„Corp, minte și intimitate în relații”, un spectacol de Teatru Forum, este un proiect care răspunde la nevoia de reiterare a problematicii sexualității în rândul tinerilor. Ideea acestui proiect a pornit din dorința de a oferi peisajului cultural românesc noi direcții expresiv-creative și de a da artiștilor independenți ocazia să se dezvolte în acest mod de lucru care poate genera schimbare în mentalul colectiv. Proiectul are 400 beneficiari direcți în rândul elevilor din două școli și trei ONG-uri. Inițiativa promovează discuțiile libere și personale într-un cadru de siguranță, dezvoltând sentimente de conexiune și empatie din partea grupului din care beneficiarii fac parte, oferind întregului grup oportunitatea de a se conecta prin mișcare și cuvinte, și de a dezvolta o voce colectivă.
Asociația Entuziart este o organizație neguvernamentală, care are ca scop principal promovarea și sprijinirea persoanelor de orice vârstă în activități creative, artistice, cu valențe educative, de terapie prin artă și de socializare.
„Corp, minte și intimitate în relații” este un proiect cofinanțat de AFCN, desfășurat în 2024.
https://www.facebook.com/profile.php?id=61560793859947
https://www.facebook.com/ArterapieAtelier
Membrii echipei de proiect
Ana Dumitrașcu este actriță, psihopedagog și dans-terapeut în formare în cadrul EADMT, adeptă a lucrului multidisciplinar, cu experiență de 10 ani în lucrul cu copii și tineri tipici sau neurodivergenți. A dezvoltat și susținut sute de ateliere, cursuri, spectacole și workshopuri pentru educația și dezvoltarea holistică a copiilor, a conceput un spectacole de umbre și Teatru Forum pentru incluziunea copiilor cu TSA în școala de masă.
Lavinia Cosma este actriță independentă și psihopedagog, cu peste 12 ani de experiență în teatru. Are un master în terapia logopedică și reușește să combine arta actorului cu terapia, concentrându-se pe terapia prin teatru pentru copii cu autism, dar și pe logopedie.
Tema sexualității și tinerii
Ana Dumitrașcu:
„Procesul alegerii temei a fost unul relativ simplu, dar cu observații de lungă durată. Noi toți lucrăm cu adolescenți, chiar dacă nu avem copii și am crescut într-o eră aproape apusă, suntem în contact cu scena culturală de astăzi, observăm ce este promovat în social media și cunoaștem educația tradițională din școli. Profesorilor nu le este usor să deschidă subiectul sexualității, iar atunci când o fac pericolul este că vin cu propriile convingeri care de cele mai multe ori nu au cele mai sănătoase origini. Părinții, pe de altă parte, te-ai aștepta să fie mai deschiși spre a vorbi despre corp, intimitate și sexualitate decât le-a fost părinților noștri, însă lucrurile nu s-au schimbat atât de mult pe cât ne imaginăm; reprimarea sexuală este de multe ori foarte adâncă, iar lipsa educației sexuale îi impinge pe aceștia să amâne momentul până când nu mai sunt ascultați.
Dintr-o altă perspectivă, abuzurile sunt într-o continuă creștere, iar nevoia de a promova educația sexuală și raportarea abuzurilor este la fel de necesară ca în urmă cu 30 de ani. O persoană tânără și neinformată, care nu cunoaște limitele legale sau morale, peste care alte persoane nu au voie să treacă, are o vulnerabilitate crescută, iar șansele de a fi abuzată – fără să realizeze că acest lucru se întâmplă, cresc exponențial.
