Un muzeu european se confruntă cu un gigant global al rețelelor sociale. Muzeul Leopold din Viena deține o colecție unică de artă austriacă și modernism. Promovarea în social media a lucrărilor unor nume mari din istoria artei, precum Egon Schiele și Gustav Klimt, a devenit recent o adevărată problemă. Potrivit gigantului social-media Meta, multe dintre lucrările de artă spectaculoase și importante ale acestor artiști nu pot fi postate pe conturile muzeului, pentru a putea fi împărtășite cu lumea. De ce? Pentru că Meta consideră aceste picturi „explicite” și „pornografice”.
„Crezi că această opera de artă ar trebui cenzurată? Meta o face!” Cunoscutul muzeu din Viena a demarat recent o campanie împotriva cenzurii digitale practicate de Meta, compania-mamă a Instagram și Facebook, și care vizează lucrările unor artiști consacrați care au fost blocate de Instagram și Facebook.
Muzeul solicită sprijinul publicului pentru a lupta împotriva cenzurii. „În ultimele săptămâni, postările noastre și contul nostru au fost restricționate în mod repetat de Meta. Motivul pentru acest comportament pare a fi conținutul explicit pe care îl postăm pe conturile noastre. Acestea se referă în primul rând la nuditatea feminină și la homosexualitate. Sugestia Meta pentru a contracara aceste restricții este de a elimina aceste imagini. Noi nu vom face acest lucru, deoarece arta nu ar trebui să fie restricționată. Vă rugăm să ne sprijiniți împotriva acestei cenzuri!”, a postat muzeul pe contul de Instagram, în 24 iunie 2024.
Încă din anul 2021, în semn de protest împotriva cenzurii artei pe rețelele de socializare, muzeele din Viena și-au deschis un cont pe OnlyFans, o platformă care monetizează conținutul pornografic, unde să posteze lucrările de artă care altfel ar fi cenzurate pe Instagram/Facebook/Twitter/TikTok. Această campanie foarte ingenioasă a fost o reacție împotriva cenzurii artei pe platformele social media. Mai multe imagini cu opere de artă semnate de Egon Schiele, Koloman Moser, Peter Paul Rubens au fost moderate și șterse de pe conturile social media ale muzeelor. De exemplu, clipul de prezentare a lucrării intitulate Liebespaar de Koloman Moser a fost catalogat, atât de Facebook și cât și de Instagram, ca fiind „potențial pornografic”. Lucrarea Liebespaar înfățișează doi îndrăgostiți îmbrățișați pe jumătate goi, dar care cu greu ar putea fi catalogată ca fiind pornografică. Filmul a fost realizat pentru a marca cea de a 20-a aniversare a Muzeului Leopold. După trei ani, Muzeul Leopold din Viena a lansat o nouă campanie împotriva Meta. De data aceasta, campania este una explicită: „Credeți că această operă de artă ar trebui cenzurată?” se întreabă într-o postare pe rețelele de socializare ale muzeului care prezintă lucrări ale lui Egon Schiele și Christian Schad. „Meta o face!”
Muzeul Leopold și-a folosit conturile de pe Instagram și Facebook pentru a-și lansa cruciada împotriva cenzurii practicate de Meta. „Imaginile noastre sunt raportate în mod repetat pentru conținut sexual explicit”, a declarat managerul pentru rețele sociale al muzeului, Pia Semorad pentru El Pais în limba engleză din 15 iulie 2024. „De cele mai multe ori, operele de artă cu nuditate feminină și conținut homosexual – nu și cele de nuditate masculină – sunt raportate și sunt supuse unei perioade de revizuire de aproximativ 24 de ore. În acest proces, imaginile sunt temporar «blocate». Acestea nu sunt partajate celor care nu sunt urmăritorii noștri sau nu mai sunt afișate. În plus, contul nostru este afișat mai jos în feed-ul urmăritorilor noștri. În cazuri majore, contul nostru este restricționat: conținutul său nu este afișat utilizatorilor necunoscuți și acesta nu poate fi găsit introducând numele nostru în bara de căutare. Am descoperit că aceeași postare poate fi revizuită de mai multe ori, așa că pare să nu existe nicio limită.”
Iar lupta se dă în jurul promovării lucrărilor din cea mai recentă expoziție de la Muzeul Leopold, intitulată Splendor and Misery – New Objectivity in Germany în social media. Iar printre cele mai cenzurate sunt imaginile lucrărilor lui Christian Schad Loving Boys și Self-portrait with Model. Expoziția este dedicată mișcării estetice interbelice care a fost ucisă de ascensiunea regimul nazist.
