| Un material de Ștefana Baciu |
Despre integrare și apartenență, dar în special despre autoînțelegere și acceptare. Mic studiu de antropologie urbană
Neobservabilii. O poveste despre Jeanette
Bucureștiul devine întortocheat în lipsa accesului la tehnologie. Stăm alipiți de telefoanele noastre, dar orașul are mai multe de oferit decât trafic și înghesuiala metroului. Povestea lui Jeanette se naște tocmai pentru că am ales să-mi păstrez telefonul în buzunar.
Am văzut-o pe Jeanette o singură dată, în fața parcului Colțea, la umbră. Trăgea după ea un cărucior specific pensionarilor, din acela cu pătrățele. Vedem în filme cum, de cele mai multe ori, din aceste cărucioare evadează câte-o frunză de ceapă verde. Din căruciorul lui Jeanette evadau crini. Crinii, tăiați din propria ei curte, erau curățați de frunze și sufocați cu pungi de plastic albastre. Jeanette nu întreba pe toată lumea dacă îi cumpără crinii, uneori nu se sinchisea să ridice privirea la fiecare om care trecea pe lângă ea. Părea că-și selectează clientela, iar eu pot fi doar fericită că am fost aleasă. Crinii nu aveau preț, iar Jeanette a cerut atât „cât mă lasă inima”. În mod firesc, interacțiunea dintre noi s-ar fi finalizat după schimbul produs-preț. Însă Jeanette mi-a povestit o mică fărâmă din viața sa. Venea din Oltenița, era pensionară, cu câțiva nepoți și, în special, în acea zi de 10 iunie împlinea 66 de ani.
De ce a fost importantă Jeanette pentru mine?
Aici intervine întrebarea: de ce e importantă Jeanette? Jeanette constituie doar un exemplar dintre prea multele persoane aflate în situații similare. De aceea scriu despre Jeanette. Dorința mea – și, probabil, și a doamnei Jeanette – e să îi vedem oameni. Să cumpărăm flori de la bătrânele de pe stradă, să dăm câțiva lei pe cărțile întinse pe trotuar. Și să fim totdeauna în gardă după povești diferite de ale noastre. În schimbul a câțiva lei, pe lângă crini, Jeanette mi-a vorbit despre alegeri, despre studii și despre iubire. Sfaturile universal aplicabile, generalități. Și nu experiența e cea care le validează, ci momentul de sinceritate în care sunt transmise. Poate de aceea am vrut să scriu despre Jeanette. Sau poate dintr-un val subit de sensibilitate. Sau poate pentru că nimeni nu scrie despre femei ca ea. Ori poate doar pentru a avea ocazia să spun că Jeanette era firească, neobservabilă și pură.
Dincolo de ecran. O poveste despre Tik Tok
Pe Tik Tok, există totdeauna conținut care te asigură că nu ești singur, iar alți utilizatori „can relate”. Conținutul se bazează adesea pe storytime, iar experiența naște empatie. Astfel, am ajuns de la conținut cu pisici simpatice la a asculta poveștile femeilor despre părul de pe corp. Apoi, despre nedreptăți și neputințe. Ulterior, despre dublul-standard. Tik Tok nu ne educă unilateral, ci ne face să pricepem că presiunea nu e pusă doar pe femei și că persecuția genului atinge orice persoană. Că apar cele două extreme valorizate: femeia neajutorată și bărbatul alpha. Și că ce se regăsește între a devenit irelevant și neatractiv.
O aplicație de divertisment nu e musai seacă în educație
De ce femeia neajutorată devine un reper? De ce e semnificativă dependența de o parte masculină? Femeia neajutorată și bărbatul alpha merg mână în mână, observăm și în poveștile cu prințese, în cărțile romantice comerciale, în viața de zi cu zi: ea se sperie de paianjen, iar el e musai să o scape de insectă. Cu toate acestea, poate și bărbaților le e teamă de păianjeni. Tik Tok mi-a spus că e societatea patriarhală de vină, iar eu nu-l contrazic. Tik Tok poate nu e cea mai credibilă sursă de informare, însă rolul textului meu e să arăt, chiar și celor cu minți mai coapte, că o aplicație de divertisment nu e musai seacă în educație.
