Crima din placere Scrisoare deschisa catre Consiliul CNCSIS

Stimate doamne, stimati domni,
Recurg la aceasta modalitate de comunicare publica, din pricina ca niciuna dintre celelalte forme – legale si/ori de bun simt – nu a avut vreun rezultat, altfel spus, din pricina ca modalitatile formale de comunicare la care am apelat nu s-au soldat cu vreun raspuns. Scrisoarea mea deschisa se vrea, deci, o ultima forma, publica, de protest.
Introducere pentru nespecialisti
Pentru cititorul care nu stie asta, Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Învatamântul Superior este un organism menit sa finanteze prin granturi, pe baza unor programe, teoretic, ancorate la planul european FP7, munca de cercetare si creatie care se desfasoara în universitatile românesti. Asta se întâmpla, de ani buni, pe baza unor licitatii de proiecte multianuale, pe care o echipa sau alta, din toate domeniile universitare, le câstiga în urma evaluarii anonime a colegilor din domeniul respectiv. Consiliul are, la rândul sau, comisii de specialitate, sapte la numar, a caror ratiune de a exista este aceea de a superviza cu competenta derularea acestor finantari. Membrii comisiei de specialitate NU SUNT EVALUATORI.
În 2008, Facultatea de Teatru si Televiziune a Universitatii Babes – Bolyai a câstigat un asemenea grant trianual (tip IDEI), a carui valoare totala, la momentul finalizarii licitatiei, era de aproape o suta de mii de lei (Ron). Tema proiectului, intitulat „Teatru, Film, Media: Mitosfera Generatiei X-Men“, era aceea de a combina cercetarea antropologica de teren cu creatia artistica în toate cele trei câmpuri, obtinând, simultan, si studii academice privitoare la universul de reprezentari si insertie sociala al generatiei pe care obisnuim s-o numim „digitala“. De altfel, obtinerea acestui grant în 2008, cu derulare între 2009 si 2011, a venit sa încununeze munca – aproape voluntara – începuta în 2004 si dezvoltata metodologic pâna azi, a unui grup de cercetare si creatie intitulat Laboratorul de Dramaturgie a Cotidianului. Grupul cuprinde profesori, asistenti, doctoranzi, masteranzi, studenti. Echipa proiectului finantat de CNCSIS are, însa, doar patru cadre didactice si doi doctoranzi.

Bucuria câstigarii grantului a durat fix trei luni, fiindca, din iauarie 2009, în toata lumea cercetarii românesti s-a declansat dezastrul. Fondurile alocate de CNCSIS pentru 2009 au fost, cu egala „generozitate“ pentru toate domeniile si proiectele aferente, reduse la 26,26% din suma contractata initial. În 2010, aceasta reducere a fost mai putin drastica, ea acoperind aprox. 45% din suma contractata initial pentru anul care a trecut, cu conditia ca TOTI conducatorii de grant din România sa semneze un act aditional prin care renunta la pierderile suferite în 2009 si 2010. Altfel spus, am semnat ca renuntam, din solidaritate cu… managementul national al crizei, la aproximativ 48 % din bugetul aprobat si contractat în 2008.
Conform procedurilor legale, aceleasi pretutindeni în lume, fiecare grant e raportat si evaluat anual, atât în ce priveste calitatea stiintifica, cât si în ceea ce priveste derularea obligatiilor financiare. De asemenea, fiecare an de finantare e supus unui audit financiar. De ambele proceduri depinde continuarea finantarii în anul urmator.
Pare totul logic, nu?
O aberatie procedurala
Pâna în acest an, procedurile de evaluare erau similare procedurilor de licitatie. Altfel spus, trei evaluatori din domeniul-domeniile specificate în aplicatia originara de solicitare a grantului (în cazul nostru, fiind un grant interdisciplnar, unul din domeniul teatru, al doilea din domeniul cinematografie-media si al treilea din domeniul antropologie culturala) evaluau online, fara sa se cunoasca unul pe celalalt, raportarea, pe baza unei grile stricte: cuantificau punctual respectarea si îndeplinirea obiectivelor si activitatilor propuse de echipa pentru anul respectiv.

