Tash Aw, Harta lumii nevazute, traducere de Florica Sincu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2012.
În prima zi de scoala a lui Adam de Willingen, protagonistul romanului „Harta lumii nevazute“ („Map of the Invisible World“, 2009), al lui Tash Aw, i se întâmpla ceva neasteptat: câtiva elevi îi distrug atlasul geografic. Scena este graitoare si profund semnificativa pentru temele pe care scriitorul îsi propune sa le abordeze în acest roman. Caci cadrul de desfasurare al amintitei întâmplari este Indonezia, în deceniile care au urmat proclamarii independentei, o epoca tulburata si tulbure, în care vechile harti – consi+derate a oglindi o lume deja disparuta – sunt distruse, însa, pe de alta parte, nu exista vreo întelegere comuna cu privire la destinul pe care noul stat îl va avea, cu atât mai mult cu cât diversitatea etnica si chiar geografica a acestei tari alcatuite din peste saptesprezece mii de insule este covârsitoare, iar un eventual numitor comun cu atât mai dificil de identificat.
Lungul drum spre afirmarea
individualitatii
Daca „Fabrica de matase“ („The Harmony Silk Factory“, 2005), romanul de debut al lui Tash Aw (nascut în 1973, în Taiwan, din parinti malaezi), era plasat în Malaysia si punea deodata în fata cititorului (fapt uimitor pentru un scriitor atât de tânar!) o excelent dozata tehnica a punctului de vedere si o stapânire remarcabila a unor strategii narative diverse si complexe, impunându-l rapid pe tânarul autor pe tarâmul prozei de limba engleza preocupata de problemele Asiei de Sud-Est, „Harta lumii nevazute“ are drept cadru de desfasurare, cel putin la început, Indonezia anului 1964, confruntata cu o grava criza politica si sociala. La prima vedere – si la o prima lectura – cartea este centrata pe doua fire narative, unul vizând întâmplarile prin care trece Adam, adolescentul de saisprezece ani a carui existenta linistita de pe insula Nusa Perdo este întrerupta pe neasteptate, în clipa în care tatal sau adoptiv, artistul de origine olandeza Karl de Willingen, este ridicat de fortele armate, în încercarea autoritatilor de a elibera tara de toate elementele straine si de a identifica posibilii agitatori comunisti. În repeziciunea cu care se petrec evenimentele, nimeni nu mai tine seama de amanuntul – esential, totusi… – ca pictorul renuntase la cetatenia olandeza si considera chiar limba olandeza o limba a asupritorilor, adoptând modul de viata indonezian. Celalalt fir narativ este axat pe soarta lui Johan, fratele mai mare al lui Adam, care, spre deosebire de acesta, a fost adoptat, din acelasi orfelinat, însa de un cuplu înstarit, traind la Kuala Lumpur, în Malaysia. Pretext, desigur, pentru Tash Aw de a aduce, implicit, în discutie, situatia tensionata dintre cele doua state asiatice, aflate fiecare la începutul lungului si dificilului drum spre afirmarea adevaratei individualitati, dar nereusind sa depaseasca neîntelegerile dintre ele. Asemenea celor doi frati despartiti în copilarie, Indonezia si Malaysia par a nu gasi, în momentele esentiale, limbajul comun care sa le apropie. Numai ca, dincolo de aceste linii majore ale subiectului, scriitorul reuseste sa construiasca numeroase personaje de rang secund, însa excelent creionate, precum si un întreg context menit sa clarifice si sa nuanteze evolutia spre maturitate a lui Adam. Caci, plecat de pe insula sa paradisiaca în cautarea tatalui pierdut si a fratelui îndepartat, acesta se va confrunta cu realitatile unei lumi care îi fusese, pâna atunci, necunoscuta. Asemenea unui inedit personaj picaresc plasat în mediul asiatic, el va calatori pâna la Jakarta, o va gasi pe Margaret Bates, antropolog prin vocatie si profesie, va fi implicat, fara voia sa, într-un complot politic pus la cale de tacutul si impenetrabilul Din, colaboratorul si asistentul lui Margaret, si va ajunge, în cele din urma, poate nu atât sa înteleaga toate resorturile, vazute sau nevazute ale lumii mari, ci sa se cunoasca pe sine, mai bine decât ar fi banuit el însusi, în perioada fericita a vietii sale, petrecuta alaturi de Karl.