Întrebată despre campania Muzeului Leopold, Meta s-a mulțumit să se referă la regulile comunității sale și precizează că „nuditatea în fotografiile cu picturi și sculpturi este OK”. Cu toate acestea, numărul artiștilor de la Muzeul Leopold care au fost cenzurați continuă să crească. Alături de Christian Schad și Egon Schiele, au mai fost raportate reels cu lucrări de Oskar Kokoschka, Max Oppenheimer, Ernst Ludwig Kirchner, Anton Kolig, Max Kurzweil și Richard Gerstl. S-a ajuns în situația absurdă în care o expoziție precum Splendor and Misery, organizată de unul dintre cele mai prestigioase muzee din Europa să fie cenzurată de o corporație tehnologică a secolului XXI pentru că explorează emanciparea și deconstruirea tabuurilor sexuale, recunoașterea relațiilor între persoane de același sex și conceptul de „noua femeie” care a apărut în societatea turbulentă din Berlin din anii 1920 , acum mai bine de o sută de ani. Și naziștii au cenzurat-o oarecum din aceleași motive, considerând-o arta degenerată. Doar arta germanică pur-sânge care celebra conformitatea și supunerea față de stat era acceptabilă. Și toate acestea în condițiile în care vizitatorii adulți pot admira lucrările din expoziție pe simezele muzeului, însoțiți de copiii lor care au și ei acces și se pot juca printre pânze de George Grosz, Otto Dix, Karl Hofer sau Karl Hubbuch (specializat în portrete homo-erotice).
Unul dintre cei mai cenzurați artiști din expoziția de la Leopold este Christian Schad – o figură esențială în mișcarea artistică Neue Sachlichkeit (New Objectivity), renumit pentru arta sa hiperrealistă, infuzată cu nuanțe ambigue. Self-portrait with Model este o alegorie a narcisismului. A fost pictat de Schad la Viena, în anul 1927. Se remarcă cicatricea facială a modelului gol. Tabloul a fost pictat după experiența lui Schad la Napoli. Pictorul a fost marcat de obiceiul bărbaților din acest oraș de a-și marca chipurile iubitelor lor într-un mod barbar, făcându-le o cicatrice freggio. Astfel își marcau bărbații dreptul de proprietate asupra femeilor și reprezenta, de asemenea, un avertisment pentru potențialii rivali. De asemenea, Christian Schad a descris-o frecvent pe noua femeie autosuficientă a anilor 1920, care a fost ulterior ștearsă de pe scena publică de către nazism. Acest personaj poate văzut și în lucrările sale Marcella (1926), Lola (1928) și Maika (1929), lucrări de asemenea prezente în expoziția Splendor and Misery. Expoziția include, de asemenea, ilustrațiile sofisticate ale lui Jeanne Mammen și așa-numita artă degenerată — eticheta aplicată de partidul nazist — a pictorilor de avangardă Lotte Laserstein și Kate Diehn-Bitt.
https://www.instagram.com/reel/C-68_ruPPkz/?utm_source=ig_web_copy_link
Majoritatea platformelor de socializare interzic nuditatea, confundând-o pornografia, ceea ce poate fi cel mai frustrant și mai persistent obstacol cu care se confruntă artiștii. În practică, vedem că acest lucru afectează arta care descrie corpul feminin, corpurile cu handicap, temele LGBTQ și arta politică disidentă, în special în țările care se confruntă cu tulburări politice sau în regimurile totalitare. Moderarea nechibzuită a conținutului afectează negativ artiștii în moduri neintenționate și produce inechități sociale. Don’t Delete Art (DDA) consideră că marile corporații de social media au reușit să devină gardieni culturali cu o putere fără precedent de a determina care opere de artă pot să fie postate și pot circula liber și care sunt interzise sau împinse în hinterlandul digital. DDA este un proiect de colaborare între artiști-activiști și organizații pentru drepturile omului care atrage atenția asupra prejudiciului cauzat atunci când arta este cenzurată în mediile online și care pledează pentru o mai mare protecție a expresiei artistice pe platformele de social-media.
„Problema o reprezintă sistemul automat folosit pentru a detecta și revizui conținutul”, susține Pia Semorad. „Tehnologia nu reușește să facă distincția între nuditatea artistică și fotografiile reale, iar imaginile sunt blocate în mod constant, făcând contul nostru imposibil de căutat. Aceasta înseamnă cenzură pe rețelele sociale, chiar dacă noi nu încălcăm regulile. platformelor”. Înlocuirea controalelor și a echilibrului uman prin implicarea inteligenței artificiale în moderarea conturilor din social media a înrăutățit și mai mult situația. Mașinile au ajuns să decidă normele culturale și moralitatea contemporană. Fiecare persoană are dreptul să accepte sau să respingă o operă de artă sau un artist. Aceasta este o alegere personală. Nu poate fi decizia unei companii tehnologice. Delia Rodriguez notează că „în ultimul timp, companiile de tehnologie reduc investițiile în moderarea umană pentru a se concentra pe inteligența artificială, care nu este foarte eficientă în cântărirea normelor morale și culturale. Sistemele automate de moderare fac multe greșeli în distingerea nuanțelor, cum ar fi ce este arta și ce este porno”.
