Botond Nagy:
<< Fără a fi un manifest in-your-face, „Proorocul Ilie” este poate cel mai virulent proiect artistic al meu prin care doresc să pun în lumină problemele sistemice ale unei mentalități profund înrădăcinate într-o țară pe care, recunosc, mi-a trecut serios prin minte să o părăsesc. Orice formă de fanatism este teribil de îngrijorătoare, iar cei care-l proslăvesc prin judecăți prefabricate, nu-mi provoacă altceva decât o frică viscerală. Aceștia mă sperie tocmai pentru că nu lasă loc îndoielii, dezbaterilor, dialogului, judecata lor fiind una de tip dogmatic. Pentru mine, credința este poate cel mai intim, mai delicat și sacru moment pe care-l putem avea cu noi înșine. Pentru mine, acest text este o reîntoarcere spre credință, dar mai ales spre credința mea în teatru și de a face teatru, pe care o redescopăr în mine cu fiecare proiect. M-am întâlnit prima oară cu acest text încă din liceu, atunci când montarea profesorului meu László Bocsárdi mi-a creat un moment de catharsis pur. Acest spectacol este și un moment de reconsiderare estetică a propriei mele viziuni artistice, dar și un gest de recunoștință și mulțumire pentru maestrul meu.
Mereu am vorbit în spectacolele mele despre condiția umană și nici acum nu pot să ocolesc tragedia deconexiunii societății contemporane de la fundamentele unei spiritualități curate. Lucrurile capătă perspectivă atunci când cineva se confruntă cu propria sa mortalitate și cred că, în mod colectiv, lumea noastră a fost diagnosticată cu cancer terminal și trebuie, așa cum ar face oricine, să ne punem ordine în prioritățile noastre.
Îmi doresc ca prin acest proiect artistic, spectatorii să-și analizeze propriile credințe într-o lumină nouă și să înțeleagă adevărata valoare a acestei miraculoase conexiuni interumane care este credința, pentru că, în fiecare dintre noi, cred că se află o busolă care ne ajută să diferențiem binele de rău. Am convingerea intimă că vom găsi împreună, dar și separat, în acest spectacol, o reconciliere cu eul nostru spiritual în sensul lui cel mai organic. Pentru că, după cum am spus deja, credința nu trebuie să însemne un set de dogme pe care le urmăm orbește, ci o convingere profundă în fața unui set de valori pe care cred că teatrul, în general, și spectacolul meu, în particular, le abordează, câteodată cu tragism, altădată cu umor!>>
„Proorocul Ilie” este cea de-a doua montare pe care Botond Nagy o realizează la TNB, după „Cuvântul progres rostit de mama suna teribil de fals”.
Proorocul Ilie
de Tadeusz Słobodzianek
Teatrul Național Ion Luca Caragiale, București
Regie: Botond Nagy
Scenografie: Irina Moscu
Dramaturgie: Diana Nechit
Muzica originală și Sound design: Claudiu Urse
Lighting design și Video design: Cristian Niculescu
Imagini din spectacol de: Andrei Văleanu, Costi Șimon și Florin Ghioca