Oamenii de pe Tik Tok mi-au arătat cum să gândesc corect. Meme-urile cu Andrew Tate și George Buhnici mi-au invadat For You-ul în ultima vreme, iar cei doi menționați au adus recent afirmații despre atractivitatea femeilor tinere. Tik Tok mi-a explicat că nu putem separa omul public, idol pentru unii, de propriile afirmații. Că totul trebuie perceput ca un întreg. Tik Tok mi-a explicat ce e misoginia și cum m-am izbit inconștient de ea. Și mi-a arătat cum să o atenuez. Și, cel mai important, aplicația mi-a arătat cum să selectez oamenii din jurul meu, bazându-mă nu doar pe afirmații, cât și pe acțiunile lor. Tik Tok nu e doar despre greșelile oamenilor publici, precum cei amintiți mai sus, cât despre greșelile omului comun, care afectează la rândul lui alți oameni comuni. Am văzut tik tok-uri despre grooming, pedofilie și manipulare, despre infantilizarea femeii și despre vulnerabilitatea oamenilor. Pe Tik Tok înveți inconștient despre diversitate.
Conștientizarea diversității
Tik Tok mi-a resuscitat stima de sine. Mereu ajungem să discutăm diversitatea etnică, culturală, poate chiar diversitatea statutului social, însă până de curând noi nu am oferit suficientă importanță, în mediul public, diversității fizice a oamenilor. De ce e semnificativă conștientizarea diversității? Cu siguranță există și explicații mai științifice, însă eu o privesc prin prisma incluzivității. În final, este despre integrare și apartenență și, în special, despre autoînțelegere și acceptare.
Suntem obișnuiți să vedem atractivitate convențională în mass-media, iar ceea ce devine captivant la Tik Tok este disponibilitatea de a normaliza și dezvolta partea nevăzută public a omului. Pe Tik Tok înțelegem că femeile nu sunt doar slabe și înalte, că vergeturile nu apar de la shaorma și că bărbații cu unghiile colorate nu au probleme psihice. Povestea fiecăruia începe cumva de la imaginea din oglindă, care nu corespunde cu așteptările prelucrate. Unii evită să meargă la mare, alții se îmbracă în haine largi sau caută orice metodă fabuloasă care să le corecteze corpurile. Oamenii de pe Tik Tok își împart și poveștile cu privire la sănătatea psihică, de la medicație la dezordinea adunată în propriile case din pricina deprimării. Există un soi de transparență care îți taie din rușine și-ți permite să admiți că uneori și în viața ta lucrurile arată astfel.
De la video-uri amuzante cu animale la meme-uri cu Mihail Neamțu
De ce e okay să îți instalezi Tik Tok, chiar dacă nu mai ai 20 de ani? Când oamenii maturi se avântă pe internet, apar glumițele despre Facebook și despre cum el aparține majoritar bunicilor noștri și rețetelor de prăjituri. Conținutul Tik Tok se mulează pe preferințele tale, cel mai probabil o să treci de la video-uri amuzante cu animale, pe care toată lumea le vede, la meme-uri cu Mihail Neamțu, în funcție de ceea ce apreciezi și distribui. Tik Tok e rapid, colorat și are sunete, iar oamenii își primesc imediat o mică doză de serotonină. Știm deja cum aplicațiile ne fură din timp și ne strică programul de somn, dar vremea nu e totdeauna risipită dacă ajungem în final la un conținut calitativ. Tik Tok nu este doar despre dansuri simpatice, ci e despre fiecare om care își asumă să se expună și să se împartă dincolo de ecran.
Materialul a fost realizat în cadrul programului de practică de Ștefana Baciu, studentă în Anul II la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din Universitatea București, Specializarea Publicitate