Ioan Bâscă, Petreşti, şapte milenii de istorie II. Graiul documentelor, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2014;
Cunoscutul istoric, maestru al arhivelor şi consilier cultural de la Judeţeana Alba Iulia, Ioan Bâscă şi-a publicat cea de-a unsprezecea carte. Cele zece anterioare au fost: Basarabie, lacrimă nestinsă; Profesorul de golf, povestea unei vieţi; Cioca sau duhul alergării; Profesorul de golf, povestea unei vieţi, ediţia a II-a (în limbile română şi engleză); Petreşti, şapte milenii de istorie. Repere monografice; Frunza memoriei sau memoria frunzei. Dialoguri cu Petru Anghel; Chestiunea zilei; Personalităţi ale judeţului Alba; Calendarele Consilului judeţean Alba, 2009-2013; Judeţul Alba, istorie, cultură, civilizaţie.
Aproape toate aceste cărţi au presupus îmbinarea armonioasă a pasiunii istoricului cu migala şi răbdarea benedictină a documentaristului, cu genele încărcate de praful arhivelor. O muncă imensă, dusă până la capăt, în stilul lăudat cândva de Lucian Blaga.
Sensul acestui efort este mărturisit de la bun început de colegul şi prietenul nostru:
„Volumul de faţă cuprinde în cea mai mare măsură mărturii documentare găsite în fondurile Arhivelor Naţionale, Secţia Judeţeană Alba şi anume: Primăria comunei Petreşti, Sfatul Popular al comunei Petreşti, Secţia de jandarmi Petreşti, Postul de miliţie Petreşti, Comitetul Judeţean Alba şi PCR.
Am adăugat acestor documente articole apărute în reviste de specialitate (Apulum, Dacoromania, Sargeţia, Transilvania), dar şi în cotidianul Unirea.
Am ordonat, pe cât posibil, documentele şi relatările în ordine cronologică pentru a facilita cititorului încadrarea lor în epocă şi în capitolele primului volum consacrat localităţii. Alegerea acestor texte este, recunosc, subiectivă, de aceea am încercat să facem cât mai puţine comentarii şi interpretări considerând că documentele vorbesc de la sine, ele reflectă adevărul chiar dacă acesta este uneori crud şi dureros. Am lăsat, aşadar, posibilitatea celor ce vor parcurge această carte să judece singuri evenimentul“.
Să poposim pe rând la cele şapte capitole al acestui volum masiv, de peste 300 de pagini.
Capitolul I, Lutul începuturilor, se deschide cu o poezie de Radu Gyr şi continuă cu un text publicat de Marija Gimbutas din Los Angeles, în 1987, text revelator, din care am reţinut:
„Trebuie ca de acum înainte să recunoaştem realităţile şi modul de viaţă ale epocilor neolitică şi a cuprului, care însemnau mai mult decât semănatul, culesul, măcinatul şi coacerea pâinii ori ridicarea caselor. Trebuie să recunoaştem relizările strămoşilor noştri «vechi europeni» aşa cum au fost: constructori de temple, producători de ceramică admirabil pictată şi de obiecte de cult, creatori de sculpturi şi de figurine repezentând divinităţi într-o mare varietate de tipuri, organizatori de şi participanţi la ritualuri sezoniere, funebre şi de alte feluri. Aceşti oameni au folosit o scriere sacră începând cu cel puţin sfârşitul mileniului al VI-lea î.e.n.
Trebuie ca de acum încolo să recunoaştem importanţa spiritualităţii Vechii Europe ca o parte a istoriei noastre“.
Toate textele acestui capitol sunt ilustrate cu pagini din volume publicate. Printre acestea, Judeţul Alba, istorie, cultură, civilizaţie, 2013, care specifică:
„Geneza culturii Petreşti se datorează unei migraţii sudice care pătrunde prin Banat în centrul Transilvaniei, ea fiind ilustrată prin descoperirile grupului Foeni, acestea suprapunându-se fondului local de factură Turdaşi. Una dintre descoperirile care ilustrează puternicele influenţe sudice ajunse până în bazinul mijlociu al Mureşului este şi amfora descoperită la Alba Iulia – Lumea Nouă, un import din mediul Dimini-Otzaki din Nordul Greciei“.
Urmează alte studii prestigioase precum: Iuliu Paul, Cultura Petreşti, 1992;
R. Florescu, C. Daicoviciu, Dicţionar enciclopedic de artă veche românească, 1980; Repertoriu arheologic al judeţului Alba, 1995; Eugen Comşa, Neoliticul în România, 1982; Constantin Scopan, Istoria României, 1997; D. Berciu, Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, 1966.
O suită de argumente bine selectate, pentru ca istoria multimilenară a localităţii Petreşti să reintre sub ochii cititorului de azi.
Capitolul II, Din vremea cavalerilor, cu date şi întâmplări din Evul Mediu şi cu subtitluri de acest gen: Clopotul bisericii din secolul X de la Alba Iulia a ajuns la Petreşti?; Cum a ajuns clopotul bisericii episcopale a Sfântului Ierotei de la Alba Iulia la Petreşti?; Radu Ilie, domn al ţării Româneşti; Mitropolitul Sava Brancovici; Michael Arckner, Vechile spălătorii de aur din jurul Sebeşului, care se încheie cu această constatare: „Ce cantitate de aur s-a produs anual în ultimele veacuri prin această metodă primitivă? Din anul 1813 există un raport, că în toate diluviunile Transilvaniei s-a spălat 8-10 măji de aur anual, iar un alt raport din anul 1837
fixează suma de 7-8 măji. Cu cât aur din această cantitate participă diluviunile Sebeşului nu se poate preciza“.
