Cercetarea, asociată adesea cu dezvoltarea, cu inovarea, este centrul acelor contribuții originale pe care le teoretiza Eco la sfârșitul secolului XX. De la o colectare de informații, la analize fenomenologice, cercetarea poate produce, cantitativ, cunoaștere nouă, așa cum poate investiga controlat realitatea socială (Earl Babbie, The practice of social research), prin interpretări calitative. Fără dubiu, cercetarea este un sector esențial în evoluția fiecărei societăți, generând teorii sau rezultate care pot îmbunătăți calitatea vieții și chiar eficiența unor industrii, care, la rândul lor, pot crește potențialul economic al unei țări, genera soluții sociale sau reconfigura piața muncii, dinamica unor servicii și produse etc. Nu în ultimul rând, cercetarea poate genera inovații academice sau științifice, poate identifica probleme sistemice complexe și propune soluții de adaptare socială la probleme delocalizate sau ale viitorului.
Pentru randament și eficiență în cercetare, acțiunile și investițiile au nevoie de efort sistemic și constant, de predictibilitate și infrastructură de performanță. Sub toate aceste aspecte, cercetarea din România este, mai degrabă, un exemplu negativ, testând insistent veridicitatea afirmațiilor de mai sus prin excepții repetate de-a lungul unor perioade lungi de timp.
Un obstacol major pentru cercetarea și dezvoltarea din România îl constituie nivelul extrem de scăzut al investițiilor. Rezultatul cercetărilor științifice la nivel intern nu își găsește continuitate în politici publice și nu stimulează economia, deși există dovezi incontestabile cu privire la beneficiile economice majore pe care le pot genera investițiile în domeniu.
Comisia Europeană estima la 1 mai anul curent faptul că fiecare euro din contribuția UE va genera creșteri ale PIB-ului de până la 11 euro până în 2045 în cadrul Orizont Europa, după ce deja fiecare euro investit prin Fondul Consiliului European pentru Inovare (CEI) a atras până anul acesta minim 3 euro din investiții private. În 2023, țara noastră a înregistrat cea mai mică pondere a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare din PIB la nivelul Uniunii Europene, atât din surse publice, cât și private, situându-se mult sub media europeană. Pentru 2024, bugetul alocat pentru cercetare-dezvoltare-inovare a atins o pondere de 0,17% din PIB.
Disponibilitatea resursei umane calificate rămâne un factor decisiv pentru capacitatea de inovare a României. Numărul cercetătorilor activi în sectorul public este de doar 1,6 la mia de locuitori. Această situație reflectă atât oportunitățile limitate de dezvoltare profesională, cât și condițiile de muncă precare, factori care au alimentat fenomenul „brain drain”. Deși există eforturi pentru atragerea cercetătorilor internaționali ca parte a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și de reîntoarcere a românilor stabiliți în străinătate (reverse brain drain), nu există cifre clare care să indice progrese în această direcție. De altfel, la nivel de studii și statistici pentru probleme structurale legate de domeniile cercetării și inovării, România se remarcă printr-un imens vid.
Cu toate că investițiile publice și private ar trebui să fie consolidate, România nu doar că se confruntă cu realități economice greu de gestionat, ci are și un nivel al alfabetizării financiare extrem de scăzut. Legislația în vigoare oferă stimulente fiscale pentru activitățile de cercetare și dezvoltare, cu toate astea, performanțele rămân slabe – România este clasificată drept „inovator emergent” și înregistrează cea mai redusă performanță în materie de inovare din Uniunea Europeană, atingând doar 34% din media UE. În 2023, România a alocat cercetării și dezvoltării doar 0,52% din PIB, de peste patru ori mai puțin decât media Uniunii Europene, situată la 2,24%. Acest nivel nu doar că plasează România pe ultimul loc în UE, dar evidențiază și decalajul considerabil față de propriul obiectiv național de a atinge 2% din PIB până în 2027.
Lacunele învățământului superior românesc
În ceea ce privește dimensiunea universitară, România are cel mai mic segment 25-34 ani cu studii superioare din UE. Mai mult decât atât, aproximativ 7% dintre studenții români aleg să își continue studiile în străinătate, un procent aproape dublu față de media Uniunii Europene, situată la 3,6%. Această proporție este semnificativ mai ridicată și comparativ cu țările vecine din Europa de Est, precum Polonia (1,3 %), Ungaria (2,2 %) sau Bulgaria (3,8 %), ceea ce reflectă atractivitatea redusă a sistemului universitar românesc și limitele oportunităților academice interne.
Cu un ministru cercetător în funcție, domeniul educației nu pare să facă progrese în condiții de austeritate, ci este sursă zilnică de controverse și dezbateri; totul în timp ce dinamica segmentului superior este din ce în ce mai îngrijorătoare – mai mult de jumătate dintre studenții români din străinătate nu plănuiesc să revină acasă după finalizarea studiilor.
