Festivalul International al Filmului Francofon – editia a 25-a
(Namur, 1-8 octombrie 2010)
Considerat drept cel mai de seama festival al filmului francofon, reunind productii din toate continentele, manifestarea cinematografica de la Namur are toate datele unei competitii solide. Românii s-au simtit aici ca la un alt Cannes, altminteri spatiul cultural din care Namurul îsi procura de regula filmele pe care se întemeiaza palmaresul. Este firesc sa acorzi atentia cuvenita unor productii de factura francofona, chiar si atunci când nu toate sunt vorbite în franceza. Ele sunt recunoscute, însa, ca apartinând acestei zone de spiritualitate, România fiind atasatã cea mai fidela si mai apreciata în aceasta privinta.
De-a lungul celor douazeci de editii, încet-încet, cinematografia româneasca s-a instalat aici pe un podium al valorilor francofone indubitabile. Fie ca au cucerit Bayarzi (trofeul reprezinta un fel de cal înaripat din legendele locurilor walone), fie ca au fost invitati în jurii, fie ca si-au adus aici ultimele creatii, în avanpremiere mondiale, cineastii nostri au avut de fiecare data locul lor special. Lucian Pintilie, Dan Pita, Nae Caranfil, Cristi Puiu, Radu Muntean, Adrian Sitaru au convins cu fiecare nou film, asa încât istoria Namurului nu poate fi estimata în afara sectiunii românesti de aici. Acum, când s-a sarbatorit „vârsta de argint“ a festivalului, am intrat în programele editiei cu opt titluri: doua lungmetraje, cinci scurtmetraje si un videoclip.
Stiut fiind ca belgienii au o excelenta traditie a filmelor scurte, ei si-au îngaduit cu totul justificat sa promoveze genul într-o competitie a productiilor autohtone, cu filme francofone, dar, din acest an, si flamande. În afara acesteia a functionat si un compartiment competitiv al scurtmetrajelor internationale, unde am fost prezenti cu „Lord“ de Adrian Sitaru si „Musafirul“ de Razvan Tache Alexandru. La sectiunea „Priviri din prezent“, alte trei titluri românesti: „Colivia“ de Adrian Sitaru, „Domnul David“ de Hadrian Marcu si „Derby“ de Paul Negoescu.
În competitia principala, aceea pentru Bayarzii de Aur, au fost alese doua lungmetraje: „Marti, dupa Craciun“ de Radu Muntean si „Periferic“, debutul lui Bogdan George Apetri, cineast cu studii la Columbia University, apreciat, de asemenea, si la participarea filmului sau, în august, la Locarno. Am mai avut si un videoclip muzical, „Septembers“ de Anton Octavian.
Festivalul acesta nu este doar o institutie a francofoniei cinematografice, ci si o scoala a spiritului de amicitie, de respect al valorilor familiale, al iubirii, al conditiei umane. Este, de asemenea, o scoala si sub aspectul cultivarii gustului pentru arta filmului. Nu doar prin jurii se certifica aceasta – al juniorilor europeni, de pilda, unde si românii au mereu câte un reprezentant – dar si prin acea suita, extraordinara, în totul emotionanta, de proiectii pentru copiii de la 5 la 10 sau pentru cei de la 6 la 12 ani. Aici poti lua nota de existenta unei adevarate clase de cinema pentru prescolari, unde se proiecteaza filmulete adecvate vârstelor, scurte si de animatie, dar si unde, aproape de necrezut, un critic se manifesta în respectul pedagogiilor adecvate categoriilor de public „de gradinita“, cu intentia, pregnant programatica, de a inocula „microbul“ audiovizualului într-o formula interactiva plina de tot farmecul.
Sunt multe de spus si despre alte si alte sectiuni ale maturilor. În fiecare an, reprezinta un punct de atractie întâlnirea „de inima“ cu vedetele filmului francofon. Au trecut prin sala de la Cinematograful Cameo, Isabelle Huppert, Emmanuelle Béart, Elsa Zylberstein. Au fost si vedete actori, iar când un invitat de onoare nu s-a putut prezenta, evident din motive întemeiate, regretul a fost pe masura. Asa s-a întâmplat, de pilda, la editia 2010, când Jane Birkin, în loc sa faca drumul la Namur, în dimineata zilei respective a fost nevoita sa mearga la spital la Paris pentru analize.
Centrul de greutate îl constituie partea competitionala, fara îndoiala, iar daca am mentionat cele de mai sus am facut-o mai ales spre a sublinia substantialul caracter formativ, dificil de gasit la alte festivaluri din lume. ?i nu doar prin ceea ce aminteam aici. Fiind vorba de a 25-a editie, organizatorii au conceput o inspirata forma de prezentare a tot atâtor talente actoricesti francofone. Pentru toata lumea a fost o placuta experienta sa asiste la etalarea acestora, cu rafinament, discretie, modestie, într-o sedinta de lucru, gazduita de incinta primariei orasului, unde intrarea a fost libera.
