peste 11 milioane de dolari și cu vânzări notabile inclusiv luna trecută. Adrian Ghenie se menține printre cei mai apreciați pictori contemporani din lume, iar picturile sale, cu o notă personală bine marcată și dimensiuni monumentale, se mențin printre favoritele caselor de licitații.

| Autor: NICU ILIE |

ARHIVA INIȚIATIVELOR CULTURALE INDEPENDENTE

Premiile FICȚIUNEA. Triumful poveștii

Publicul din ce în ce mai numeros, numărul din ce în ce mai mare al creatorilor prezenți și notorietatea în creștere a evenimentului au premiat la rândul lor curajul inițiatorilor de a depăși convenționalul categoriilor artistice și de a celebra excelența ficțiunii contemporane românești prin raportare la povestea pe care aceasta o oferă publicului.

Tipul de abordare a producțiilor artistice propus de Ficțiunea construiește și o formă de empatie față de public. Pentru că îi recunoaște și girează poziția în raport cu demersurilor artistice, admițând că, pentru acest public, mediul de transmitere a emoțiilor artistice este cel mai adesea doar vehiculul, nu destinația. Pentru că povestea – funcționând ca structură primară a înțelegerii umane –  este anterioară și superioară mediului particular prin care este transmisă. Categoriile rigide ale formei artistice sunt taxonomii utile pentru critici și teoreticieni, dar adeseori artificiale din perspectiva experienței consumatorului. Iar publicul – din ce în ce mai omnivor, după cum arată statisticile – nu reacționează neapărat la „cinematografie” sau la „proză” sau la „teatru”, ci la povestea în sine, la tensiunea narativă, la reverberația emoțională a experiențelor relatate. 

Autor: CARMEN CORBU

ARTE

„Filmele sunt pentru spectatori,
nu pentru muzee”

Interviu cu Horia Cucută și George Gänæaard, regizorii filmului „Clasat”

„Clasat mi se pare că, din lipsa asta a resurselor, a ieșit perfect în felul lui. E un copil care a crescut la țară, s-a chinuit și a reușit să ajungă la oraș, știi? Asta e el. Clasat deschide apetitul la discuție și la debate-uri. Nu am încercat ca el să fie un răspuns la ceva. Nu un răspuns definitiv, oricum. Asta ne dorim, ca temele din Clasat să se discute în continuare. Clasat e nepărtinitor, rămâne la latitudinea ta să inspectezi lucrurile. Adică nu există eroi, nu există monștri. O persoană poate fi un erou azi, monstru mâine, apoi un erou, din nou, poimâine.”

(foto: Diana Biclineru)

| Autor: CORINA TARAȘ-LUNGU |

ARTE

Orice se vede prin geamuri:
anatomíi obositoare, scaune,
cutii de chibrituri –
oamenii își construiesc un viitor acolo,
un viitor de fosfor,
inutil și strălucitor,
cum inutilă și strălucitoare e moartea.

Oameni din Berceni și Sindromul Joubert

Epopeea în trening a unui cartier care nu vrea să moară

Oameni din Berceni e genul de carte care te face să râzi, dar la sfârșit îți dai seama că, de fapt, te-a întristat. E o comedie poetică în care personajele nu mor, ci se resemnează. E un manual de supraviețuire urbană în care poezia joacă rolul curentului electric: dispare uneori, dar fără ea totul s-ar stinge.

Corp, memorie și absurd

Dacă până acum credeai că viața urbană e plictisitoare, Neacșu te lovește cu realismul grotesc: traficul, mașinile, câinii, conversațiile și chiar mirosul de noxe devin un spectacol hipersenzorial, în care corpul tău simte totul cu o intensitate pe care nu ai cerut-o, dar nici nu o vei uita.

| Autor: DANIEL SUR |

ARTE

Două autoare,
trei generații feminine
și aceeași Dacie 1300

Exilul e lucid, aspru, frontal. Alaska e caldă, intimă, dar aproape identică structural. Asemănarea nu e un delict, ci semnul unui curent. Un mod comun de a scrie istoria recentă, de a înlocui conflictul cu introspecția, prezentul care ne dă dureri de cap cu fantome ale unui trecut, privit atât cu ironie, cât și cu dor.

| Autor: ALEXANDRA ARES |

ARTE

Pictura ca organism viu

Andreias Welther la Don’t F With a Dream

Încă de la început, am constatat că expoziția de la Don’t F With a Dream – Gallery, curatoriată de Ana Arsincă, nu a respectat rețetarul tradițional al vernisajelor din București. Lucrările nu au fost atârnate pe simeze, iar curatorul nu a invitat publicul să „citească” expoziția într-o anumită cheie. Cu cât prezentarea este mai abstractă și mai elaborată, cu atât spectatorii par mai intimidați de competența vorbitorului, iar senzația că se află într-un loc nepotrivit devine tot mai accentuată. Astfel, publicul a trebuit să descopere valoarea lucrărilor prin socializarea cu artistul, curatorul sau alți participanți.

| Autor: DANIEL SUR |