Pe scurt, această alegere a venit din prisma faptului că vedem nevoia, o cunoaștem din proprie experiență și ne dorim ca tinerii de astăzi să se dezvolte armonios din punctul de vedere al relației cu corpul. Am ales tema sexualității pentru că ne dorim ca generațiile viitoare să găsească curajul pentru a pune întrebări și de a împărtăși curiozități despre propria sexualitate sau despre informațiile pe care le primesc din mediu, să își perceapă corpul ca pe un fenomen fiziologic și natural. Ca viitori adulți, ei trebuie să știe să se bucure de propriul corp, să îl protejeze, să îl iubească și să trateze cu grijă, cu respect. Ne dorim ca beneficiarii acestui proiect să își cunoască limitele și să le comunice, să se intereseze de limitele altora, fără a presupune că sunt aceleași. Să știe că intimitatea și sexualitatea nu sunt sinonime, că ele sunt experimentate diferit de fiecare persoană. Să se raporteze la sexualitate ca la ceva firesc, care completează și armonizează o relație. Ne dorim ca adulții de mâine să rămână curioși și să exploreze în intimitate, dincolo de carnal, să înțeleagă ce înseamnă energia sexuală și cum se materializează în acțiuni, cultură, comportament etc.” (Ana Dumitrașcu)
Conceptul de Teatru Forum
Ana Dumitrașcu:
„Teatrul Forum este o formă de teatru participativ, dezvoltată de Augusto Boal în Brazilia anilor `70, având ca scop educarea maselor. În forma clasică teatrală, publicul este separat în mod intenționat de scenă și limitat să privească acțiunea de la distanță. În forum însă, pentru că vorbim nu doar de o interacțiune directă a publicului cu întreaga lume teatrală, dar și de faptul că spectatorul, devenit spect-actor, deține puterea de decizie pentru felul în care situația, conflictul și soluționarea lui evoluează, se creează o situație fără precedent. Acesta experimentează prin propriile simțuri ceea ce spectacolul dorește să îi transmită, impactul pe care îl are asupra lui depășind cu mult o simplă vizionare a unei situații teatrale. Spectacolul este compus dintr-o structură ce implică observarea și introspecția, îmbinată cu interacțiunea și implicarea direct, pentru a oferi participanților timp de procesare și reflecție asupra situațiilor care le sunt prezentate, înainte și după scenele de implicare activă.
Am ales această metodă fiind una favorabilă schimbării sociale și individuale, pentru faptul că scoate la lumină nedreptatea, abuzul, trăiri interioare neîmpărtășite și oferă participanților ocazia să devină actori pe propria scenă, să ia parte la o repetiție a unei situații de care, cel mai probabil, vor continua să se lovească. În plus, individul nu mai este singur într-o situație particulară, ci primește susținerea comunității într-o situație colectivă. Nu în ultimul rând, feedback-ul final al participanților, care împărtășesc înțelegerile cu privire la propria persoană prin prisma experientei de grup, are un rol substanțial în scopul transferului de cunoștințe dintre indivizi, colaborării în soluționarea problemelor și susținerii învățării continue, toate acestea servind la atingerea scopului principal al proiectului.”
Așteptările și rezultatele workshop-ului
Lavinia Cosma:
„Noi am lucrat anul trecut la un alt proiect care avea ca scop conștientizarea, acceptarea și integrarea copiilor cu autism în școlile de masă. La început am făcut un spectacol cu care am mers prin școli și mai apoi ne-am gândit că am vrea să-i implicăm mai mult pe copiii spectatori în procesul artistic și să identificăm care este părerea lor despre acest fenomen, așadar am încercat să transformăm spectacolul deja existent în spectacol de teatru forum. Transformarea a fost destul de dificilă. Experiența noastră era limitată, fiecare membru al echipei avea propria înțelegere a ceea ce înseamnă teatrul forum și am rămas cu multe întrebări.
Cele două zile intense de workshop, în care am lucrat de dimineața până seara, ne-au ajutat să ne răspundem la majoritatea întrebărilor și ne-au oferit un schelet pe care putem construi mai departe spectacolul nostru. În plus, sperăm că a ajutat să deschidem o poartă spre creșterea interesului față de această metodă artistică și educațională și să evidențiem necesitatea unor astfel de activități de formare. În România, în general, nu prea există cursuri pe metode specifice în zona artei teatrale pentru că și interesul este scăzut, conceptul de dezvoltare continuă fiind aproape inexistent în teatru, iar acest lucru se observă în metodologiile aplicate.
