Ungaria vireaza spre extremism si isi irita protectorii

Ungaria, copilul rasfatat al Europei, a intrat in dizgratia protectorilor ei de pana mai ieri. Victoria lui Viktor Orban in alegerile din acest mai pare sa aduca unora dintre partenerii ei din NATO si Uniunea Europeana mai multe ingrijorari decat bucurii. Nu pentru ca Fidesz, partidul tanarului premier, este un partid de dreapta si nici pentru ca acesta se vrea unic, partid-stat, ci pentru ca, de cand s-a instalat la putere, vireaza continuu si amenintator spre extrema dreapta ultra-nationalista si anti-europeana. Programul ideologic al Fidesz este orientat oficial in aceasta directie. Ideologia de dreapta nu este incompatibila cu politica si obiectivele Uniunii Europene sau ale NATO, dar cea a extremei drepte irita si, de aceea, preocupa in modul cel mai serios.

La numai o jumatate de an de la victoria partidului Fiddesz, diferentele ideologice dintre Fidesz si partidul de extrema dreapta Jobbik s-au estompat. Aceasta grupare cu platforma politica ultra-nationalista a aparut furtunos pe scena politica ungara si se manifesta la fel. Jobbik, adica Miscarea pentru o Ungarie mai buna, creat in 2003, s-a nascut din cenusa inca fierbinte a iredentismului ungar si nu isi ascunde programul revizionist caruia ii adauga, la fel de deschis, obiective politice rasiste, xenofobe si anti-europene. In 2007 si-a format o militie proprie, „Garda ungara“. Desi a fost interzisa in 2009, Garda ungara sfideaza orice hotarare si defileaza pe strada in uniformele sinistre horthiste. In acest an, desi s-a prezentat pentru prima data in alegeri, Jobbik a castigat 17% din voturile electoratului si are acum 26 de locuri in Parlamentul de la Budapesta. Procentajul este halucinant pentru un partid care si-a facut campania electorala contestand Tratatul de la Trianon si aderarea Ungariei la Uniunea Europeana si invinuindu-i pe straini, evrei si pe tigani de toate relele. Un partid care are membri ce nu exclud crima pe motive rasiste nu are complexe sa iasa la lumina in Europa secolului XXI. Teribil! Observatorii occidentali au constatat – si de aici provine marea ingrijorare – ca premierul Viktor Orban face gratuit compromisuri cu aceasta formatiune in conditiile in care nu are nevoie de sprijinul ei intrucat dispune de o majoritate confortabila in Parlament.
In vara aceasta, cativa lideri ai partidelor de guvernamant din Germania s-au deplasat la Budapesta si au tinut sa discute direct cu premierul Orban, manifestandu-si deschis preocuparea fata de perspectiva preluarii de catre Ungaria, de la 1 ianuarie 2011, a presedintiei Uniunii Europene. Oaspetii s-au aratat nemultumiti de apetitul guvernului ungar de a da satisfactie exigentelor aberante ale formatiunii Jobbik si de a adopta legi socotite ,,absurde“, cum este cea privind acordarea cetateniei maghiarilor din afara granitelor Ungariei. Ei i-au atras atentia lui Orban ca Ungaria este pandita de un pericol grav, acela ca primul ei ministru, din dorinta de a-si pastra puterea, sa devina el insusi un extremist!  Premierul ungur a pretins ca strategia lui este identica celei a lui Nicolas Sarkozy in Franta, adica ar urmari asanarea terenului de extrema-dreapta si nimic altceva. Ciudata trimitere!
