Utopia comunitATii virtuale vs afacerile cu multe zero-uri
În luna august se împlinesc 20 de ani de când primul browser web a fost lansat pe piata. Pe atunci, Internetul parea o utopie pe cale sa se împlineasca – un spatiu virtual global, liber de influenta restrictiva a guvernelor lumii, în care totul, sau aproape totul, era oferit pe gratis, tuturor. Utopia a luat însa sfârsit imediat ce web-ul a devenit terenul de investitii al marilor corporatii. E momentul sa ne întrebam ce ne dorim sa devina Internetul, în urmatorii ani: o piata dominata de marile companii, sau un forum de discutii pentru oamenii din lumea întreaga?, ne avertizeaza Evgeny Morozov în „Prospect Magazine“.
„E imposibil sa studiezi istoria Internetului fara a studia ideile, impasurile si dorintele primilor sai propovaduitori, un grup deosebit de cel al inginerilor de software. Printre acestia se numara Stewart Brand, Kevin Kelly, John Perry Barlow, si grupul care s-a închegat în jurul revistei Weired, dupa lansarea acesteia în 1993. Acestia erau toti barbati, locuiau în California si aveau amintiri placute despre tumultuosul hedonism al anilor ’60“, scrie Evgeny Morozov. Acesti barbati au subliniat importanta comunitatii si a împartasirii experientelor, în spatiul virtual; ei credeau ca oamenii sunt buni, prin natura lor, ca iau decizii rationale si ca tind, în mod natural, sa coopereze cu alti oameni. Statul si institutiile sale erau, pentru acesti propovaduitori, un obstacol care trebuia depasit, iar cel mai bun mediu pentru a scapa de prezenta restrictiva a statului era spatiul virtual.
„Valorile lor au avut un efect profund asupra mecanismelor Internetului, însa nu întotdeauna unul pozitiv. Proliferarea spam-ului si a criminalitatii virtuale e, în parte, consecinta esecului lor de a anticipa ce s-ar putea întâmpla, ca rezultat al infrastructurii deschise a Internetului. Primul mesaj spam dateaza din 1978; acum, 85 la suta din totalul emailurilor, în întreaga lume, e reprezentat de mesaje spam“, arata Morozov.
„Poate cea mai mare realizare a propovaduitorilor a fost acea ca au smuls autoritatea asupra Internetului din mâinile inginerilor fondatori, a caror mentalitate era aceea a Razboiului Rece“, arata Evgeny Morozov. Ideea de „comunitate virtuala“ – antiteza paranoii din timpul Razboiului Rece – a fost popularizata de scriitorul Howard Rheingold; termenul a luat nastere în urma experimentului Well.com – un precursor timpuriu al Facebook-ului.
Viziunea unui Internet fara intermediari – ziarele traditionale, de pilda, urmau sa fie înlocuite de panouri cu anunturi, e-zine si, mai târziu, de forumuri si bloguri – era pe placul fostilor hipioti, din rândul carora s-au recrutat primii propavaduitori ai Internetului, si, de asemenea, îi atragea pe cyber-carturarii libertarieni, anti-sistem. Ambele categorii doreau ca Internetul sa „aplatizeze“ lumea. „Faptul ca fostii hipioti s-au trezit ca iau masa cu capitalistii oportunisti parea a confirma imensul potential de a arunca punti, între oameni, al Internetului. Fostii hipioti credeau sincer ca toate planurile lor utopice ar putea sa fie puse în aplicare cu ajutorul capitalului privat“.
„Daca a existat un site care sa valideze etosul primilor pionieri – faptul ca oamenii sunt buni si, în circumstantele potrivite, vor coopera în numele unor idealuri comune – acel site este Wikipedia. Este, de asemenea, unul dintre putinele site-uri care sfideaza modelul axat pe profit tipic pentru afacerile care se deschid pe Internet. (…) Wikipedia e un memento dureros pentru ceea ce ar fi putut deveni Internetul daca viziunea timpurie asupra acestuia, ca spatiu public, comun, n-ar fi fost acaparata de marile afaceri“.
Parintii fondatori ai Internetului au avut instincte laudabile, arata Evgeny Morozov: viziunea utopica a Internetului ca spatiu public, folosit pentru a spori binele comun, e un model bun, ca punct de plecare. Dar propovaduitorii au fost prinsi în plasa afacerilor cu multe zero-uri în coada, si au cazut în capcana discursului despre puterea pe care ar trebui sa o dobândeasca omul de rând, care a fost doar un viclesug ideologic folosit pentru a masca interesele marilor companii si pentru a minimaliza interventia statului. „Starea de fapt curenta nu e ireversibila“, scrie Morozov. „Înca ne-a mai ramas putina intimitate, iar companiile on-line pot fi înca tinute sub control, prin intermediul unor reglementari inteligente. Dar trebuie sa încetam sa gândim Internetul mai întâi ca pe o piata, si abia apoi ca pe un forum de discutii publice. Am trecut de prea multa vreme cu vederea necesitatea unei reevaluari fundamentale a dimensiunilor civice si estetice ale Internetului, ca dimensiuni dominante. E timpul sa ne hotarâm daca ne dorim ca Internetul sa arate ca un mall privat, sau ca o piata publica“.