În acest an, surpriza! Toti conducatorii de granturi (ramasi singurii cercetatori finantati de la bugetul de stat, fiindca din 2008 nu a mai avut loc nici o licitatie de proiecte!) au fost invitati în decembrie la evaluare în fata… comisiilor de specialitate, care, statutar, nu au nici o competenta evaluatorie. Comisiile sunt formate din universitari care au derulat – sau NU – programe de cercetare, cândva, dar nu în acest moment. Si care pot avea – SAU NU – competente în câmpul de cercetare al proiectului.
În principiu, membrii comisiilor de specialitate AR FI TREBUIT sa studieze raportul anual, gata alcatuit online cu doua saptamâni înainte de întrevederea cu pricina, sa se familiarizeze cu specificul fiecarui proiect în parte si cu metodologia lui, si sa îl audieze „pe viu“ pe coordonator, pe baza unui rezumat „expresiv“ din raportul integral, prezentat în power point.

Cine si din ce pricini a avut aceasta extraordinara idee, ramâne un mister. Cum au reusit cei sase-sapte membri ai fiecarei comisii de, sa zicem Stiinte ingineresti, sa se împarta pe paneluri pentru a evalua câte douazeci de proiecte simultan nu am de unde sti, fiindca evaluarile au avut loc în sali diferite, la sediul din Schitu Magureanu. Au fost paneluri, la diverse discipline, si cu treizeci de proiecte într-una si aceeasi zi! Oricum, unei proceduri corecte si „nevazute“, adica ferite cât de cât de suspiciuni si fundamentate pe competenta evaluatorilor i s-a preferat un soi de talcioc contra cronometru, în care fiecare director de proiect trebuia sa turuie, pe repede înainte, si ce contine de fapt respectivul proiect (e greu de crezut ca membrii comisiei puteau fi deja familiarizati cu substanta fiecarei cercetari în parte), si ce rezultate au obtinut în 2010, si ce îsi propun sa faca în anul de finalizare, 2011.
Fiecare proiect în parte urma sa beneficieze de un „proces verbal“ al evaluarii „fata în fata“, semnat de pesedintele de comisie si continând un anume punctaj, în functie de care avea sa fie sau nu finantat în anul de finalizare, 2011.
Protest cu privire la comportamentul scandalos al membrilor Comisiei 7, ARTE si ARHITECTURA
Comisia 7, ARTE si ARHITECTURA, e formata din prof. univ. dr. Ioana Gomoiu (presedinte interimar, Universitatea Nationala de Arte Bucuresti), prof. univ. dr. Beres Andras (UAT Târgu Mures), prof. univ. dr. Dan Vasiliu (UNATC, Bucuresti), prof. univ. dr. Corina Popa (Universitatea Nationala de Arte Bucuresti), prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu (Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti), prof. univ. dr. Adriana Bera (Universitatea de Muzica Gh. Dima Cluj), prof. univ. dr. Florin Grigoras (Universitatea de Arte Iasi), prof. univ. dr. Virgiliu Onofrei (Universitatea Tehnica Gh. Asachi Iasi), prof. univ. dr. Maria Eftenie (Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu Bucuresti).

La evaluarea proiectului nostru, ambii membri ai comisiei specializati în teatru nu au putut, din motive obiective, sa fie de fata. Au fost, în schimb, doi profesori de arhitectura, doi de istoria artelor plastice si unul de muzica. NICIUNUL dintre acestia nu avusese macar curiozitatea de a fi citit anterior raportul de cercetare pe 2010, NICIUNUL nu stia despre ce e vorba în proiectul ca atare, în pofida faptului ca la comisia noastra polimorfa erau mai multi evaluatori decât evaluati (doar… trei proiecte cu totul).

Spectacolul acestei evaluari a întrecut orice închipuire. Din motive pentru mine complet inxplicabile, fara a deschide macar dosarul de raportare, ci doar aruncându-si privirea pe ecranul prezentarii în power point, membrii comisiei au navalit asupra mea cu întrebari dintre cele mai aiuritoare, fara sa aiba macar rabdarea de a asculta raspunsurile pâna la capat. Neîntelegând (dar si refuzând programatic sa înteleaga) nimic din specificul metodologic, interdisciplinar, al proiectului, membrii comisiei au comentat puzderie de lucruri irelevante, unele de-a dreptul jignitoare la adresa scolii si universitatii din care provin, deplasând invariabil discutia alaturea cu drumul si dovedind o completa necunoastere atât în domeniul antropologiei culturale, cât si – evident –, în cel al artelor spectacolului. Conceptul de „interventie culturala“ le era, de exemplu, total strain… Cu mare iuteala si stranie hotarâre, au deviat de la nivelul atributiunilor lor, acelea de a evalua în ce masura proiectul îsi îndeplineste obiectivele PENTRU CARE A FOST FINANTAT, catre niste obligatii fictive de cercetare fundamentala, pe care programul nu le are.