De ce Instagram cenzurează arta? Și de ce nu a dezvoltat Meta o tehnologie pentru a preveni acest lucru? „Pentru că marile companii de social media sunt americane și sunt supuse legislației lor, dar și standardelor lor morale, care sunt mai puritane decât standardele europene”, explică pentru El Pais Delia Rodríguez, scriitoare specializată în relația dintre tehnologie, media și societate. „Deoarece afacerea sa este, de asemenea, globală și multe țări sunt și mai conservatoare, se va înclina întotdeauna către publicul majoritar. Există controverse frecvente, deoarece este dificil să moderezi atât de mult conținut în mod corespunzător, iar să revizuiești fiecare caz în detaliu este costisitor.”
În 2021, Instagram a reușit performanța chiar să cenzureze afișul filmului lui Pedro Almodóvar, Mame paralele, pentru „conținutul său erotic sau pornografic”. Realizat de Javier Jaén, posterul prezintă un mamelon cu o picătură de lapte matern. Politica notorie a Instagram împotriva sfârcurilor feminine a devenit destul de faimoasă de-a lungul anilor, devenind un punct culminant pentru conversațiile publice despre cenzura artei online. Evoluția (lentă) a acestei politici s-a datorat în mare măsură presiunii exercitate de activiști, ariviști și cercetători care au subliniat ipocrizia sexualizării imaginilor care includ sfârcuri „feminine”.
Cenzura digitală a afectat și alte muzee din Viena. În 2019, Instagram a descoperit că Helena Fourment într-o haină de blană – o pictură în ulei din 1638 de Rubens, expusă la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istorie a Artei) a încălcat regulile comunității. Cu un an mai devreme, o fotografie cu Venus din Willendorf – o sculptură paleolitică veche de peste 29.500 de ani pe care NHM Vienna o numește „cel mai important obiect din întreaga noastră colecție și una dintre cele mai faimoase descoperiri arheologice din lume” – a fost blocată de Facebook . Între timp, Muzeul Albertina din Viena, a fost atacat de TikTok: platforma i-a suspendat contul pentru că a postat o lucrare a fotografului japonez Nobuyoshi Araki, în care era vizibil un sân de femeie.
Pe fondul inconsecvenței în modul în care companiile de social media își aplică liniile directoare, există o problemă suplimentară: lipsa transparenței. „Trebuie să fi existat o schimbare recentă în modul în care sunt implementate regulile”, spune Pia Semorad: „Nu am avut aceste probleme persistente până la sfârșitul anului 2023, dar nu vrem să ne înlăturăm lucrările sau să cedăm restricțiilor Meta. De asemenea, nu știm dacă contul nostru este clasificat în alte moduri negative despre care nu suntem conștienți.”
Puterea social media este uluitoare. Aproximativ 4,76 miliarde de persoane le utilizează – adică 59% din populația lumii – timp de două ore și jumătate în medie pe zi. În ceea ce privește lumea artei, în 2020, social media a înlocuit târgurile de artă ca a treia cea mai de succes modalitate prin care galeriile vând artă și reprezintă o sursă majoră de venit și pentru mulți artiști independenți. Interdependența dintre lumea artei și social media (în special Instagram) este clară și considerabilă.
Este de la sine înțeles că acest nivel de putere, deținut de conglomerate de afaceri puternic concentrate pe profituri, poate fi periculos.
Și totuși, social media, în special Instagram, continuă să fie unul dintre cele mai importante instrumente pe care artiștii le au la dispoziție pentru a-și împărtăși arta, a găsi oportunități și a se conecta cu comunitatea artistică. Raportul 2023 Artsy Industry Trends a indicat că, chiar și după distanțare impusă de pandemia de COVID-19, dependența de Instagram continuă să crească, mai ales în rândul galeriilor, fiind identificată ca modalitate principală a acestora de a găsi noi artiști pe care să îi reprezinte, imediat după recomandările personale.
În acest context, ce șanse are Muzeul Leopold în demersul său? Șansele par mici și, cu toate acestea, demersul este unul foarte important. Când ne vom uita înapoi la peisajul nostru artistic peste 50 de ani, vom accepta cu seninătate cât de mult a fost modelat gustul artistic de program de moderare a conținutului utilizat de platformele de socializare?
Imaginea din deschiderea articolului: afișul expoziției „Arta este eternă”, cu lucrări de Egon Schiele.
„Wien 07 Leopold Museum a„, photo by Gugerell is marked with CC0 1.0.
- Poema română: Immersive Experience. Proiect pilot pentru o nouă componentă a Festivalului Enescu - 22 august 2024
- Exportul și importul de bunuri culturale în România - 11 august 2024
- Concursul Enescu se va deschide cu o premieră mondială - 30 iulie 2024