| Un text de Angela Buligă |
Xanax este un roman complex, o îmbinare din mai multe poveşti, unele relatate amuzant, altele ironic şi altele dur, poveşti care duc toate la aceiaşi numitori comuni: minciună, trădare, vicii, iubire, prietenie şi pasiune.
Romanul este structurat în trei părţi, fiecare parte bifând parcă efectele gradate ale cosumului de xanax. Prima parte „A murit Dumnezeu” este una relaxantă şi amuzantă, în care autorul se întoarce în trecut, în anii copilăriei şi ai adolescenţei. Autorul invită cititorul în viaţa satului românesc din anii ’90, cu o atmosferă pitorească şi cu oameni care stau de vorbă la un pahar de ţuică şi o ţigară. Aparent, amintirile sunt evocate natural, într-un mod relaxat pregătindu-ne pentru ce avea să urmeze în capitolul doi. În băiatul obişnuit de la ţară, cu temerile, dorinţele şi eşecurile specifice vârstei sale se regăseşte fiecare dintre noi. Primul capitol se deschide ironic cu moartea. „A murit Dumnezeu” nu face referire la religie, ci la moartea unui om care căpătase porecla Dumnezeu de la consăteni.
Cea de a doua parte a romanului păstrează tonul amuzant al povestirilor, însă relatarea lor are o notă puţin mai dură. Autorul nu se fereşte să evoce întâmplări care ar pune într-o lumină proastă şi alţi oameni. Limbajul brut, necomestizat, uneori trivial pune în centru realitatea presei, mai ales că autorul a lucrat la „Agenţie” şi „Tabloid”. Scopul lui nu este o comparaţie dintre el şi restul lumii, din care propria persoană să iasă nepătată. Titlul sugestiv al capitolului doi, „Marele bordel”, ne descrie o lume a defectelor, atât ale propriei persoane, cât şi a celor din jur. Autorul schiţează o frescă a societăţii, a relaţiilor dintre oameni din toate domenile, fie că vorbim de politică, economie sau presă.
Partea a treia a cărţi, care conferă şi titlul romanului, „Xanax”, este mai profundă, emoţia capătă amploare, iar autorul se deschide mai mult în faţa cititorului. Evenimentele sunt descrise din perspectiva unui om matur, trecut prin viaţă. Aflăm multe din anxietăţile autorului, cum e frica de zborul cu avionul pe care trebuie să o depăşească prin administrarea de xanax. Aparent, doar capitolul trei explică titlul romanului, însă, dacă privim mai atent, explicaţia lui este în fiecare eveniment evocat.
„Xanax” nu este doar o evocare amuzantă şi ironică a vieţii personale şi profesionale a autorului, şi nici o frescă a societăţii a anilor ’90, ci un mesaj pentru generaţiile viitoare. „Xanax” este o metaforă pe care o întâlnim diferit, pretutindeni: în oameni, în locuri, în cărţile citite, în ziarul de la metrou, în cafeaua şi ţigara de dimineaţă.
Angela-Maria Buligă este absolventă a Universității București,
Masteratul de Teoria şi Practica Editării
(Foto: Coperta romanului apărut la Editura Trei, 2019)