Proiectul RELATOPIA, inițiat de Asociația VAR, extinde direcția propusă de proiectul Matched Society (care urmărea surprinderea instantaneelor simbolice ale primei întâlniri romantice) către o cartografiere afectivă a cuplului și a modului în care această cartografiere conservă memoria afectivă colectivă.
Dinamica vieții de cuplu și a familiei vizează atât lumea privată, cât și ritualurile publice, marcate de coduri culturale complexe. Narațiunile rezultate prin proiect vor articula modul în care ne raportăm la iubire și intimitate, precum și poate sensul adevărat al expresiei „a fi împreună”. Ideea că există cineva care te însoțește, îți face viața mai bună, te ascultă cu adevărat, crede în tine și îți strânge mâna atunci când treci prin propriile lupte reprezintă un mod de a ne întreba care sunt, în prezent, idealurile romantice și cum s-au schimbat acestea de-a lungul timpului. Cum este iubirea trăită, exprimată, păstrată, simțită și amintită în construirea unui spațiu critic și creativ al cuplului, unde, cel puțin la nivel teoretic, ar trebui să fim extrem de protejați.
Metodele de documentare din proiect au avut un caracter participativ, deschizând un dialog atât cu experți din domeniile sociologiei, psihologiei, antropologiei și dreptului, cât și prin includerea mărturiilor obținute în urma unor interviuri de investigație cu reprezentanți ai două generații cu viziuni polarizate. S-a urmărit astfel o reflecție asupra diversității în angajarea publicului, nu doar din perspectivă estetică, ci și socială, etică, critică și empatică, prin împărtășirea de experiențe.
Mai mult, pentru a înțelege mai bine contextul istoric în care idealurile despre cuplu sunt validate cultural și complexitatea conexiunilor dintre dimensiunile romantică, culturală și socială, ne-am orientat către arhive și biblioteci, pentru a descoperi resurse și mențiuni privind normele, limbajele, stereotipurile, metaforele și simbolurile care erau legate de viața de cuplu, așa cum sunt ele reflectate în presă, începând cu anii 1960 până în prezent.
Ne-am concentrat pe teme ce privesc modul în care valorile, poveștile și imaginile se schimbă sub influența conflictelor și vulnerabilităților, nevoilor, dinamicii și rolurilor, separărilor, poveștilor atipice, relațiilor alternative, impactului tehnologiei și altele.
Mass-media joacă un rol semnificativ în modul în care cultura consolidează anumite idealuri ale romantismului, dar și în definirea rolului familiei, făcând ca aceste experiențe să fie mai ușor de recunoscut și validate cultural. Familia, de exemplu, are un rol-cheie prin reproducerea tiparelor relaționale pe care le avem în cadrul ei și, mai departe, în toate interacțiunile sociale, influențând astfel raporturile de muncă, sociale și private, împreună cu toate vulnerabilitățile asociate.
Dacă în perioada comunistă impactul unei forme primitive de autoritarism făcea ca societatea să semene cu o mare familie patriarhală, în presa vremii familia era prezentată drept celula-model a noilor relații sociale, în care puterea exemplului determina atât fapte de viață, cât și conștiințe. Limbajul folosit era spumos, dar evita probleme reale și dureroase, cum ar fi, de exemplu, Decretul 770, prin care politica demografică a statului interzicea întreruperea de sarcină și urmarea creșterea accelerată a populației.
Totuși, cel puțin la nivel declarativ, în raporturile sociale de gen, femeia ocupa un rol privilegiat. Un articol care îl cita pe Gorki susținea că nivelul de cultură este determinat de atitudinea față de femeie, întrucât societatea socialistă își propunea ca, în toate problemele existențiale ale omului, femeia să beneficieze de aceleași drepturi ca bărbații și să aibă acces egal la viața publică.
Vero Nica (care a făcut parte din echipa de documentare alături de subsemnata Alina Grau, Cristian Drăgan și Stanca Jabenițan) spunea că procesul ei de descoperire și consemnare a reprezentat o conectare cu ritmul unei epoci, susținută de recomandările neprețuite ale bibliotecarilor și de interacțiunea cu oameni ai epocii, jurnaliști și autori preocupați, în moduri diferite, de aceleași întrebări.
Problematici legate de egalitatea de gen, discriminări, consimțământ și idealuri romantice se regăsesc și în perioada socialistă, însă în forme adaptate și validate de regim, cu un limbaj destul de birocratizat, care, la o privire mai atentă, dezvăluie și dorințe individuale, precum și preferințele culturale ale structurilor dominante. În principal, era valorizată familia tradițională, iar formele alternative erau stigmatizate. Reproducerea era puternic încurajată, având ca obiectiv creșterea natalității stabilită de stat. Divorțul era privit ca un eșec moral sau personal, iar controlul ideologic era prezent în educație, în programele de stat și chiar în cotidianitatea familiei.
Angoasa represiunii, avorturile interzise sau țara văzută ca o închisoare rămâneau în fundal, aparent pasiv, dar influențau invizibil raporturile și interacțiunile familiale sau de cuplu.
Astfel, documentarea a permis și conturarea unei meta-narațiuni cu coduri și indici construiți în jurul peisajului cultural intim al familiei. Ideea iubirii ca fenomen pur privat și individual nu există ca un concept de sine stătător sau într-un vacuum; cuplul nu este doar o chestiune privată, ci este modelat de norme, ritualuri publice și scenarii culturale.