Întregul performance al evaluarii s-a dovedit, în jumatatea de ora pe are am petrecut-o acolo, un perfect dialog al surzilor. Cea mai amuzanta (dar si tragicomica) parte a sa a fost repetata, insistenta obiectie a profesorului Onofrei – care de altminteri nu facea decât sa priveasca o pagina de power point –, ca titlurile lucrarilor teoretice publicate în revistele BDI, al celor prezentate la Congresul International IUTA de la Leicester, ca si ale lucrarilor de licenta (5) dizertatiilor de masterat (3) si proiectelor doctorale (2) derivate din programul de cercetare „nu contin cuvântul mitosfera“! V-ati fi închipuit un universitar de rang înalt incapabil sa discearna între tema exprimata prin titlu si substanta (etapizata a) cercetarii în defasurare? Ei bine, exista… În conditiile în care, cel putin la nivelul articolelor si studiilor, toate se gaseau la îndemâna evaluatorilor, postate în portalul de raportare si, deci, puteau fi consultate direct.

Laboratorul de Cercetare si Creatie în Dramaturgia Cotidianului e un program pluridisciplinar care a dezvoltat o metodologie originala, de relationare a creatiei artisitice în teatru, film si media cu cercetarea antropologica de teren. Obiectivele sale sunt, simultan, de cercetare, dar si de creatie. Confundând orzul cu telefonia mobila, comisia a depunctat programul fara sa tina seama de depasirea TUTUROR ACTIVITATILOR  asumate catre îndeplinirea OBIECTIVELOR pentru care programul a fost finantat. Ne-am propus trei atricole BDI, am produs patru (plus doua numere tematice în „Studia Dramatica“, pe care nici nu ni le propuseseram initial); ne-am propus un articol ISI, avem trei articole acceptate în volumul de studii al Congresului International IUTA, Leicester 2010 (publicatie cotata ISI), la care trei membri ai echipei au fost invitati într-un panel de prezentare de sine statator, ce s-a bucurat de un exceptional succes.

În mazgalita fisa-proces-verbal de evaluare, comisia depuncteaza cu zece puncte (jumatate din cele posibile) rezultatele stiintifice obtinute, netinând seama de nici un criteriu logic sau de bun-simt. Motivatia de-o propozitie e ca proiectul are un caracter… „preponderent didactic“. Proiectul are si obiective pedagogice, pentru asta a fost el finantat. Preponderenta lor e o inventie inexplicabila, câta vreme obligatiile acestui an sunt îndeplinite si depasite atât în ceea ce priveste contributiile teoretic-stiintifice, cât si în ceea ce priveste produsele artistice cu drept de autor, obiectiv la rândul sau esential pentru program. Obiectiv pe care, de altfel, comisia a refuzat sa îl recunoasca, în pofida faptului ca asta spunea proiectul contractat de CNCSIS. În cursul anului 2010 ne-am propus 25 de produse artistice cu drept de autor si am obtinut 36 – piese de teatru, scenarii de film, reportaje antropologice scrise si video – plus un sistem interactiv de diseminare în rândul spectatorilor tineri, în parteneriat cu Librariile Carturesti.

Admirabila prestatie academica! Punctajul absolut aberant al comisiei „de specialisti“ a produs, inevitabil, întreruperea finantarii proiectului exact în anul final. Reprezentantii universitatilor vocationale din Româmia în CNCSIS si-au asumat, astfel, asasinarea unui demers stiintific, pedagogic si de creatie care, pe de alta parte, tocmai a reusit sa … „iasa la export“: în 2011 trei membri ai echipei sunt invitati cu lucrari – despre program sau reiesite din program -, la trei conferinte de prestigiu, doua în Marea Britanie, una la Berlin. Cum vor ajunge sa onoreze invitatiile ramâne de vazut…
Inutil sa mai spun ca am scris o prima scrisoare de protest presedintei de comisie, la doua zile dupa evaluarea „fata în fata“ (9, respectiv 11 decembrie 2010); tuturor obiectiilor mele punctuale li s-a raspuns în doi peri, doamna profesor refuzând cererea mea, absolut întemeiata, ca proiectul sa fie reevaluat de specialisti, ori macar de membrii comisiei cu competente în teatru. La contestatia depusa în 18 ianuarie, dupa publicarea rezultatelor, ca si la cea adresata ulterior presedintelui CNCSIS nu am primit nici un raspuns.

