Abdulah, binevoitorul

Sau „cum se românizează un turc”. La el acasă, în Istanbul Îl întâlnesc pe aeroport, la ieşire. Ţine în mână un carton, pe care scrie numele instituţiei. Un bărbat slăbuţ, tânăr, aş zice un băiat ajuns la maturitate. Cred că are o mamă frumoasă, de la care a moştenit gropiţe-n obraji. Şi ochi vii, extrem… Continuă lectura Abdulah, binevoitorul

Doliul, la telefonul mobil

E vremea sărbătoririi primăverii, a Mărţişorului şi a Zilei Femeii. În toată dispora, comunităţile dau în clocot. Copiii românilor învaţă poezii, învaţă dansuri populare. „Ciobănaş cu trei turme de oi”. Cu asemenea prilejuri ne dovedim identitatea, ne dovedim patriotismul. Chiar dacă de la mii de kilometri. Ciudat este însă că aceste manifestări mă pun totdeauna… Continuă lectura Doliul, la telefonul mobil

Cine azvarle cu moartea în noi?

Citesc în presa de emigratie din Italia ca zilele trecute politia a descoperit o mare cantitate de droguri. În casa unei românce, care era filata. Românca este relativ tânara si versata în acest sport. Are clientii ei, vinde pe strada. Locuieste de vreo 10 ani în Italia. Timp suficient pentru a se orienta asupra pietei… Continuă lectura Cine azvarle cu moartea în noi?

Ilie de la scularie si suveranitatea transnationala

Vara 2011, la Roma. Un festival al românilor din diaspora. Si un grup folk din tara. De la acesti muzicieni am auzit prima data despre Ilie de la scularie. Era extrem de cald, era extrem de multa lume, aparatele audio nu functionau perfect si formatia era foarte zgomotoasa. Din cântecul lor n-am auzit mai mult… Continuă lectura Ilie de la scularie si suveranitatea transnationala

Scrisoare din Atena

  De locuri te legi daca ele te fac fericit. Ele încep sa faca parte din biografia ta, ca puncte luminoase ale ei. De locuri te legi însa si atunci când participi alaturi de oamenii lor la o mare nenorocire. Tin minte din tinerete, ca, venita din provincie, m-am simtit cu adevarat bucuresteanca dupa cutremurul… Continuă lectura Scrisoare din Atena

România este situata aici!

L-am parasit la o încrucisare de drumuri. Venisem cu o masina din Olanda, sa-l întâlnesc. Avusese o bursa de studii la Leuven. Mai erau câteva zile si termenii bursei lui expirau. Si el se hotarâse sa ramâna în Occident. Se întuneca. Eu ma întorceam „acasa“. În tara adica în care aveam, dupa niste ani, permis… Continuă lectura România este situata aici!

Parisul, fara covoare persane

„Incearca tu sa-i spui lui tanti Nuti sa-si tina covoarele“. Statea amarât intr-un fotoliu la mine-n salon. Era prin 1985. Se intorsese dupa niste ani in România. Intr-o vacanta. Imediat ce-si obtinuse dreptul de sedere in Franta. Era medic. Plecase dupa ce terminase facultatea. Primise aprobare sa participe la un congres. Si ramasese „afara“. Fara… Continuă lectura Parisul, fara covoare persane

Unii parfumati, altii nespalati?

„Întrebarea este cum îmi mai arat eu fata maine la lucru“ sopteste Adriana. Si se face mica în întuneric, pe scaunul din sala de cinematograf. Barbatul ei, Iorgos, care sta alaturi, o aude. Si da si el amarat din cap. Suntem invitati oficial la un film romanesc. Invitatia a fost primita prin forurile reprezentative ale… Continuă lectura Unii parfumati, altii nespalati?