ROMANIAN SHORT WAVES – CANNES 2010
Si in 2010 profesionistii scurtmetrajului si-au dat intâlnire in spatiul Short Film Corner, locul cu cea mai mare concentratie de tinerete, in primul rând la nivelul autorilor, dar in buna parte si la capitolul producatori, distribuitori, selectioneri de festivaluri, cumparatori, institutii cinematografice. Fara a-i exclude pe cei deja consacrati, se poate spune ca, in linii mari, noile generatii invata impreuna lectia cinematografica a noului mileniu. O larga paleta de activitati le-a stat la indemâna celor 2753 de „inscrisi“ la aceasta sectiune (mese rotunde, ateliere, conferinte), la care se adauga cele trei minisali de proiectie care au de la trei la noua locuri. Au fost introduse in program 1728 de titluri, dupa ce au avut loc 26 500 de vizionari. Scurtmetrajele au reprezentat in 2010 optzeci si sase de tari, cu procente similare celor din anii trecuti: 24 la suta – Franta; 16 la suta – America de Nord; 15 la suta – tarile din Uniunea Europeana.
Fiecarei cinematografii nationale i s-a rezervat un program concentrat, in afara celui global, accesibil tuturor participantilor, disponibil prin Digital Film Library. Cu o programare prealabila, in micile spatii de proiectii din dreapta imensului hol ce duce catre treptele de la primul etaj al Târgului, au putut fi vazute si revazute oricare dintre productiile „scurte“ si „medii“ incluse in festival, cu deosebire cele de la Short…
In ce ma priveste, am cautat sa fiu prezent la proiectia desfasurata in data de 16 mai 2010 de la Palais F (in vecinatatea salii Bazin) unde incepând cu ora 11.30 s-a prezentat doar o parte din cele treisprezece titluri de la Romanian Short Waves. De organizarea acestui program se ocupa inca de la infiintare producatorul Dan Burlac, prin „Asociatia Culturala Secvente“, cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei. Am surprins aici, sub paravanul unui incognito firesc, susotelile celor veniti pentru prima oara la Cannes, fie cu un film, fie colegi de an insotind echipa. Am simtit supararea acelora care, la Palais F, nu au avut norocul sa-si vada filmul proiectat. Nu putea fi comprimata in ora rezervata proiectiei selective cele, dupa socoteala mea aproximata, peste 250 de minute de film românesc al vlastarelor. Este altminteri greu de aflat cam câti spectatori (critici ori din alte profesii) si-au facut timp sa intre in micile sali cu filme scurte. A vorbi despre acestea devine cu atât mai imperios.
A treia editie româneasca de la Short Film Corner a cuprins, asadar, cum aratam mai sus, treisprezece productii semnate de tineri autori. Vom incerca o prezentare a lor, cu sentimentul ca asistam, de fapt, la conturarea tot mai pregnanta a unui nou nou val al filmului românesc. Ordinea succintei lor comentari este chiar aceea oferita de site-ul sectiunii, desi subsemnatul le-a vazut pe sarite, coroborând programele celor doua proiectii, mai sus mentionate.
Un haiku cinematografic. Adina Pintilie isi structureaza filmul fara a se lasa purtata nici de cronologie (desi perioada abordata este precizata, 1949 – 1989) si nici de divagatiile unui imaginar subiectiv. Este greu sa construiesti pe un traseu atât de amplu, mai ales daca doresti sa lasi impresia rigorii epice, progresând in timp, iar totodata sa introduci materiale cu o semnificatie voalata, propusa de metaforele si alegoriile ce nu sunt doar ale vremii respective.
In orice caz, indrazneala de a construi o asemenea structura, prolixa, divaganta, dispersanta si de a reusi, apoi, sa o controlezi din punctul de vedere al expresivitatii, si mai putin al tezei (evitate cu oarecare indecizie), reprezinta o ecuatie estetica de luat in seama.
Iata un somn mort, lipsit de oxigenul vital, efect al poluarii, dar si simbol al etufarii, imagine violenta a sufocarii urmate de agresiune. Un gest simbolic: cineva loveste un peste in cap pâna la nemiscare.