Un picaro asiatic
„De obicei abordarea istoriei presupune surse occidentale. E ca si cum istoria sud-estului Asiei ar începe cu descoperirea cailor de navigatie dintre Europa si Asia. Totul pare sa porneasca de atunci, în realitate s-au întâmplat atâtea altele înainte. (…) Istoria asta trebuie spusa de o voce neoccidentala“, afirma Din într-o discutie cu Margaret, visând sa scrie, la un moment dat, „o istorie secreta a insulelor indoneziene din sud-est, tot ce e la rasarit de Bali“. Problema identitatii nationale apare, astfel, ca strâns împletita cu aceea a identitatii personale, dovada ca acelasi Din îi va vorbi lui Adam despre necesitatea imperioasa de a-si cunoaste propriul trecut, altfel fiind imposibil, în opinia lui, ca cineva sa înteleaga viitorul. Aceasta e, asadar, harta lumii nevazute si necunoscute pe care trebuie sa o descopere, apoi sa o traseze cu atentie Adam, câta vreme hartile oficiale sunt, fiecare în parte, oricât de fascinante ar parea, simple instrumente de care cei puternici s-au folosit, de-a lungul timpului, pentru a-si atinge scopurile ori interesele. „Cine sunt si încotro merg?“ vor deveni, prin urmare, întrebarile obsedante la care Adam va încerca sa gaseasca un raspuns satisfacator, trimitându-i pe cititorii atenti la detalii la celebra pânza din 1897 a lui Gauguin, „De unde venim, cine suntem, încotro mergem?“, în care întrebarea devine o adevarata oglinda în care privitorul însusi e chemat sa-si contemple chipul. Romanul lui Tash Aw, abordând aceste aspecte, nu devine, însa, discurs artificial cu pretentii legitimatoare, ci îsi prinde cititorii de la prima si pâna la ultima pagina, prin dinamismul actiunii si modalitatile – întotdeauna adecvate – de constructie a personajelor. Având, pe alocuri, note de scriere politista si de aventuri, trimitând deopotriva la stilul lui Joseph Conrad, din „Agentul secret“ (mai ales în episodul în care Adam ajunge un instrument al gruparilor ostile presedintelui Sukarno), dar si la acela al lui Dickens (Karl fiind un soi de neasteptata – dar întru totul convingatoare combinatie! – de Mr. Brownlow cu Gauguin), „Harta lumii nevazute“ este si replica pe care o da tânarul scriitor prozei lui Salman Rushdie, pe care o interpreteaza indirect, dar suficient de evident: ajunge sa mentionam doar amanuntul ca ziua de nastere a lui Adam e chiar ziua independentei tarii sale, la fel cum, în „Copiii din miez de noapte“, Saalem se nastea odata cu India eliberata de sub tutela britanica. Cartea lui Aw demonstreaza, deci, nu doar capacitatea autorului de a citi scrierile contemporane sau pe cele ceva mai vechi, ci si arta sa de-a dreptul uimitoare de a evidentia pe de o parte exact acele momente ale istoriei pe care tari diferite le-au trait în mod asemanator, iar pe de alta, modul în care prezentul unor întregi continente este influentat de trecutul unor civilizatii diferite, dintre care nu întotdeauna cea europeana are rolul determinant si/ sau benefic. Desigur, pretextul este oferit autorului de convingerile lui Din, însa teza acestuia strabate întregul roman si trebuie sa recunoastem ca îsi dovedeste viabilitatea.
Adam, ca „picaro“ asiatic, e un personaj pe care Tash Aw îl construieste cu o reala întelegere a situatiei sale de orfan, abandonat de toti pentru a doua oara dupa arestarea lui Karl. Copilul realizeaza dintr-o data cât de mult îl aparase parintele adoptiv de durele realitati ale lumii exterioare dar si ca oamenii sunt diferiti si, în ciuda bunelor intentii declarate, adesea imprevizibili si, nu o data, periculosi, în mijlocul unei lumi ostile nu o data, pe care baiatul nu o întelege înca pe de-a-ntregul. Drama unei natiuni înca insuficient pregatite sa-si croiasca propriul drum dupa proclamarea independentei este, astfel, mereu pusa în paralel cu aceea a unui tânar a carui initiere se dovedeste dificila si dureroasa. Tash Aw ajunge, acum, dupa necesarul exercitiu reprezentat de romanul anterior, Fabrica de matase, la capacitatea de a exprima graitor realitatile universului sufletesc, cel putin tot atât de complicate ca si acelea ale jocurilor politice sau ale intereselor economice. În plus, „Harta lumii nevazute“ câstiga mult la nivel descriptiv, arta autorului fiind, acum, desavârsita, iar aspectele prezentate fiind foarte pregnante si greu de uitat, fie ca e vorba despre strazile aglomerate din Jakarta, fie de atmosfera specifica tarmurilor indoneziene. De asemenea, investigatiile antropologice, de felul celor desfasurate de Margaret, tind sa reprezinte, ca o neasteptata punere în abis, o noua imagine a scriitorului si a demersurilor sale, menite a ajunge la mult dorita cunoastere reala a universului exterior. Dar, asa cum comunicarea non-verbala mai degraba ascunde decât dezvaluie (uneori pâna si cunoscatorilor!), si arta romanului, asa cum o practica Tash Aw, e menita nu atât a raspunde întrebarilor, ci mai degraba a le formula si a provoca, astfel, cititorii sa mediteze si asupra acelor aspecte pe care, poate, e mai simplu sa le treaca sub tacere… Problema delicata si mereu complicata a identitatii, precum si notiunile pretutindeni spinoase, însa mai cu seama în Asia de Sud-Est, ale colonizatului si colonizatorului, relatia dintre elementul înnascut si cel adoptat devin, astfel, punctele esentiale si preocuparile de baza ale autorului acestui roman. Dar „Harta lumii nevazute“ cucereste si la nivelul tonalitatii generale si a structurii adesea lirice a naratiunii, iar influenta lui Michael Ondaatje este evidenta aici, fiind identificabila nu atât structura elaborata din „Pacientul englez“, ci mai degraba stilul personal din cele mai reusite poeme sau din cele mai bune pagini ale romanului „Obsesia lui Anil“, fapt evident mai cu seama în finalul textului: „Uneori putea sa-si imagineze acolo si marea. Abia atunci se simtea el cel mai fericit, pentru ca noaptea parea mai lunga, mai adânca si mai tacuta. Ar fi vrut ca locul acela sa nu aiba trecut. Ploua. Uneori putea sa-si imagineze marea“.