Sari la conținut
Autor: Dan Mircea CIPARIU

Cosmar pe canapeaua lui Freud


    In Noaptea Alba a Galeriilor, pe 11 iunie 2010, la Atelier 030202 – Spatiu de arta contemporana (Str. Sfânta Vineri nr. 11, Sala Noua a Teatrului de Comedie din Bucuresti), a fost vernisata expozitia „Cosmaruri Contemporane“, un proiect curatorial al Oliviei Nitis, care i-a pus in dialog si rezonanta artistica pe câtiva artisti vizuali si pe câtiva scriitori si teoreticieni ai fenomenului artistic de la noi care au o reactie critica asumata asupra realitatilor contemporane. Un altfel de a panorama tot ce e mai agresiv, egotic si despiritualizant in subconstientul colectiv autohton ori de aiurea.

    Doisprezece tineri artisti români (Madalina Lazar, Mihai Zgondoiu, Ciprian Paleologu, Simona Dobrescu, Ugron Reka, Francisc Chiuariu, Bogdan Mateias, Romana Cucu, Alexandru Radvan, Radu Buriac, Dan Piersinaru, Andrei Ciubotaru) ne dau semnele lor personalizate de cosmar, fie ca acesta vine dintr-o istorie recenta, fie ca el e proiectia necenzurata a unor spaime sociale si individuale de netratat. Olivia Nitis a pus in scena discursuri vizuale care sa provoace, in primul rând, lucrarea spiritului critic in fiecare dintre privitori. Programul ei curatorial vizeaza „filtrarea interioara a cosmarului personal“, „identificarea sistemelor care stau la baza cosmarului contemporan“ si scanarea „atitudinilor si perspectivelor pe care tinerii artisti români le au in fata ideii de cosmar cu o identitate socio-politica asumata“. Fetele discursului vizual despre cosmarurile contemporane sunt acompaniate, astfel, de textele citite ori inregistrate in priza directa ale unor scriitori si teoreticieni precum Ioana Bâldea, Liliana Barborica, Adriana Oprea sau Robert Serban. M-am alaturat si eu acestor scriitori cu o improvizatie in trei acte despre felul in care respira, traieste si moare cosmarul din si in mintea mea. Pe o canapea à la Freud, pusa chiar in centrul galeriei, privitorului i s-a oferit o instalatie audio in care scriitorii si teoreticienii invitati in proiect, in confesiuni brute sau analize despre cantitatea si calitatea cosmarurilor ce ne inconjoara ori pe care chiar le traim!, ne aduc spre cercetare si identificare imaginea de sablon a tuturor dictaturilor prezentului. Astfel, in scris sau pe lucrarile de pe simeze, cosmarul asumat ca intr-o spovedanie publica ori ca intr-o sedinta virtuala de psihanaliza devine o imagine eliberatoare de tensiuni interioare, prejudecati si chiar de tragedii ale istoriei contemporane.
    Mi-au retinut atentia câteva lucrari surprinzatoare si la nivelul viziunii, si la cel al executiei tehnice. Ugron Reka, o tânara artista de la Timisoara, cu al sau „Start“, acrilic si ulei pe pânza, 100×105 cm, are unul dintre cele mai terifiante cosmaruri: doua mitraliere iau spre ochire semnul Victoriei desenat in cel mai curat stil street-art. Lânga aceasta lucrare, pe simeza, nu intâmplator!, ochii privitorilor sunt gata de o alta executie: „Pelerinaj la UM 01417“, ulei pe pânza, 150 x 100 cm, de Bogdan Mateias, in care doua camere de filmat iau locul celor doua mitraliere spre a imortaliza cele doua portrete ale sotilor Ceausescu puse la zid. In timp ce foarte multi români trag din toate pozitiile in simbolurile si semnele Libertatii, imaginea de cosmar a executiei cuplului dictatorial e inca o mantra vizuala pentru nostalgici si anarhisti. Francisc Chiuariu, cu „Est -Vest“, ulei pe pânza, 40 x 200cm, ne pune in vedere raporturile polarizate si distantate dintre Est si Vest, in fapt, raporturile dintre doua sabloane revendicate intr-o maniera fara spirit critic si fara necesare nuante de catre promotorii celor doua lumi-concept. Madalina Lazar, cu al sau „Self – Portrait“, acrilic pe pânza, 100 x 100 cm, una dintre cele mai rafinate lucrari expuse in expozitia „Cosmaruri contemporane“, isi asuma toate umbrele si tot intunericul din interior, loc de tensiuni si contorsiuni ale liniilor si derapajelor dintre contur si forma, dintre proiectia unei constructii vizuale si adevarul dat de receptarea ei mediata, vorba poetului, de felul in care cade lumina. O instalatie din patru obiecte, un cosmar social, economic si monetar ce tinde sa devina realitate!, „Replica 1 BAN, 5 BANI, 10 BANI, 50 BANI“, monede de 1 BAN, 5 BANI, 10 BANI, 50 BANI placate cu aur de 14 karate in cutie de plus, 7 x 7 x 2 cm, instalatie imaginata de Mihai Zgondoiu, ofera un punct de vedere iesit din comun despre cosmarul identitar românesc. Astfel, industria de surogate si copii chinezesti a devenit prilejul si subiectul unei ironii geniale: pâna si copia acestor monede românesti, copie placata cu aur, are o valoare mai mare decât orginalul Replica „Made in China“, mai bine valorizata decât orginalul, asta da cosmar!
    O sa inchei cu un fragment din textul scris si citit de poetul si editorul Robert Serban, text ascultat pe canapeaua lui Freud, care da si el semnificatie si valoare proiectului curatorial „Cosmaruri contemporane“, ce poate fi vazut pâna pe 11 iulie 2010: „Am visat sfârsitul lumii. Pur si simplu! In visul meu, pamântul ardea, devenise caramiziu de la focul care tâsnea din el si care cuprinsese totul. Alergam pe o strada dintr-un oras in flacari, alaturi de Calin Popescu Tariceanu, premierul de atunci. La un moment dat, Tariceanu a disparut de lânga mine, fiind facut scrum instantaneu. Nu m-am oprit, am continuat sa alerg, dar focul tâsnea ca din niste guri, de peste tot. M-am ascuns sub o scara de beton. Am stat ghemuit doua-trei secunde, suficient cât sa-mi dau seama, cu groaza, ca sunt ultimul supravietuitor. In clipa urmatoare, am simtit si am vazut cum Pamântul se dezintegreaza. Pur si simplu, planeta s-a pulverizat si-a disparut. Am vazut asta extrem de limpede, aproape cu incetinitorul. Spaima a fost atât de intensa, incât vreo doua saptamâni m-am resimtit. Constat ca in cosmarul pe care am inceput sa-l traim de câteva zile ne insoteste tot un prim-ministru. Ba chiar si-un presedinte de tara. Iar strategiile de supravietuire in aceste vremuri imi revin acum mie. Dar sunt un tip senin si traiesc cu speranta ca nu vom face cu totii, ca in cosmarul meu din vis, boooc!“

    Un comentariu la „Cosmar pe canapeaua lui Freud”

    1. Pingback: Coşmaruri Contemporane | Atelier 030202

    Comentariile sunt închise.