Suntem in data de 18 august 1984. La un punct de frontiera, la Dunare, cineva incearca sa treaca ilegal fluviul. Alarma in noapte, câini de urmarire. Ceea ce urmeaza este un interviu cu o doamna care – parasind cu ani in urma România, pentru a se stabili in S.U.A., urmându-si sotul convins de fratele acestuia –, a revenit in tara. Esec. A lasat loc de munca, o casa, o situatie buna, pentru a ajunge sa spele vase prin vecini, gata sa se arunce in Ocean.
Mai departe avem imaginea cozilor la lapte. In vremea lui Ceausescu. Ni se spune ca, in 1932, vârsta medie era de 42 de ani. In 1975 se ajunge la 70 de ani. Speranta de viata a crescut. Mergem mai departe in derularea materialului: un barbat care cânta la saxofon este disperat ca nu se poate realiza in libertate. La rubrica „Scriitori la microfon“, o voce elogiaza „padurile de macarale“. Muzicianul vede un amalgam de imagini triumfaliste. Planuri ample de la 1 Mai. Ceausescu, pionieri, apoi pensetele care provoaca avortul, becuri ce se sting (economisirea energiei). Celui care cânta noaptea i se reproseaza ca nu munceste si nu-i lasa pe ceilalti sa se odihneasca. I se reproseaza ca-si „bate joc de oamenii muncii“. Femeia intoarsa acasa se declara dezamagita de „socul Occidentului“.
Voit dezlânat, indraznet, desigur, dar oarecum indecis, discursul Adinei Pintilie ofera destule elemente prin care ar putea convinge la trecerea de la reportajul expozitiv la fictiunea documentara. Toate sub semnul unui anumit metaforism. Un discurs ambitios, jubilând intre pastisa si parodie, cu o ingenioasa linie a ambiguitatii, ceea ce ii confera un caracter deschis, invitând la reflectie.
Un tata face orice pentru fiica lui. Este si cazul lui Robert (Andi Vasluianu), care porneste de la Tulcea pentru a-si aduce la Bucuresti copilul de sapte ani. Ioana este o fetita dragalasa, insa destul de speriata de tot calvarul unui drum prea lung, prea obositor si destul de lipsit de sperante. De Craciun, tatal ii aduce un cadou-spaga Doamnei Zina – caviar. Titlul, „Icre negre“, fixeaza o semnificatie rudimentara pentru o lume asemenea. Si cel care aspira, si aceea careia i se solicita o favoare fac parte din universul tranzitiei, cu lumea marginita a imbogatitilor. De aceasta data, se manipuleaza destine artistice, continuând seria producerii succedaneelor, pe fondul gravei crize de promovare a talentelor autentice.Un road movie pe caile rutiere, cu destinatia intr-o zona de lux dubios, o vila din noile cartiere lipite de marginile Bucurestiului. Spatiul propice pentru intermedieri, locul de vietuire larvara si aroganta al faunei interlope. Agentia de modelling a doamnei Zina (o Oana Ioachim sarjând, care isi si joaca personajul imaginat scenaristic) este un fel de hinterland, o zona imponderabila, guvernata de alte legi decât cele vocationale. Este incinta privilegiatilor fara merite, centru al tranzactiilor dubioase, unde, pe baza de pile, de interventii, de relatii, de „caviar“, se poate accede la conditia artistica.
Impetuozitatea tatalui, docilitatea fetitei, onctuozitatea suverana a doamnei Zina fac parte din noul peisaj al aspiratiilor culturale, viciate de dereglajele unei societati bolnave, cu oameni care cred ca totul se cumpara sau se vinde: aici pe „icre negre“.
„Icre negre“ (2010)
Regia: Razvan SAVESCU
Durata: 23 minute
Categoria: Fictiune
Genul: Drama.
Scenariul: Oana Ioachim. Interpreteaza: Andi Vasluianu, Ana Radu, Oana Ioachim.
Producator: Ada Solomon (Hi Film Productions).