Poezie. Debuturi, poeți mai vechi, poeme aduse în stradă

Recent, la Tracus Arte au apărut „note din secolul kitsch” de Antonia Mihăilescu, „o cană de noviciok la bătrânețe” de Lena Chilari – ambele câștigătoare ale Concursului „Alexandru Mușina” –, precum și „liniștea de suprafață” de Ovidiu Baron, volum recomandat de Radu Vancu drept o revelație în materie de poezie a „noului ruralism”.
La Max Blecher a apărut „Larvae”, în care Mircea Andrei Florea își dă măsura poetică după ani de participare la scena de poezie, fiind unul dintre cele mai reprezentative nume ale promoției sale. Cel de-al doilea câștigător al concursului de debut a fost basarabeanul Dumitru Fanfarov, care propune în „stepă și transă” o revigorare a zonei de spoken word, a poeticilor proxime rap-ului. Nu în ultimul rând, a apărut prima antologie postumă din poezia lui Adrian Diniș, „Toate zborurile au fost anulate”, un volum cu texte ce vor fi neîndoielnic, și de acum încolo, amintite și prizate de poeții tineri:

„nu mai caut decât
un alt fel de liniște
pe care nu mi-a dat-o
niciodată poezia
poate doar câteodată
muzica mâna ei rece
încercând să încălzească
mâna mea caldă tremurând
frisoanele ți-am zis
e din cauză că sunt fericit
o să treacă”
(„Alt fel de liniște”)

Editura OMG își încheie aclamata serie de debuturi de anul acesta cu alte două titluri așteptate, „Un om mai important decât oamenii” al vasluianului Lucian Brad – care se înscrie oarecum alături de Fanfarov în aceeași tendință, a versurilor muzicalizate și cu atitudine –, precum și „Mă uit înapoi și dispare” de Teona Galgoțiu, un volum bogat ilustrat și cu texte bine lucrate în linia poeziei confesive:

„penitența nu funcționează dacă n-o duci
până la capăt, teona
să-ți imaginezi înseamnă să fii absent,
să te lansezi într-o nouă viață
poți să scormonești pământul cu fața
până când n-o mai simți
dar pedeapsa tot în așteptare o să fie,
neclintită pe fundul apei
vina ca mersul pe bicicletă
vina ca dumnezeu
n-o uiți, n-o vezi
dar e mereu aici
pe tron”
(„am uitat cine m-a învățat despre vină”)

După un an 2019 cu mai multe volume poetice scoase mai mult pentru a ține financiar editura pe linia de plutire, Casa de Pariuri Litere a revenit cu o serie Nora Iuga, iar acum, alături de o antologie din poezia Ioanei Geacăr, „sfumato”, propune din nou un debut notabil, destul de inegal dar debordând de vitalitate agonică, „acid” de Alexandru Buruiană, amintind de Acosmei, Ion Buzu sau T.S. Khasis:

„pas cu pas tot mai aproape de-o gură de canalizare
dus pe rahatul orașului
nu-mi rămâne decât să mă împrietenesc cu șobolanii”
„Pe străzi cu fântâni fără capac”)

Am avut însă în ultima vreme și volume notabile ale poeților mai în vârstă: șaptezecistul Dinu Flămând revine cu „Om cu o vâslă pe umăr”, probabil unul dintre cele mai bune volume ale sale din ultimele decenii, optzecistul Romulus Bucur își omagiază regretații colegi de generație în „despre prieteni & singurătate” (Tracus Arte), iar nouăzecistul atipic Vasile Baghiu publică la Eikon „Visuri pe care mi le pot permite”.
Am lăsat la urmă manifestările în fuziune cu alte arte: Jasmina Al-Qaisi și Anastasia Manole au realizat un „film-poem” intitulat „Weather Report from the Immediate Unreality” (Spam Index), iar cei din spatele proiectului Poster X Poem, în care câte un grafician transpune într-un afiș câte un text din poezia română actuală, au realizat în perioada aceasta o expoziție de 21 de afișe lipite de gardurile de la Cărturești Verona și de la mai multe filiale ale Bibliotecii Metropolitane – o idee ce ar merita să devină practică regulată nu numai în București, ci și pentru alte orașe unde poezia e mai puțin vizibilă.

Lasă un răspuns