Evident, nu știam chiar nimic despre oraș. În general, ne orientăm după GPS și căutăm punctele de interes. Ne place să descoperim și ne plac mult surprizele. GPS-ul ne-a dus pe undeva într-o parte a orașului, aproape de centrul vechi. După ce ne-am bucurat că am găsit un loc de parcare, am plecat pe o stradă, lungă și goală, cu niște case care semănau izbitor cu Lizeanu sau Lipscani. O căldură de ne venea să leșinăm pe stradă, nici umbră nu era prea multă. Am căutat rapid râul pe care îl văzusem pe hartă. O bucățică de parc, cu stropitoare cu vapori, ne-a salvat parțial.
Am văzut prima statuie în echilibru „Omul traversând râul”, se află în paralel cu podul Mostowa, în apropierea unul fost grânar alb, acum muzeul Okregowe. Statuia se află acolo din 2004, ca un simbol al aderării Poloniei la UE, secretul ei este coborârea centrului de greutate sub firul pe care stă. Este realizată de Jerzy Kędziora.
Tot acolo se află și barja Lemara, ancorată pe malul apei. Construită în 1937, poate fi vizitată pentru 1 zlot. Noi nu am onorat-o cu prezența, după cum nu am onorat nici hambarele-muzeu. Continuând plimbarea, am ajuns astfel în centrul vechi, unde erau foarte puțini oameni. În centrul pieței mari – Stary Rynek – o tonetă cu voluntari care împărțeau apă celor care își doreau așa ceva. Binecunoscuta fântână-eventai făcută cu o cisternă a pompierilor. Îmi pare rău că nu vă pot povesti despre fațadele și casele din piața mare, dar căldura ne-a topit senzorii și tot ce căutam era răcoarea. Printr-o trecere printre case, am ajuns în apropierea unul canal al râului Brda.
În spatele caselor frumos aliniate din piața centrală se află o zonă foarte boemă, cu desene murale încântătoare, cu răcoare și verdeață, și insula Mlynska. Insula era la acea oră refugiul tuturor oamenilor, pe care îi găseai în iarbă, pe treptele ce duceau la apă sau chiar în apă. Mici hidrobiciclete sub toate formele și dimensiunile, pontoane, răcoarea apei, podul îndrăgostiților. Am asociat micile taxiuri-hidrobicicletă cu acest oraș. Mi-au plăcut foarte mult.
Canalul Bydgoszcz (Bromberger) este un canal navigabil, din care nu am văzut decât o mică parte. Este înființat în 1772-1775 (pe acea vreme la noi nu se gândeau astfel de scheme) și leagă râul Vistula și râul Oder, are cam 24,5 km lungime și cam 9,5 m lățime.
Am admirat de pe insulă clădirea Operei Noi. Prea multe nu am reușit să vedem. Orașul însă este unul foarte vechi, unde tot cavalerii teutoni și-au pus amprenta, iar o parte din prosperitatea lui a venit din hambarele de grâu și din comerțul pe apă. În oraș există un muzeu foarte interesant, pe care o să îl vizităm data viitoare: Exploseum. Un muzeu al explozibililor și armelor, secretele producției de nitroglicerină, catacombe de beton și ceva istorie din timpul celui de-al treilea Reich. Lunea este închis, deci nu mergeți degeaba până la periferia orașului, în rest vizita durează cel puțin 2 ore. Prețul este 12/10 zloți fără ghid sau 20/15 zloți cu ghid.
Orașul este un centru al festivalurilor: de operă, de film animat, festival nautic, de artă a percuției, un campionat mondial de trecut râul pe corzi elastice. Riviera muzicii se desfășura atunci, în iulie-august, iar festivalul de jazz prin octombrie-noiembrie. Plus un festival al avanpremierelor, un altul al muzicii contemporane și încă unul al artelor vizuale.
Veți observa, dacă vă plimbați prin zona nouă a orașului, că pe blocuri sunt scrise mare de tot, la vedere, pe la etajele superioare, numele străzii și numărul, sau chiar și numărul blocului, un mod ingenios de a te ajuta să te orientezi de departe.
Cristiana Marcu este autoarea blogului de călătorie
http://melcipecontrasens.ro/