Václav Havel – un testament politic

In 2004, la aniversarea a cincisprezece ani de la Revolutia de Catifea, Václav Havel a incredintat prestigiosului cotodian italian „La Repubblica“ un document foarte pretios: analiza a ceea ce a ramas din revolutia in care el a jucat rolul de protagonist indiscutabil. Citite astazi, când Havel nu mai este, opiniile lui de atunci ne apar extrem de actuale, mai cu seama in ceea ce priveste preocuparea lui pentru destinul democratiei minat de procesul de globalizare.
Dupa Revolutia de Catifea din 17 noiembrie care a pus capat dictaturii de 41 de ani a comunismului in Cehoslovacia, remarca Havel, se poate spune ca s-a instaurat o societate democratica. Si totusi sunt multi – nu numai in Republica Ceha – care cred ca nu au ajuns cu adevarat stapâni pe proprille lor destine, cu atât mai putin capabili sa poata sa influenteze efectiv evenimentele politice si directiile spre care se indreapta societatea civila.
In analiza pe care o face societatii comuniste, Havel arata ca majoritatea populatiei credea ca orice efort individual indreptat spre o schimbare nu avea nici un sens. Liderii comunisti sustineau ca sistemul era rezultatul unor legi istorice obiective si incontestabile, care nu puteau fi deloc puse in discutie, iar toti cei ce respingeau aceasta logica trebuiau sa fie pedepsiti. Dar chiar si dupa Revolutie, dupa caderea dictaturii comuniste, unii au ramas prizonierii acestei gândiri, afirmând ca si comunismul a cazut tot din motive obiective, legi incontestabile ale istoriei. Si iata cum, inca o data, rolul individului este redus la zero: el nu avea decât sa astepte pasiv ca orânduirea comunista sa cada de la sine. Poate acesta este, spune Havel, unul dintre motivele care explica, la atâtia ani distanta de la caderea comunismului, faptul ca asistam la o anume apatie politica, iar pentru multi democratia e considerata mai degraba un simplu ritual.
Insa apatie politica si lipsa de etos democratic si participare activa la viata civica si politica se observa tot mai pregnant si in societatile occidentale. Problema pare sa aiba radacini mult mai profunde in lumea de astazi. Este vorba, opineaza Havel, despre corporatiile globale, transnationale, cartelurile mediei si mijloacelor de informatie, puternicele citadele birocratice globale care transforma partidele politice in organizatii a caror datorie principala nu mai este serviciul public ci acela in favoarea unor restrânse cercuri de interes particular. Politica devine câmpul de lupta pentru lobisti; media banalizeaza problemele cele mai serioase; democratia pare adesea un joc virtual pentru consumatori mai degraba decât o activitate serioasa care sa angajeze cetatenii.
Când isi imaginau un viitor democratic, spune Havel, el si alti disidenti aveau in mod sigur si visuri utopice de care realitatea i-a vindecat. Totusi, nu considera ca greseau deloc când considerau ca comunismul nu era doar o aplicare orbeasca a rationalismului occidental. In sistemul comunist birocratizarea, manipularea anonima, emfaza pe conformismul de masa ajunsesera la un nivel de perfectiune; dar, atrage el atentia, unele dintre aceste amenintari sunt inca prezente printre noi. Inca de atunci el era convins ca, daca democratia e golita de valori, daca se reduce doar la rivalitatea intre niste partide politice care sustin ca au solutii „garantate“ pentru orice problema, de fapt nu se mai poate vorbi de democratie. Asta e motivul pentru care Havel a vrut dintotdeauna sa acorde o importanta speciala dimensiunii morale a politicii si, in aceeasi masura, antrenarii in procesul democratic a societatii civile: doua elemente indispensabile pentru a contrabalansa partidele politice si institutiile statului. Si mai visa Havel inca la ceva: la o ordine internationala mai justa. Pentru el, sfârsitul lumii bipolare reprezenta o excelenta ocazie pentru a umaniza ordinea internationala.
In schimb, in mod dezamagitor, Havel subliniaza ca am asistat si asistam la un proces de globalizare economica care a scapat total de sub controlul politic, si care, ca atare, provoaca seisme economice si dezastre ecologice in multe arii ale planetei. Caderea comunismului oferea posibilitatea de a crea institutii globale mult mai eficiente, care sa aiba in premisele lor respectul principiilor democratice si sa impiedice ceea ce astazi a luat forma unui proces de autodistrugere a lumii noastre industriale. Daca nu vrem sa fim coplesiti de forte necunoscute, obscure, principiile de libertate, egalitate si solidaritate – fundamentele insesi ale stabilitatii si prosperitatii democratiilor occidentale – trebuie sa inceapa sa fie aplicate la nivel planetar. Si, la fel de importanta, continua Havel, este pluralitatea de gândire, increderea in importanta opiniilor diverse, alternative, in cadrul societatii civile. Nu mai trebuie niciodata sa acceptam a fi manipulati pâna la punctul de a crede ca schimbarea ordinii constituite si a legilor imutabile e imposibila, drept pentru care lucrurile trebuie lasate asa cum sunt. Idealul lui Havel e realizarea unei societati civile la nivel global, prin reconcilierea cu politicul, care nu trebuie sa reprezinte doar o dimensiune „tehnologica“ a puterii, ci una profund morala. In acelasi timp, politicienii din tarile democrate trebuie sa reflecteze cu seriozitate la o reforma a institutiilor internationale, pentru ca astazi, mai mult ca oricând, spune el, avem nevoie de o veritabila guvernare globala.
Aceste idei, exprimate in 2004, sunt de o exceptionala acuitate si demonstreaza cu prisosinta in ce masura Václav Havel a fost nu numai un om de actiune in timpul Revolutiei de Catifea si apoi ca presedinte, dar si un mare vizionar!