Cu un juriu international, cules din toate continentele cu teritorii culturale francofone, festivalul s-a încheiat cu o ceremonie somptuoasa la Teatru Regal din localitate. Pe scena de aici au fost rostite de mai multe ori numele regizorilor si actorilor români, spre a-si lua binemeritatii Bayarzi. Niciodata, ca acum, parca nu am „smuls“ atât de multi, trei, si – de notat! –, la categoriile cele mai grele.
La competitia lungmetrajelor, „Marti, dupa Craciun“ a fost plasat pe primul loc, acordându-i-se Bayardul de Aur pentru cel mai bun film. S-a alocat o suma destinata cumpararii de drepturi pentru televiziunea belgiana (10 000 euro). S-au mai dat 7 500 de euro pentru a ajuta exportarea într-un teritoriu francofon si alte 7 500 pentru a facilita distribuirea în Belgia. Toate acestea par sa confirme o mai veche afirmatie a regizorului Radu Muntean, conform careia festivalurile sunt importante în masura în care contribuie la lansarea filmelor catre spectatori.
Cu o distributie de nota zece, era greu de crezut ca acelasi film putea sa treaca neremarcat si la acest capitol. Asa se face ca Bayardul pentru cel mai bun actor i-a fost atribuit lui Mimi Branescu pentru rolul principal din acelasi film. De mentionat ca actorul a mai fost prezent în festival si cu personajul, de asemenea principal, din „Periferic“ de Bogdan George Apetri, coproductie româno-austriaca, inclusa în selectia de baza.
Ca sa ramânem la filmul dublu „bayardizat“ al lui Radu Muntean, ne este greu sa admitem ca niciuna din cele doua interprete principale, Mirela Oprisor si Maria Popistasu, nu au urcat în palmares, desi li s-ar fi cuvenit aceasta onoare. Mult apreciata în festival pentru rolul principal din „Periferic“, din pacate nici Ana Ularu nu a trecut pe lista premiatilor. Juriul a preferat-o pe Anne Coesens, capul de afis al unei productii Belgia-Luxemburg-Franta, într-un rol greu, din „Ilegal“. Cum titlul sugereaza, este vorba de atitudinea autoritatilor fata de emigrantii gasiti fara acte. Venind din Belarus, Tania este despartita de fiul ei, Ivan, în vârsta de 14 ani. În încercarea de a-l gasi este închisa într-un lagar, aproape de a fi expulzata. Desi are un puternic accent documentar, filmul este o fictiune centrata pe relatia universala dintre o mama si fiul ei. În presa belgiana povestea a stârnit polemici. Arta actritei este însa ireprosabila, reusind sa îmbine o multitudine de stari, jucând cu emotie si dramatism, ceea ce face sa mai uitam din inconfortul (nu-i putem spune nedreptate) derivat din ratarea bucuriei de a mai fi avut înca un Bayard. Conteaza însa impresia generala produsa de cineastii nostri, iar aceasta a fost impresionanta.
Rasfatat la sectiunile de scurtmetraj ale competitiilor internationale (de la Locarno, unde lua „Leopardul de aur de mâine“, pentru „Valuri“, la recent încheiatul festival varsovian, unde „Colivia“, altminteri prezent si la Namur într-un program adiacent, si-a adaugat o noua cununa la salba de premii obtinute pâna la aceasta data), Adrian Sitaru este al treilea detinator de Bayard de Aur la editia din 2010 din Capitala Waloniei. Titlul scurtmetrajului premiat – „Lord“.
Desigur, nu toti Bayarzii si nu toate premiile au venit în România. Premiul special al juriului a mers în Quebec si tot acolo Bayardul pentru cea mai buna „Opera Prima“, Premiul publicului s-a atribuit, de asemenea, unui excelent autor din Quebec, Denis Villeneuve, apreciat de fiecare data pentru inventivitatea filmelor sale. Cel mai bun scenariu a fost considerat acela al filmului „Moscheea“(Maroc-Franta).
Regizorul Radu Muntean nu a putut fi prezent la Namur, desi au venit sa-i acorde Bayardul doua nume care au legatura cu România: actrita Elina Lowensohn si producatoarea Elena Tatti. Un succes, fara îndoiala, dintr-o serie care speram sa fie dusa mai departe de cei mai tineri si mai tineri, stimulati de excelentele rezultate ale promotiilor imediat precedente.