A fost odată ca niciodată un palat în centrul (azi vechi, dar poate nu bătrân, ci doar vintage), în amestecul de nou şi vechi de pe Lipscaniul care la parter înfloreşte, dar, cu cât se înalţă, pare că se surpă clipă de clipă.
Dacă ocoleşti Banca Naţională, trecând încet pe lângă acordeonistul ce dă viaţă centrului vechi al Capitalei, pe lângă magazinele înţesate, care mai de care mai diferite, vei observa o clădire altfel, una dintre puţinele renovate pe de-a-ntregul, ieşind altfel din peisaj. Te duce repede cu gândul departe şi te face să te întrebi „Cum ar arăta întreaga zonă complet restaurată şi nu doar frânturile de acum?”. Ei bine, a apărut un nou punct de reper: librăria Cărtureşti Carusel. Librărie?! Se vor întreba, mirându-se şi ridicând din sprânceană destui sceptici conformişti. Şi s-a făcut o adevărată carte a vâlvelor despre cine, ce, cum şi cât, despre cum va fi şi ce va fi acum când fostul palat al familiei Chrisovelloni, renovat, a fost redat culturii. Un palat care a găzduit una dintre cele mai cunoscute bănci interbelice ce a funcţionat până în 1948, atunci când a fost confiscată de către comunişti. Dincolo de caruselul istoriei şi de meandrele timpului, palatul regăsit este astăzi librărie. Măreţia i se pierde sau, dimpotrivă, poate îi creşte în peisajul dezolant din jur. Totuşi, investiţiile vor trebui cumva recuperate. Grandoarea îi dă aerul de savoir vivre, dar o analiză sociologică ar putea arăta că azi Cărtureştiul este mall-ul de care avea nevoie Centrul Vechi. Un mall mai degrabă cultural, unde nu poţi scăpa de agitaţia oraşului, căci, deocamdată, agitaţia este la ea acasă. Este un motiv de bucurie: fără să analizezi adevăratele motive pentru care vizitatorii îi calcă pragul, poţi fi încântat de faptul că astfel se deschid ochi şi priviri, pentru ca mai apoi să se deschidă şi cărţi.
Înainte de orice, dezamăgit că nu eşti în trend şi că nu ai reuşit să ajungi încă pe acolo, ba nici la lansare nu te-ai călcat în picioare să vezi ce şi cum, îţi alegi o dimineaţă de sâmbătă însorită ca să mergi la Carusel. Ceaşca verde de ceai a celor de la Cărtureşti se vede încă de departe. Greşeşti uitându-te vizavi de Carusel: gunoaie aruncate sau, poate, depozitate stau uitate, arătând două lumi opuse. Două lumi se aşază faţă în faţă, iar în ochii trecătorilor niciuna dintre ele nu poate rămâne indiferentă.
E forfotă, chiar dacă ai ales o dimineaţă. Vezi oprindu-se o tânără cu părul verde şi o doamnă cu basma… Amândouă intră în Cărtureşti. În câteva minute, înainte de intrare, îţi dai seama de amestecul pestriţ: tineri şi bătrâni, copii cu profe care se întreabă dacă o exista lift, căci n-au chef să urce scări, tineri care cautã mărţişoare, domni care filmează, familii… Români, străini: unii mai eleganţi, alţii mai nostalgici, mulţi fără un scop precis. E forfotă înăuntru, pe strada Lipscani la numărul 55, după uşa de sticlă care ţi se deschide automat. Eşti uimit de modul în care palatul a fost gândit. Înainte de a conştientiza că e, totuşi, o librărie, sesizezi detalii de arhitectură şi, construieşti, astfel, fire de poveste. E altceva, ţi se deschid în faţă scări şi spirale care, inevitabil, te duc cu gândul la rafinamentul altor epoci. Simţi spaţiul care se îngână cu muzica bună ce nu încetează, deşi, pe lângă balustrade te mişti greu şi împiedicat. E spaţiu, e aer în Cărtureşti Carusel, dar dincolo de măreţia locului, cărţile par obiecte periferice sau de decor. Valoarea şi caracterul inedit al acesteia nu stau în cărţile pe care le etalează în faţa publicului, nici în conceptul de librărie-ceainărie pe care Cărtureştiul l-a adus pe piaţa românească de ceva timp, ci în locul şi în atmosfera de acolo, în ideea care îi dă viaţă zi de zi. În aprecierea celor ce îi trec pragul şi îi calcă scările care, la puţin timp după deschidere, nu mai sunt aşa albe: vopseaua începe să se şteargă, semn că ideea a „prins“. Să sperăm că nu se va banaliza curând.