Deși 2024 a fost considerat un an record, când 154 de studenți români, olimpici, au obținut în total 463 de oferte de admitere din partea unor universități de prestigiu precum Harvard, Yale sau Oxford, interesul pentru instituțiile academice de top a crescut semnificativ în 2025, cu 253 % față de anul precedent. Tinerii nu caută neapărat universități de top pentru a atinge un nivel de performanță academică, ci pentru că ei consideră că astfel vor avea mai multe șanse să ocupe posturi bine plătite în piața muncii, descriind sistemul superior românesc ca fiind inadecvat pentru dinamica actuală a job-urilor.
România este singura țară din Uniunea Europeană care înregistrează investiții de zero (virgulă) euro pe cap de locuitor în două domenii-cheie ale cercetării: Educație și Cultură, evidențiind un decalaj extrem față de standardele europene și un dezechilibru major în prioritizarea fondurilor pentru cercetare.
În domeniul „Avansul general al cunoașterii” (General Advancement of Knowledge), țara noastră alocă doar 5,8 euro pe cap de locuitor, majoritatea provenind din surse non-universitare. Acest lucru contravine tendinței europene, unde o mare parte a finanțării – peste o treime (35,7%) – provine din fonduri publice universitare. În România, însă, fondurile universitare pentru acest capitol sunt de cinci ori mai mici decât finanțarea din alte surse, reflectând un dezechilibru structural în modul în care sunt susținute activitățile de cercetare și dezvoltare.
Ultimele date Eurostat confirmă subfinanțarea cronică a cercetării în România și decalajul major față de standardele europene. Țara noastră ocupă ultima poziție în Uniunea Europeană în ceea ce privește alocarea fondurilor pentru cercetare și dezvoltare în 2024, cu doar 19,1 euro pe cap de locuitor – de două ori mai puțin decât penultima clasată, Bulgaria (38,3 euro), și de aproximativ 15 ori mai puțin decât media UE – 284,7 euro.
În loc să progreseze la capitolul investițiilor în cercetare, ca toate celelalte state europene, România se remarcă ca fiind singura țară din UE care și-a înjumătățit cheltuielile pentru inovație și dezvoltare în ultimul deceniu (2014 – 2024).
Știința și conspirațiile
Deși progresele tehnologice, noile instrumente de inteligență artificială și îmbunătățirile din domeniul sănătății au crescut interesul publicului pentru domeniile STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică), încrederea în știință și în cercetători a scăzut recent.
Distanța dintre clasele sociale a adâncit acest val de neîncredere. Ideea științei care este controlată de interese ascunse, manipulate de oamenii puternici împotriva maselor populare a devenit o narațiune cu din ce în mai mulți adepți în ultimii ani.
Medicina a înregistrat un succes remarcabil în lupta împotriva pandemiei de COVID-19, realizând progrese într-un timp record. Cu toate acestea, anunțurile contradictorii, măsurile legale adoptate, precum și lipsa de informații clare privind efectele pe termen lung ale bolii și ale vaccinurilor au generat confuzie și neîncredere în rândul publicului. Atitudinea antiștiințifică a devenit acceptabilă la nivel înalt prin figuri politice ca Diana Șoșoacă, Cristian Terheș, George Simion, Sorin Lavric și alții, care au profitat de erodarea încrederii în autorități și complexitatea datelor cercetătorilor, inaccesibile nivelului larg de înțelegere.
Apogeul pseudoștiinței ca formă de conjurație împotriva democrației românești a fost atins odată cu ascensiunea fulminantă a lui Călin Georgescu în rolul de pretendent la funcția de președinte al țării. Teoriile lui care îl consideră pe Isus Hristos ca fiind „singura știință” existentă, virusurile ca „dușmani creați artificial” în laborator, tratamentele și procedeele medicale drept sursă de moarte pentru pacienți, contravin în mod incontestabil dovezilor științifice.
Cu toate că tendința de politizare a științei în România este localizată în principal în jurul adepților lui Călin Georgescu și în jurul taberei antivacciniste, ideile disruptive propagate de aceștia nu sunt combătute printr-o strategie coerentă a autorităților centrale sau a comunității științifice.
Amploarea social media este și ea una covârșitoare. În lipsa unor reglementări clare privind conținutul, comunitatea științifică nu poate face față vitezei de diseminare a informațiilor false în online. Astfel, ceea ce ar putea reprezenta platforme eficiente de dialog între cercetători și publicul larg, sunt, mai degrabă, surse de manipulare sau clickbait cu largă răspândire. Deși se discută alarmant despre valul fake-news și despre fenomenul dezinformării, foarte rar educația media și cea științifică ocupă spațiu în mass-media, în campaniile sau în dezbaterile publice din România.
Prin urmare, știința nu doar că nu are susținerea financiară și recunoașterea publică pe care le merită, ci nici măcar nu mai este percepută majoritar ca un mijloc de îmbunătățire a vieții cotidiene. Ea poate fi lesne pusă la îndoială, cu sau fără argumente, de oricine, fără consecințe clare. Din aceste puncte de vedere, probabil că România ar merita să își asume sincer și iremediabil provocarea meritocrației și a științelor cetățenești.
- Despre cercetare, finanțare și pseudoștiință - 9 septembrie 2025
- Open Air – festivalul care amplifică nopțile la Brezoi - 9 august 2025
- NAC – o rețea unică de artiști și oameni de știință - 28 iunie 2025