Ungurii insisi vorbesc de „jobbikizarea“ Fidesz-ului si chiar a politicii oficiale a guvernului Orban. Ei spun ca, de la venirea la putere, Viktor Orban face prea multe compromisuri pentru a seduce electoratul de dreapta, zis „radical“. Cu o majoritate confortabila in Adunare (Parlament), partidul lui, Fidesz, nu are nevoie de complicitatea unei formatii socotite de inspiratie nazista. Peter Hack, profesor de drept constitutional la Universitatea din Budapesta a declarat unui ziarist de la  „Libération“: ,,nu exista doctrine sau partide politice in Ungaria care sa nege crimele regimului comunist; in schimb, exista politicieni care vor sa-l reabiliteze pe Hitler. Negationisti care nu se marginesc la o dezbatere privind istoria, ci vor planificarea viitorului. A relativiza negationismul inseamna a trimite societatii un foarte prost mesaj“. Viktor Orban se teme ca fulgeratorul castig al grupului Jobbik, care-si revendica filiatiunea din Crucile frante horthiste, va deveni un concurent serios la alegerile viitoare. De aceea, partidul Fidesz ar face favoruri extremistilor si tolereaza manifestarile agresive ale acestora impotriva tiganilor si evreilor. Intr-un articol publicat la 18 iulie de „Washington Post“, un ziarist american se intreba daca europenii, si occidentalii in general, nu ar trebui sa-l trateze deja pe Viktor Orban ca pe un „paria“. Scriitorul-dizident Gyorgy Konrad a fost dintre primii semnatari ai unei petitii prin care i se cere lui Viktor Orban sa renunte la a-si mai glorifica propria victorie, socotind-o „revolutie care a unit pe toti ungurii din interior si din afara“. Premierul a adoptat si a semnat ,,Declaratia asupra antantei nationale“ care s-a transformat in afis spanzurat in toate spatiile publice, inclusiv pe cladiri. Teza „Declaratiei“: poporul ungur a rasturnat vechiul regim si a creat un nou sistem de cooperare nationala; ,,munca, familia, caminul, sanatatea si ordinea vor fi stalpii“ noii Ungarii. Multi unguri au taxat „Declaratia“ drept hilara si au ridiculizat-o; in numele independentei lor politice, unii  presedinti de tribunale au refuzat sa arboreze nastrusnicul afis in care au sesizat accentele de manifest al unui partid unic.
Tot pentru a da satisfactie fasciei Jobbik, noul prim-ministru a amendat Codul Nationalitatii si a aprobat o „lege a cetateniei“ in baza careia orice ungur din strainatate are dreptul la cetatenie si la pasaport unguresc. „Le va fi de ajuns sa probeze ca au un stramos ungur, n-are importanta care, un bunic, o stra-stra-bunica, si sa raspunda in maghiara la trei intrebari puse de functionarul care le elibereaza documentul“. Aceasta este precizarea facuta unui ziarist strain de Zsuzsanna Repas, secretar de stat, o tanara de 30 de ani insarcinata cu „politica natiunii“, care si-a arborat ostentativ in birou doua harti ale Ungariei Mari. Dupa publicarea „legii cetateniei“, Slovacia, care are 700 000 de cetateni de origine ungara, a reactionat imediat prevenind pe amatori ca orice slovac care solicita sa fie ungur isi va pierde nationalitatea slovaca.
Reprosurile Occidentului vizeaza anti-europenismul, ultra-nationalismul, anti-semitismul, xenofobia si rasismul. Sa ne oprim la unele manifestari grave din Ungaria de azi, care au facut obiectul unor articole din presa occidentala.
Dupa ce a incheiat acorduri cu FMI si Uniunea Europeana pentru credite care sa permita Ungariei traversarea crizei, Victor Orban i-a ofensat pe trimisii acestora refuzand sa-i primeasca pentru a discuta proiectia bugetului de stat in conditiile rezultate dupa imprumut.  El a afisat un optimism grabit si arogant caci economia ungara nu da inca semne de redresare, cum pretindea, iar imprumuturile se dovedeau necesare in continuare. De altfel, ministrul ungar al economiei a trebuit sa repare gafa, anuntand ulterior ca delegatiile FMI si UE vor reveni la Budapesta in septembrie.
