„Patruzeci-cincizeci de ani de viață ajung dacă ai ceva de lăsat omenirii. Poate și mai puțin. Ce n-ai reușit să faci în intervalul ăsta, nu mai merită făcut.”
Fragment din volumul „Matriarhat” de Cristina Andrei
„Elogiul neputinței”
Patruzeci-cincizeci de ani de viață ajung dacă ai ceva de lăsat omenirii. Poate și mai puțin. Ce n-ai reușit să faci în intervalul ăsta, nu mai merită făcut. Tragi de timp degeaba. E plină lumea asta de la început și până azi de veleitari și închipuiți, de orgolii și de trufii. Regi, președinți, împărați, generali, compozitori, conducători de guverne, pictori, papi și patriarhi, filosofi, inventatori și oameni de știință, scriitori, sfinți și criminali, vedete de cinema și vraci, sculptori, dalai lama și criminali umplu pagini întregi de dicționare și enciclopedii. Da Vinci, Goethe, Verdi sau Kant sunt dintre ăia care n-au mai lăsat loc în jurul lor. Cui îi mai pasă că au scris ei opere fără număr, au lansat teorii și au conceput opere filosofice, au cercetat, au publicat studii și poeme, romane, profeții, comentarii? S-au aruncat în toate, să fie ei enciclopedici. Ca să spun? Cine mai are timp să le caute, să le cerceteze? P-ormă au venit ăia care au scris despre ce au scris ăștia, Doamne, iartă-mă, cine, păcatele mele, are timp să citească ce scriu unii despre alții? Și-așa alde Mozart sau Eminescu al nostru au trăit puțin, dar s-au lăcomit și au compus ca înecații. N-ai ce să faci cu oameni ca ăștia.
Astăzi, un critic muzical a scris o cronică devastatoare despre nevastă-mea. A făcut-o grasă, bătrână, suficientă, cu o voce dogită, inadecvată pentru rolul de pe scenă. I-a recomandat să se retragă înainte de a fi retrasă. De azi dimineață, suspină și așteaptă consolare. N-am chef.
Eli Badică, coordonator colecția n’autor Editura Nemira:<< Te provoc să deschizi volumul acesta la întâmplare și să citești o pagină. E imposibil ca, la sfârșitul ei, să nu vrei să continui. Scriitura Cristinei Andrei – puternică, savuroasă, elegantă – creează dependență, oricât de sinuos e drumul pe care ți-l propune, oricât de dureroasă e oglinda pe care ți-o așază în față. >>
Pingback: Cristina Andrei: „Feed-back-ul, pentru mine, a fost cel de pe reţelele de socializare” - Revista Cultura