Sari la conținut
Autor: DAN UNGUREANU
Apărut în nr. 328
2011-06-16

Viva Las Vegas!

    Ruth Ellen Brosseau a devenit o celebritate in Canada la inceputul lui mai 2011.
    NPD, partidul neo-democrat din Canada (de tendinta stanga-socialista) avea nevoie de candidati pentru alegerile din Canada si pentru circumscriptiile unde n-avea nici membri, nici candidati, nici nimic, a luat oameni de pe strada, la cacealma.
    Ruth Ellen Brosseau, 28 de ani, destul de sexoasa, barmanita la Universitatea Carleton din Ottawa,  mama celibatara, cu un copil facut undeva intre a patra Stolicinaia on the rocks si al treilea Jack Daniels cu gheata.  In mijlocul campaniei electorale se duce in Statele Unite, la Las Vegas. Franceza nu prea stie, desi s-a prezentat candidata intr-o circumscriptie francofona, Berthier-Maskinongé, din Quebec. Nu, nu si-a vizitat circumscriptia inainte de alegeri.  Orice descriere a candidatei, oricat de blanda, nu ar fi decat o acumulare de handicapuri. Orice descriere a campaniei si a contra-candidatilor era cronica unei infrangeri anuntate.
    Ce echivalent romanesc am putea gasi ? Am putea imagina o Farkas Erzsi Piroska, din Székelyudvarhely,  Hargita megye, liceul neterminat, mama celibatara de 28 de ani, barmanita undeva prin Grozavesti, care-si depune candidatura intr-un judet tricolor, tendinta nationalista – sa zicem Salaj.  In loc de campanie electorala, se duce doua saptamini la Balaton. Candideaza din partea PMR – Partidul Muncitoresc din Romania.  Ca declaratii politice, a zis numai : oláh nyelv néhez, nekem tetszik nagyon sok, fogom tanulni a jövöben – róman limba nagyon szimpatyá, eu o sze invecz sze beszedujesk la ja, dáka timp ázsuncze. Ígérem ka o sze sztredujesk. Contracandidatii sunt ceva baroni locali ai cherestelei si apelor minerale, gen Sechelariu, Hrebenciuc sau Falca.
    Ruth Ellen Brosseau si-a invins adversarii cu brio. A avut cu 33% mai mult decat candidatul Partidului Québecois (tendinta nationalista francofona), dublu fata de candidata partidului liberal (la putere in provincia Quebec) si triplu fata de candidata partidului conservator (la putere in Canada).  Persoana ei era irelevanta.  Votul a fost un vot anti-establishment, un vot al cetatenilor satui de partidul québecois, satui sa aleaga intre ranced si muced, intre liberali corupti si conservatori reactionari. De pe un amarat loc patru, Partidul neo-democrat a a urcat pe locul doi, (cum se spune in Canada, dominion britanic, ceremonios-desuet), devenind  leala opozitiune a majestatii sale. NPD a devenit primul partid de opozitie, trecand  de la 12 % din voturi la 31 % in Canada, si de la 12 % la 43 % in Quebec. Criza economica mondiala nu poate explica aceasta rasturnare (criza a fost abia simtita in Canada); politica externa nu o poate explica (sigur, politica externa conservatoare a primului-ministru Stephen Harper a fost nepopulara,  dar niciodata, in nicio tara, politica externa n-a decis soarta alegerilor). Pe plan intern, primul-ministru a fost relativ eficace si pragmatic.
    Niciun scandal, marunt sau important, n-a tulburat alegerile din mai 2011. (In 2005, partidul liberal se prabusea datorita unei fraude de trei sute de milioane de dolari, scandalul comanditelor, asa-zise cheltuieli de publicitate si propaganda in favoarea federalismului, si au pierdut alegerile). Francezii din Québec s-au saturat, in mai 2011, de eterna alternanta intre liberali si nationalisti francofoni. Canadienii se saturasera de previzibila alternanta intre liberali corupti si conservatori reactionari. Lumea se saturase de business as usual.
    Ruth Ellen Brosseau a trecut de la un salariu de nici trei mii de dolari pe luna, cu bacsisuri cu tot, la unul de 12 000 de dolari (ca parlamentar federal), plus sofer la scara. Greata fata de establishment, de eternii baroni locali, si nu carisma ei i-au adus succesul.
    Nimeni n-a vazut venind cutremurul.
    Fie ca unda seismica sa reverbereze pana departe.

    Un comentariu la „Viva Las Vegas!”

    Comentariile sunt închise.