În perioada de după căderea regimului comunist a urmat o etapă sălbatică de descoperire a pieței, în care atracția și individualismul au rezonat cu tematici sexuale puse în prim-plan, liberalizarea dorințelor și o proliferare a consumului. Un articol din Evenimentul Zilei, din 2005, cita: „Pe fondul tranziției și al influenței occidentale, sentimentele au trecut la capitalism.”
O cultură a gratificării imediate, centrată pe satisfacerea rapidă a dorințelor și bazată pe maximizarea puterii și a sexualității, în care dorințele, de multe ori, nu mai izvorăsc din nevoi autentice, ci sunt mimetic structurate prin competiție și comparație simbolică.
Fetișizările și anxietățile personale evoluează însă pe fondul unor progrese în evoluția societății. Se vorbește astfel tot mai des despre protecția victimelor violenței domestice, iar formele alternative de iubire, adesea marginalizate de reprezentările dominante, încep să beneficieze de normalizare și vizibilitate. Modelele conjugale se diversifică, îndreptându-se și spre coabitarea consensuală, iar divorțul este reglementat mai simplu, prin desfacerea căsătoriei la notar.
Cuplul și familia continuă să fie creuzetele în care se aliniază tiparele de relaționare, însă experiențele romantice sunt din ce în ce mai modelate de piață, într-un context în care urmărirea plăcerii este adesea legată de consum. Comodificarea în capitalismul avansat se bazează pe norme estetice și sociale impuse de piață, iar manipularea devine eficientă atunci când se ancorează în vulnerabilitățile reale ale individului.
Relațiile romantice au fost dintotdeauna o zonă vulnerabilă a sinelui, însă cultura irațională a consumului impune un model de viață care nu ține cont de nevoile personale, mizând pe realizarea rapidă a dorinței și pe maximizarea puterii și a sexualității. Astfel, dragostea și piața se intersectează în moduri semnificative.
Însă nu totul este pierdut. Un articol din Tineretul Liber din 1990 vorbește despre o serie de reguli care au un impact major în relațiile dintre parteneri: valori comune, tandrețe și respect, dorința de îmbunătățire, aptitudini de comunicare, abordarea pozitivă a conflictelor, împărțirea sarcinilor, cooperare și spirit de echipă, satisfacție sexuală, abordarea constructivă a problemelor financiare și spirit decizional. Este, așadar, vorba despre un efort susținut, care implică și o anumită distanță față de umorile personale, pentru că, în definitiv, a fi într-o relație presupune muncă activă și o doză de civilitate – să fii o persoană amabilă și gentilă cu celălalt. Un alt articol, apărut mai târziu, în 2023, în Dilema Veche, spunea că succesul unei relații constă în: „a alege un om blând și a fi blând la rândul tău.”
Avansând spre prezent, sănătatea mintală devine un subiect predilect al articolelor din presa contemporană, relațiile încep să fie înțelese ca raporturi de putere, iar valorile comune sunt considerate un bun predictor pentru calitatea și longevitatea unei relații, spune un articol din Dilema Veche, 2022. Importanța valorilor este legată de generarea de sens; fie că este vorba de valori morale, culturale, relaționale sau materiale, acestea sunt analizate în complexitatea lor și în strânsă legătură cu devenirea dintre eul ideal și eul real.
Psihoterapia este considerată o investiție necesară pentru înțelegerea constelațiilor familiale și pentru depășirea tiparelor nocive dobândite în familia de origine. Un alt articol din Dilema Veche din 2023, care conținea un dialog cu psihiatrul Vlad Stroescu, susținea că relațiile de putere sunt inevitabile, dar ieșirea dintr-o relație toxică este adesea marcată de teama responsabilității pentru propria viață, precum o forță vitală care nu funcționează cum trebuie. „Eticheta de «relație toxică» poate deveni un act de revoltă împotriva tiraniei, un gest de eliberare. Însă, pentru ca o persoană să aleagă relații sănătoase, trebuie mai întâi să se cunoască pe sine, să-și înțeleagă propriile nevoi, frici și tipare. Iar în centrul acestui proces nu se află perfecțiunea, ci blândețea – atât față de sine, cât și față de ceilalți.”
Preocupați de aceste fragilități și traume din copilărie, care ne declanșează reacții emoționale puternice, pare că suntem, cel puțin teoretic, mai pregătiți să înfruntăm anxietățile și provocările relațiilor contemporane.
Ca facilitatori ai acestor narațiuni, parte a procesului de documentare, am avut acces la constructe care pot fi descoperite și potențate artistic — un fel de acces secret, cum spunea Vero Nica — către zone, teme și direcții privite în directă legătură cu contextele și experiențele culturale ale diferitelor epoci, care au marcat generații și interacțiuni sociale. Mass-media a jucat un rol esențial în codificarea și diseminarea reprezentărilor culturale, precum și în ficționalizarea înclinațiilor, preferințelor și expresiilor dramatice și pasionale ale iubirii și cum acestea influențează cuplul.
Toate acestea au fost integrate în procesul artistic și creativ al artiștilor implicați în proiectul RELATOPIA, ca surse de inspirație pentru forme autentice de creație. Instalația artistică, ce va încheia proiectul, va avea astfel mai multe voci, în timp și spațiu, ghidate prin povestiri, interviuri și imagini, care se îndreaptă activ spre diverse alte forme de expresie, într-o multidimensionalitate expresivă.
________________________________
Proiectul RELATOPIA este un proiect VAR Cultural și este co-finanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.