A fost o experiență care ne-a unit ca grup și ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine, atât pe noi înșine cât și unii pe alții. Am învățat să ne ascultăm corpurile, care sunt mai inteligente decât noi și care vorbesc fără voia noastră adesea, acele corpuri care aduc la suprafață lucrurile plăcute sau altele mai puțin plăcute pe care le-am trăit. Am plecat de la sunet, am trecut prin corp, am ajuns la cuvânt și în final la o întrebare: „De ce intimitatea mea este subiect de discuție pentru voi?”. Pornind de la această întrebare am construit un spectacol de Teatru Forum pe care l-am jucat în fața unui public restrâns de prieteni, aceasta fiind finalitatea worshop-ului. Mi se pare foarte bună ideea asta de a crea un spectacol plecând de la o întrebare, e ca și cum ai da un titlu, un scop foarte bine definit, o direcție clară. Încă nu cred ca noi ne-am găsit întrebarea pentru spectacolul la care lucrăm acum, dar suntem aproape. Nu am găsit-o pentru că avem foarte multe întrebări, nu ne-am putut opri la una singură încă. Există multe necunoscute în societatea nostră în ceea ce privește corpul, mintea și intimitatea în relații.”
Opresiunea. Indentificare și transformare în produs artistic
Ana Dumitrașcu:
„Primul pas în identificarea opresiunii este observarea inechităților sociale. Este esențial să privim cu atenție situațiile în care anumite grupuri sau indivizi sunt dezavantajați în mod sistematic comparativ cu altele. Discriminarea poate apărea pe baza criteriilor de gen, rasă, clasă socială, orientare sexuală, religie sau dizabilitate. Apoi, este importantă ascultarea poveștilor personale. Colectarea mărturiilor și experiențelor directe de la cei care trăiesc sub opresiune ne ajută să înțelegem mai bine impactul acestora. Prin captarea emoțiilor și perspectivelor lor, putem avea o imagine clară asupra situației.
Toate acestea sunt urmate de analiza contextului social și istoric, care joacă un rol crucial. Trebuie să studiem structurile și instituțiile care perpetuează aceste inechități, inclusiv legile, normele culturale și practicile economice. Înțelegerea istoriei opresiunii în comunitatea respectivă ajută la identificarea cauzelor și a evoluției acesteia.
Nu în ultimul rând, reflectarea asupra privilegiului este fundamentală. Analizând cum privilegiile noastre personale sau de grup contribuie la menținerea opresiunii și comparând experiențele noastre cu ale celor opresați, putem conștientiza mecanismele care ne avantajează.
După identificarea opresiunii, urmează crearea unui scenariu de bază care să reflecte aceste situații. Este important să dezvoltăm un scenariu realist, cu personaje complexe și o poveste relevantă pentru comunitate. Apoi, folosim tehnicile specifice Teatrului Forum. Piesa începe prin prezentarea unei situații de opresiune, dar lasă loc intervenției publicului. Spectatorii sunt încurajați să propună și să experimenteze soluții, transformându-se în „spect-actori”. După spectacol, se creează un spațiu sigur pentru discuții, unde publicul poate reflecta asupra experiențelor și soluțiilor propuse. Acest schimb de idei și perspective stimulează conștientizarea și acțiunea comunitară, pentru ca în final, să conducă spre feedback-ului primit de la spectatori. Piesa trebuie revizuită și adaptată pe baza acestuia, folosind un proces iteractiv pentru a rafina mesajul și a maximiza impactul social și artistic.”
Spectacol, cursuri, consiliere de grup
Lavinia Cosma:
„Eu cred că o să existe anumite rețineri din partea adulților pentru că fac parte dintr-o generație în care să atingi astfel de subiecte atât în public, cât și în privat, era o rușine. Sunt generații, cum e de altfel și generația mea, care și-au cules informațiile din reviste, filme, discuții cu prietenii și experiențe, câteodată, nefericite. Copiii în schimb cred că o să fie curioși, interesați, colaborativi sau cel puțin asta îmi doresc eu. Cu siguranță o să fie familiari cu subiectele pe care le aducem noi în discuție pentru că internetul îi bombardează deja cu astfel de mesaje, dar din păcate ele sunt în detrimentul lor. Mă refer, spre exemplu, la înfățișarea fizică. Vedem peste tot pe internet un etalon la care aspiră multe fete căutând să se încadreze într-un tipar anume. Noi, în schimb, vrem să le vorbim despre diversitate și cum aceasta poate să lucreze în folosul lor.