Capitolul III, Primăria – stâlpul comunităţii, cu un bogat material documentar despre comuna Petreşti pe o perioadă de 125 de ani (1824-1949), cuprinde informaţii despre situaţia economică, socială, politică, administrativă şi culturală a localităţii populată de români şi de saşi. Din multitudinea documentelor, cele mai multe olografe, iată doar acest curios exemplu: „Din 1897 datează un interesant Studiu despre împedecarea stârpirei paserilor cântătoare pe raza comitatului Siu. Regulamentul este semnat de vicele comitatului Gustav Reissen Berger.
Iată câteva din prevederile acesui statut:
«1. În teritoriul întreg al comitatului este interzis (oprit) a vâna după paseri cântătoare indigene a le prinde pe acestea şi a pune în comerciu seu sau a cumpăra aceste paseri.
2. Paserile cântătoare, cari cad sub semnul acesui statut, sânt următoarele: piţigoiul, rândunica, naglâţul, stighiţul, pitulicea cu gât alb, ochiul boului, pitulicea sură, pitulicea ruginie, pitulicea moţată, privighetoarea, prigorea cu gât albastru, peptenuşul, ciocârlia, pirula (gimpelul), scatiul, finăriţa verde»“.
Citim apoi o adresă din 23 mai, 1937:
„«Domnilor pretori ai plaselor şi primari ai oraşelor, Fundaţia Culturală Regală Princepele Carol, cu sediul în Bucureşti, str. Latină Nr. 8, ne aduce la cunoştinţă prin adresa nr. 2467 din 1937 că pregăteşte a patra campanie de muncă pentru ridicarea culturală a satelor, cu ajutorul echipelor Regale studenţeşti.
Campaniile de muncă ale acestei fundaţii în anii 1934, 1935 şi 1936 au fost rodnice pentru sate şi ţărănime care a urmat cu dragoste şi ascultare îndrumările şi lucrările efective ale medicilor, agronomilor, medicilor veterinari şi celorlalţi specialişti / teologi, profesori de educaţie fizică, maestre de gospodărie, sociologi din echipele sale.
Potrivit dorinţei Majestăţii Sale Regelui, Înaltul creator şi conducător al acestei acţiuni, numita fundaţie va organiza în acest an câte o echipă în fiecare judeţ»“.
Sunt mult prea multe asemenea însemnări, adrese, memorii şi documente la care nu mă pot opri, oricât de variate şi tentante sunt textele lor.
Capitolul IV, Sfatul popular – Primăria în comunism, ne anunţă că:
„Instaurarea puterii populare a marcat moartea comunei politice Petreşti. Din 1945 localitatea va fi condusă de un comitet provizoriu înlocuit în 1950 – odată cu noua împărţire administrativ teritorială în regiuni, raioane, oraşe şi comune – cu Sfatul popular. Acesta va sta la putere până în 1968 când se va face o nouă împărţire a ţării în judeţe, municipii, oraşe, comune. În acel an dispare şi comuna Petreşti ca entitate de sine stătătoare, devenind o localitate componentă a Sebeşului“.
Citind cu de-amănuntul toate aceste pagini, am constatat, pe bază de statistici şi tabele, faptul că, în paralel cu unele răsturnări dureroase, localitatea avea să se dezvolte masiv în toate sferele de activitate, prin munca şi priceperea ambelor comunităţi şi a oamenilor care le conduceau. O explicaţie poate fi şi prezenţa vechii Fabrici de hârtie, aflată în plină expansiune.
În capitolul V, Partidul e-n toate, un vers dintr-o poezie a lui Zaharia Stancu, se specifică :
„Răsfoind documentele din Fondul Comitetului judeţean Alba al PCR existent la Secţia Alba a Arhivelor Naţionale ne-am oprit asupra câtorva materiale legate de perioada comunistă. Ele se referă deopotrivă la I. H. Petreşti, veche citadelă muncitorească – din care noua orânduire îşi va recruta cadrele –, dar şi la activitatea activiştilor din conducerea comunei. Documentele acoperă perioada 1944-1968“.
Capitolul VI, Din presă adunate, are o multitudine de subtitluri revelatoare, cum ar fi Petreşti – satul ca o eternă chemare; Continuitate multimilenară; Participanţi la Marea Unire; De tot felul.
Voi încheia consideraţiile despre această carte exemplară cu două inspirate epigrame ale inginerului Ioan Căldare, unul dintre intelectualii enumeraţi în capitolul final, Oamenii locului: „A plecat moţul prin ţară / Cu doniţi şi cu ciubară / Să repare, să mai dreagă / Pe la cei lipsiţi de-o doagă“ (Misiune) şi „Vin străini la mine-n ţară / Să-şi sporească bogăţia, / Iar românii merg afară / Să-şi plătească… datoria“ (UE).