Occidentul ii reproseaza lui Viktor Orban ca recurge la un discurs simplist si revansard care se dovedeste a avea impact in societatea ungara. De la venirea lui la putere, el a impus votarea unei legi reclamate de Jobbik pentru comemorarea anuala a „tragediei“ de la Trianon. Incepand din acest an, la 4 iunie, ziua aniversara a semnarii tratatului, va fi, deci, sarbatoare nationala in Ungaria. Pentru a face sa fie inghitita pilula in statele vecine, ea a fost botezata „Ziua unitatii nationale“. In Ungaria, Franta nu este prea iubita, constata un ziarist francez. Alegerea lui Nikolas Sarkozy, a carui origine ungureasca ar fi fost un motiv de revedere a prejudecatilor, nu a schimbat nimic nici macar in atitudinea elitelor intelectuale. Istoricul Balazs Ablonczy vorbeste cu convingere de ,,greseala lui Clemenceau“ care ar fi marele responsabil pentru nenorocirile tarii lor. Clemenceau a fost unul dintre cei patru invingatori in Marele Razboi care au impus Tratatul de la Trianon si au divizat in trei teritoriul Ungariei. „Or, se spune ca el a tinut cel mai mult sa se ajunga la aceasta dezmembrare pentru ca detesta pe unguri“. Pentru ce atata ura? „Pentru ca nora lui, care era unguroaica, a divortat de fiul lui“. Basme, in realitate, Clemenceau intretinea bune relatii cu tanara femeie, conchide ziaristul francez. Dar banuiala este inca vie. „Este adevarat, adauga istoricul ungur, ca, strategic, Franta avea interes sa sprijine noile state iesite din Imperiul austro-ungar pentru a preveni renasterea Germaniei si a tine la distanta Rusia bolsevica“. Cunoscator subred, la randul lui, a istoriei, ziaristul francez conchide hazliu ca marele om politic francez nu ar fi fost suficient de sensibil la revendicarile ungurilor „al caror teritoriu ar fi putut fi decupat in 1920, cu siguranta, intr-o maniera mai putin umila“. De parca Trianon-ul ar fi fost atelier de croitorie! Totusi, cand isi face meseria, ziaristul are haz. El realizeaza un reportaj la Budapesta si constatarile lui sunt interesante cand scrie despre forfota din ,,cafenelele nationale“ deschise in centrul capitalei ungare. ,,Aici, la doi pasi de artera principala a orasului, nu se difuzeaza pe ecran ultimul clip la moda la Paris sau la Londra, ci imagini in alb si negru din 1941: «eliberarea» Transilvaniei de catre Crucile frante, trupe  ungare aliate lui Hitler, aceleasi care au recurs la masacre si la deportari masive la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Aici nu se discuta despre ultimul meci de fotbal din Africa de Sud, ci despre calea cea mai buna de recuperare a «teritoriilor pierdute» in secolul trecut: Transilvania (restituita Romaniei in 1945) sau Ungaria de Sus, adica Slovacia. Aici, ei asculta fara incetare cantece in care este deplansa dezmembrarea regatului Ungariei la sfarsitul primului conflict mondial, impartire impusa in 1920 prin Tratatul de la Trianon care, suntem asigurati, dupa nouazeci de ani, continua sa insangereze poporul“. Motociclistii unguri au infiintat asociatia „motarzilor sentimentului national“ si s-au pornit la drum pentru a plange pe locul ,,tradarii“ lui Clemenceau, adica la Versailles! Un tanar sofer a infiintat o  „companie de taxiuri nationale“ si ofera clientilor un film pe video realizat in 1941, de data asta cu ,,tragedia Ungariei horthyste“; filmul este agrementat cu cantecul „Crestin si national“. La jumatatea lui iulie, Orban s-a declarat gata sa satisfaca o alta revendicare a lui Jobbik, anume ca elevii sa-si petreaca vacantele scolare numai in „teritoriile unguresti“ situate in afara tarii! Pare hazliu, dar cand puterea reflecteaza la propunerea Jobbik ca elevii tigani sa aiba scoli separate, democratiile occidentale se alarmeaza: segregationism! Apoi ceva si mai grav: potrivit unor anchete, jumatate dintre unguri considera ca „romii au crima in sange“; sase din zece dintre cei chestionati cred ca „romii nu trebuie serviti in restaurante“! a explicat politologul Andras Kovacs. Acesta ar fi, dupa parerea lui, rezultatul „jobbikizarii spiritelor“. Sa-i dam dreptate.