Spre a preîntâmpina, pe cât e cu putinta, comentariile si opiniile în doi peri cu privire la finantare, precizez ca, în 2009, au fost finantate (cu celebrul 26,26%) doar 8 din 12 luni ale anului, si numai doi cercetatori tineri au luat salarii constante  în aceasta perioada (700 lei pe luna la un ritm de munca, pe contract, de 8 ore!); ceilalti membri ai echipei primind câte un salariu simbolic pentru întregul an de munca (al meu, pe tot anul, a fost de 1500 lei). Cu toate acestea, în ce ne priveste, TOATE ACTIVITATILE SI OBIECTIVELE au fost îndeplinite si chiar depasite în 2009, cu ajutorul facultatii, al parteneriatelor ori al sponsorizarilor cersetoare. În 2010, din cei sase membri ai echipei, doi doctoranzi au primit salarii între lunile mai si decembrie, ceilalti câte doua sau trei salarii în tot anul, si acelea suferind reducerile de 25%, ca la toti bugetarii. În schimb, activitatea s-a desfasurat în foc continuu, cu workshop-uri, tabara de creatie, editare de publicatii (2 volume dramaturgie, 2 reviste ManInFest, traditionalul „Supliment Dramaturgia Cotidianului“, îngrijirea numerelor tematice din „Studia Dramatica“, productie de spectacole aflate azi în repertoriul curent al unor teatre de stat, productie de film, evenimente multimedia cu dezbateri etc.). Parte dintre publicatii au fost invitate la lansari de carte în cadrul FNT atât în 2009, cât si în 2010. Toate sunt vizibile pe un site de sine statator, la:
http://granturi.ubbcluj.ro/dramaturgia-cotidianului/index.php?pid=1
Dezolarea întregii echipe e cu atât mai mare cu cât nu exista nici o explicatie rationala nici pentru atitudinea comisiei, nici pentru încapatânarea sa de a persista în eroare. Cu atât mai putin pentru opacitatea unui organism bugetat, constituit pe baza reprezentativitatii si, speram eu, a bunei credinte, a carui menire e sa sprijine performanta în domeniile cercetarii si creatiei.
Mai nou, în lumea academica circula chiar legenda ca CNCSIS s-ar pregati sa excluda cercetarea în domeniile artistice, ca fiind „neeligibila“, în trena de rau augur a domeniilor neeligibile din programele de tip POSDRU finantate de Comisia Europeana. Asta exact în momentul în care Comisia Europeana însasi si-a revizuit politicile gresite, producând o recomandare cu privire la sprijinul acordat de statele membre pentru educatia, cercetarea si creatia interdisciplinara în câmpul culturii si industriilor culturale. (Vezi http://ec.europa.eu/culture/our-policy-development/doc 2577_en.htm)
Sa fi fost evaluarea noastra un simplu accident, simptomatic exclusiv pentru nivelul de seriozitate si profesionalism al reprezentantilor nosti în organismele destinate finantarii? Sa fi fost un semnal în legatura cu însasi structura si functionarea defectuoasa a CNCSIS?
Greu de raspuns. Si, oricum, raspunsul ar fi, în acest moment, irelevant pentru proiectul la care trudim cu folos, de amar de vreme, câta vreme contractarile sunt deja pe sfârsite.
Vreau însa sa va transmit, stimatilor membri ai Comisiei Arte si Arhitectura, ca si Consiliului în ansamblul sau, ca tentativa lor de asasinat, dezolanta si inexplicabila, se si dovedeste complet inutila. Desigur, 2011 va fi un an greu, va trebui sa gasim solutii noi, alternative, de finantare, dar programul „Laboratorului de Dramaturgie a Cotidianului“, intrat în al optulea an de existenta, nu va fi întrerupt. Nu au domniile lor atâta întuneric câta lumina am învatat noi sa facem, fie si pe gratis. Nici atâta antrenament.