După o vizită la Cărtureşti Carusel rămâi cu frânturi de conversaţie, cu vorbe de admiraţie, dar şi cu impresia că mulţi dintre vizitatori vin aici ca la muzeu. Or, nu acesta este rolul unei librării ce ţine pasul cu noutăţile editoriale pe care le face cunoscute publicului. Dar Caruselul te-a dus mult mai departe. Nu este doar Caruselul librăriei, este caruselul cuvintelor, al expoziţiei intro/retrospective de artă contemporană cu lucrări ale Suzanei Dan, este caruselul fotografiilor. Este, mai ales, caruselul reîntâlnirilor.
După cum spuneam, Cărtureştiul Carusel îţi oferă posibilitatea pierderii timpului cu cap în Centrul Vechi. Suntem departe de librăria monotonă, peste ale cărei cărţi se aşterne praful. Pare un loc mai tânăr ca niciodată, iar privind către acoperişul de sticlă habar nu ai unde vei putea ajunge. Caruselul îţi oferă şi posibilitatea lecturii, ca într-un carusel bibliotecă. Adică, înainte să ajungi cu cartea la casă, poţi să o răsfoieşti, pe o pernă, lăsând să bată soarele pe faţa ta de cititor. Nu mai eşti grăbit, valorifici timpul şi înţelegi experienţa pe care ţi-o oferă un astfel de concept.
La subsol, avem dvd-uri, la parter, un amestec de mici bucurii universale (mărţişoare, agende, căni şi ceainice, ba chiar am văzut şi tacâmuri). Urmează cartea dispusă pe două etaje, iar magneţi din lemn descriu secţiunea în care te afli. Unii dintre ei s-au desprins deja, te afli într-un puzzle. Cele 10.000 de volume par să se piardă în spaţiul care, cum rar se întâmplă în librăriile autohtone, îţi oferă şi posibilitatea să respiri. Majoritatea pot fi găsite cu uşurinţă şi în alte librării. Dacă eşti o fire practică, grăbită, care ştie exact ce caută, nu te vei opri la Cărtureşti Carusel. Vei alege să o faci doar atunci când vei vrea să câştigi timpul pe care, altfel, l-ai fi pierdut. Vei păşi în Cărtureşti Carusel doar când vei dori să descoperi tu însuţi. Căci, ce poate fi mai frumos decât întâlnirile (fie ele cu o carte) datorate hazardului? Vei păşi în Cărtureşti Carusel, doar pentru a arăta că timpul are răbdare, aşezându-te pe o pernă pentru a citi, simţind cum cartea nouă te poate fascina. Devii, astfel, un şoarece de librărie, care ar trebui totuşi să plece cu prada şi dincolo de acoperişul de sticlă al băncii-palat de odinioară.
De fapt, se poate observa cu uşurinţă cum Bucureştiul capătă viaţă în librăriile sale. În Centrul Vechi, are întotdeauna viaţă, ar spune scepticii, prea multă chiar. Tocmai ideea de a realiza un recurs la cultură oferă Cărtureştiului şansa de legitimare. Nu contează cine şi de ce frecventează Centrul Vechi. Contează că există şi o librărie care, dacă nu te duci tu spre ea, vine ea, cu siguranţă, către tine. Important este modul în care îşi va păstra această latură, pentru a nu deveni doar comercială. Am văzut destui care luau liftul doar pentru a ajunge la ultimul etaj care găzduieşte Bistro Carusel. Este riscul, dar şi şansa oricărei adevărate librării contemporane. În era digitală şi în societatea capitalistă nu poţi exista fără să te supui regulilor pe care aceasta le impune. Adică nu poţi trăi cu nostalgia că azi cartea atrage doar prin sine, prin valoarea sa intrinsecă. Există, evident, destui care sunt atraşi şi rămân fideli acesteia, lucru incontestabil. Ei se duc către carte, sunt dispuşi să facă un efort destul de important pentru a o achiziţiona. Odată cu dezvoltarea cărţii digitale, un loc care să adăpostească cartea în format fizic de o asemenea anvergură poate părea o risipă exagerată de idei, de energie. Atunci, trebuie construit un scenariu, trebuie construită experienţa care să atragă publicul, să îi stârnească interesul. Îi oferă ceea ce sigur îl atrage pe vizitatorul centrului vechi (un bistro), pentru ca mai apoi să îl atragă în caruselul cultural pe care îl propune.
La urma urmei, este o experienţă binevenită care, dincolo de orice ar spune cârcotaşii, îşi justifică ideea şi existenţa. Pe lângă una dintre puţinele clădiri de pe Lipscani renovate în întregime nu poţi trece indiferent, mai ales dacă ridici ochii şi te uiţi în jur. Apoi, amestecul de comercial şi cultural reprezintă portiţa de deschidere pentru un asemenea proiect. Merită, cu siguranţă, înţeleasă, regăsită şi, mai ales, apreciată. Iar toţi cei ce trec prin libraria Cărtureşti Carusel pot să se simtă privilegiaţi cel puţin pentru faptul că sunt contemporanii unei istorii care s-a scris, dar şi vizitatorii din prima librărie-palat. Restul este… carusel (de conversaţii, de mituri, de opinii, de atitudini)!