Acest tip de propaganda prinde la un popor obsedat de disparitia din istorie. O ancheta realizata in 120 de sate a urmarit sa recolteze opinii ale ungurilor despre propriul lor viitor. Este vorba de o ancheta mai mare, facuta in peste 100 de state, cu intentia de a se realiza un studiu despre starea de optimism a popoarelor. Ungurii s-au clasat pe locul 117, in fata Zambiei! „Ungurii se tem ca vor disparea ca natiune“ afirma psiho-sociologul Ferenc Eros. La 19 iulie, un mare cotidian din Budapesta titra: „Mai putin de zece milioane!“ in care se spunea ca, potrivit unor proiectii demografice, Ungaria, care are azi 10,7 milioane de locuitori, nu va avea in 2050 mai mult de opt milioane, ceea ce reprezinta o scadere cu 20% a populatiei! Mai grav pentru orgoliul lor de fosti colonisti poate fi faptul ca ungurii au aflat ca Slovacia, mica lor supusa de altadata, i-a depasit din punct de vedere economic si ca locuitorii acesteia, individual, pe parcursul unui an, sunt mai bogati decat ei.
Un ziarist de la „Nouvel Observateur“ a constatat ca multi extremisti unguri, „cunoscutii declasati“, cum ii numeste el, fac tapi ispasitori pe evrei si pe tigani carora le alatura si pe functionarii de la Bruxelles si ai FMI. „Dar cauza suprema a tuturor relelor este tratatul <scelerat> de la Trianon. Trebuie spus ca invingatorii din 1918 au fost in mod deosebit nedrepti“ constata francezul si continua: „Dupa infrangerea Austro-Ungariei, ei au acceptat independenta micilor natiuni care compuneau fostul imperiu. Din aceasta cauza, regatul ungar a pierdut 70% din teritoriu, mai mult de 60% din populatia sa si 3 milioane de maghiari s-au trezit cetateni ai unui alt stat. O teribila rana narcisista a acestui popor care domina Europa. O tema tabu in timpul comunismului pe care extrema-dreapta a reusit sa o reinvie in ultimii ani, repetand ca pacea de la Versaillles este matricea suferintelor Ungariei de astazi si ca ar fi suficient sa fie schimbate cauzele, adica sa fie denuntate, pentru ca totul sa mearga mai bine“.
Ar putea Viktor Orban sa mearga dincolo de o anume pasivitate care, altfel, il ajuta? Aventura puterii personale il tenteaza? Tanarul prim-ministru pare sa aiba in vedere instaurarea unui regim de tip „putinian“. Gyorgy Konrad il aseaza pe Viktor Orban intre Berlusconi si Putin.

P. S.:
M-am folosit la redactarea acestui articol in special de informatiile si impresiile a doi ziaristi francezi care au realizat la Budapesta cateva reportaje. Unul dintre acestia, Vincent Jauvert, de la cotidianul francez „Le Nouvel Observateur“, a publicat un reportaj sub titlul ,,Ingrijoratorul crainic al Ungariei Mari“. Florence La Bruyère de la „Libération“ a publicat un reportaj intitulat „Dreapta ungara vireaza spre extrema“. Redactia acestui ziar de stanga a adaugat un supra-titlu „Les relent extrémistes du gouvernement hongrois“. In romaneste „relent“ are urmatoarele echivalente: 1. gust de mucegai, de inchis, de statut; 2. miros urat, duhoare. Las libertate cititorului sa aleaga cel mai potrivit echivalent.