Mi se pare important să le dăm voce copiilor, fără a face vreo diferență anume între ei. Să-i ascultăm activ și să le arătăm empatie și înțelegere. Să încercăm să le răspundem întrebărilor, dacă acestea apar, și să nu-i forțăm să facă nimic din ceea ce nu simt să facă. Ne dorim ca ei să se simtă în siguranță cu noi, protejați și liberi să-și exprime gândurile și sentimentele.
Avem ca parteneri Școala Nr. 4 din București, Liceul Benjamin Franklin din capitală, Asociația SOS Satele Copiilor București și Asociația Cuturală Pe Bune din Buzău. Ne-am propus ca prin intermediul celor 11 reprezentații și a celor 12 ateliere să ajungem la cel puțin 400 de beneficiari direcți, elevi și cadre didactice, care vor participa activ la spectacol și vor integra înțelegerile prin intermediul atelierelor, pe care le pregătim împreună cu doi specialiști: Cristina Dinu-Popa, psihoterapeut specializat în educația adulților, pentru a vorbi copiilor despre subiecte sensibile sau tabu, și Richard Coaten, doctor în psihoterapie prin dans și mișcare și reprezentant oficial al Asociației Europene de Terapie prin Dans și Mișcare (EADMT). Atât Cristina, prin intermediul cursului pentru adulți „Cum vorbim copiilor despre sexualitate”, cât și Richard, prin intermediul orelor de supervizare, ne vor fi alături pe parcursul întregului proiect pentru a ne oferi suport în dezvoltarea activităților, dar și consiliere de grup în vederea procesării propriilor emoții, experimentate atât în perioada dezvoltării spectacolului, cât și în cea a implementării cu beneficiarii direcți.”
Percepțiile asupra corpului și social media
Ana Dumitrașcu:
„Înainte de internet, influența grupului din care individul face parte era primordială, apoi urmau activitățile sportive sau lipsa lor, la care se mai adăugau revistele pentru adolescenți și televizorul. Acum, la toate acestea s-a adăugat (sau au fost în mare parte acaparate de) social media. Copiii sunt din ce în ce mai activi, și de la vârste tot mai fragede, pe platforme încărcate cu imagini adesea fără conținut. Percepția asupra corpului se dezvoltă plecând de la o imagine arhi-multiplicată ce reprezintă un stereotip, uneori din categoria identităților de gen, a căror explorare câștigă din ce în ce mai mult teren, sau al unor standarde de frumusețe nerealistă. Adolescenții tind să se compare cu influenceri sau celebrități care utilizează filtre și aplicații de editare, lucru care poate contribui la distorsionarea percepțiilor asupra propriei imagini și la creșterea nesiguranței.
O altă influență masivă o reprezintă cea a familiei și a persoanelor din jur. Comentariile negative despre aspectul fizic, cum ar fi greutatea, poate influența percepția asupra corpului și poate conduce către regimuri alimentare restrictive sau nesănătoase. Tot din aceeași categorie face parte și bullying-ul școlar sau cibernetic, care poate avea un impact devastator asupra stimei de sine.
Pe de altă parte, se poate observa o creștere a mișcărilor de acceptare a diversității corporale, adesea din partea industriei de modă, care vin cu o influență pozitivă puternică asupra acceptării fizice. Tot în categoria influențelor pozitive asupra percepției corporale la adolescenți întâlnim activitățile artistice sau sportive, care promovează o legătură sănătoasă cu propriul corp și o stimă de sine crescută, mai greu influențabilă de cultura populară și de normele sociale, care dictează ce înseamnă „atractiv” sau „neatractiv”.”
Foto: Cătălin Munteanu
Un material realizat de Corina Taraș-Lungu