Ridicolul, cuvânt din ce in ce mai abscons in spatiul românesc

Dupa zile bune de odihna apele revin la matca lor in politica româneasca. Perioa-da sarbatorilor a mai linistit pentru putin timp scena infierbântata a politicii autohtone. Televiziunile au lasat deoparte farmecul indecent al varietatilor politice si s-au dedat la stiri de sezon. Cele comerciale au lansat in eter valuri de dejectii propuse cetatenilor României in chip de programe de divertisment.

Tigania revelionului televizat
Delirul spectacolelor cu nuanta tiganeasca (sper sa nu se dea o tenta xenofoba afirmatiilor mele!) a atins culmile abjectiei in seara de revelion. In acest moment tigania multiculturalismului autohton a atins un maxim greu de imaginat in vremea din urma. La gramada, o lume pestrita, cu actori, interpreti de muzica populara sau te miri ce alti indivizi, ce populeaza scena confuza a televiziunilor nationale, au facut coada, laolalta cu intregul spectru al manelistilor autohtoni, pentru a se prezenta in chip de tigani si a dansa pe ritmuri lascive. Ceea ce au vazut românii in acea seara, cumulat, a insemnat un munte de fecale construit cu imense decoruri si costumatii inflorate, un simbol al devenirii si prostirii nationale din ultima vreme. Laitmotivele jenante ale acestei muzici penibile ce s-a tot tânguit pâna in zori de zi, banii, dusmanii, valoarea si iubirea, emanate din versurile simplist-debile, au umplut pâna la refuz scena multor televiziuni. „State de România“ s-a transformat in simbolul batjocorii si degradarii nationale. In fine, sa parasim acest teritoriu soios si sa revenim la politica noastra cea de toate zilele.
Cei ce si-au imaginat ca PDL-ul, iesit câstigator al ultimelor alegeri prezidentiale gratie reprezentantului sau intru populism Traian Basescu, va porni ampla campanie de reformare a statului român ori au fost naivi, ori au avut ceva de câstigat de pe urma acestei imposturi cât toate zilele, frumos ambalata si etichetata drept modernizare a României. Pâna sa se modernizeze România mai trebuie implinite niscai ambitii personale sau familiale (nu functioneaza politica româneasca asemenea unui holding, cu singura deosebire ca de aici doar se câstiga, nimeni nu pierde?). Asa incât, pentru alegerea uni nou deputat in colegiul 1, partidul prezidential a gasit de cuviinta ca cea mai nimerita candidatura nu poate veni decât fie din partea lui Viorel Tudorache, fie a lui Honorius Prigoana. A câstigat Prigoana jr., intrucât, pâna sa fie santajat cu dosarele penale (o normalitate in ceea ce priveste spectrul politic), Viorel Tudorache si-a dat seama ca Emil Boc este un tip „elegant si finut“, iar un asemenea conducator de partid nu merita dezamagit in decizia ce deja fusese facuta peste capul unui personaj asa de neimportant precum cel al interlocutorului degraba lamurit.
Unde incepe si
unde se termina reforma
Odata cu aceasta candidatura validata, poate se vor lamuri si cei ce inca mai viseaza unde incepe si unde se termina reformarea statului român, a societatii românesti in ansamblu. Ca lucrurile sa devina ceva mai clare, Emil Boc ne-a servit alte doua speech-uri perfect odihnitoare. In opinia domniei sale, profesorul universitar Cristian Preda nu poate fi decât un neexperimentat in ceea ce priveste politica partidului, intrucât participa mai putin la dezbaterile politice din partid, in felul acesta fiind complet nelamurit. Numai atunci când „vor participa mai mult la dezbaterile interne care au avut loc, se vor lamuri“ (când spune se vor lamuri, Emil Boc se refera si la Sever Voinescu, un alt contestatar recent al politicii partidului). Cum poate cineva sa se lamureasca participând la dezbateri ce deja au avut loc, ei bine, asta numai premierul ne poate spune.
Daca Sever Voinescu si Cristian Preda isi etaleaza cu nonsalanta naivitatea politica, atunci cum trebuie sa fie Honorius Prigoana? Sa ii dam cuvântul tot premierului in exercitiu. Parerea domniei sale este neclintita si nu sufera adnotari. Honorius Prigoana este nici mai mult, nici mai putin decât „un tânar simbol al tinerei generatii“ si poate, cine stie, Emil Boc crede asta si datorita faptului ca acest tânar simbol s-a apucat sa munceasca pe rupte de la 12 ani (cum singur Honorius a spus despre el). Date fiind cele de mai sus, bag seama ca cei care muncesc de la douazeci si ceva de ani mai au de asteptat. Ei trebuie sa scape de naivitati, sa capete maturitate politica, asta dupa ce in prealabil vor fi asistat la „modernizarea“ statului faurita de acei ce s-au spetit muncind de pe la 12, 13 ani (si Robert Negoita, de data aceasta un reprezentant al PSD-ului, si-a strâns cu multa migala sutele, miile de apartamente muncind tot din copilarie).
Cam grea misiunea pentru cei ce muncesc de la 12 ani si au drept mentor politic pe Traian Basescu. Dupa atâta munca depusa acum sunt chemati sa reformeze si Statul Român, o misiune grea, dar provocatoare pentru cei de teapa familiei Prigoana. Nu poate Statul Român suporta atâta modernizare cât pot ei acumula de la acelasi stat intru prosperitatea lor in vecii vecilor.
Arhicunoscutul nonconformism
Date fiind spuse cele de mai sus sa mergem mai departe pe linia unei campanii electorale de un veritabil succes, o campanie noncomformista, cum s-a si grabit numitul Honorius Prigoana sa si-o declare. In ce consta acest nonconformism à la Prigoana jr.? Pe Internet circula sumedenie de nastrusnicii, dar cele mai vivace sunt tot cele dupa metodele traditionale. Astfel, comandarea si expunerea de banere cu textul „Radu Stroe – garantat Vanghelie“, cumpararea de voturi prin metoda clasica a oferirii de cadouri gen umbrele, pelerine, termosuri, cheltuirea de bani in schimbul votului ne sunt acum impachetate si oferite sub sigla nonconformismului. Multumim frumos, dar asemenea metode sunt arhicunoscute si intre timp au devenit clasice. Dar pare-se ca avântul intru nesimtire le tulbura unora si bruma de luciditate ce le-a fost data.
In pelicula „Cainta“ a lui Tenghiz Abuladze dictatorul Varlam face referire la Confucius   intr-un mod ce-i vine la indemâna. El nu-si propune sa gaseasca o pisica neagra intr-o camera intunecoasa, ci sa o inventeze chiar daca ea nu exista. In tara intunecata România, insi deraiati politic introduc jalnice pisici negre, prezentate in chip de simboluri ale tinerei generatii.