Hainele. Ce sunt ele? Niste bucati de material asezate frumos pe trup, o imagine, o extindere a personalitatii, o modalitate de a evidentia calitati? Poate ca toate la un loc.
Hainele spun multe, iar in „spatele“ lor se ascund povesti, sentimente, trairi, dorinte, superstitii, vraji si nu in ultimul rând, persoana care le poarta. Ce insemnau pentru oameni hainele in trecut? Ce inseamna pentru oameni hainele acum? Stârneste-ti curiozitatea si haide sa aflam:
Mic istoric al portului popular
Costumul popular românesc constituie unul din elementele de baza ale societatii materiale, dezvoltându-se odata cu poporul român. „Cunoasterea acestuia permite intelegerea caracterelor proprii ale poporului român si contribuie esential la definirea specificului etnic.“
Primele dovezi istorice referitoare la portul românesc dateaza din perioada neolitica si din epoca bronzului, regasindu-le la niste statuete de lut ce infatiseaza femei imbracate in camasa, catrinte si bete, gasite in necropola de la Cârna, din sudul Olteniei. O alta sursa arheologica importanta o constituie monumentele romane „Trophaeum Traiani“ de la Adamclisi, Dobrogea si „Columna lui Traian“ din Roma, pe care sunt intruchipate imagini ale unor femei si barbati a caror vesminte prezinta caracteristici intâlnite si la costumul popular din ziua de azi.
In secolul al XV-lea, vestimentatia era simpla, fiind lucrata in casa in intregime din pânze de in si cânepa, materialele fiind rareori procurate de la iarmaroace. Desi aspectul si textura erau destul de aspre, piesele vestimentare erau insufletite si inveselite de ornamentele care le imbogateau prin cromatica vie si datorita maiestriei si gustului estetic al tesatoarelor. Costumul popular era alcatuit in toate regiunile tarii din camasa alba – aceasta constituind piesa de baza a portului românesc –, fusta la femei si pantaloni la barbati, iar in picioare se purtau opinci. Piesele complementare la femei sunt catrintele, fotele, vâlnicele si opregele, iar la barbati sunt chimirele (fâsii late de piele purtate in talie).
Camasa este foarte importanta si prezinta, pe intinsul zonelor etnografice, o deosebita unitate de structura. Camasa concentreaza cele mai multe elemente de impodobire, marcheaza, pregnant, prin decorul sau, diferenta de vârsta, contextul in care este purtata, starea sociala etc. si determina compozitia ornamentala a costumului. Distinctia in functie de regiune se face prin anumite specificitati ale croiului: incretituri la guler sau la mâneci.
Bineinteles ca din rândul diferentelor regionale nu lipsesc broderiile si ornamentele care difera in forma si culoare de la zona la zona, in functie de clima, relief, iar cel mai de pret element transmis de-a lungul timpului este broderia cu fir si matase care impodobeste fiecare piesa vestimentara in parte intr-un mod unic. Motivele utilizate sunt geometrice si vegetale.
Costumul popular era purtat de tarani in toate zilele, facând insa distinctia intre hainele de munca, cele de sarbatoare, cele de nunta, de inmormântare etc. In zilele noastre, hainele traditionale capata alte conotatii, pastrându-se doar ca un ansamblu rezervat sarbatorilor, nelipsit din manifestarile de afirmare a creatiilor populare sau adaptate stilului contemporan.
Alte moduri de a purta
vesminte traditionale
Nu sunt o pasionata a revistelor de moda, dar când imi pica una in mâna o rasfoiesc cu interes si placere, nu strica sa mai arunc un ochi catre colturi de lume la care nu am acces zilnic.
Am nimerit o editie de decembrie in care ziua nationala si sarbatorile de iarna predominau ca subiecte; intorc paginile alene si dau peste un articol cu un designer francez: „Philippe Guilet este directorul artistic al Ambasadei Frantei la Bucuresti si unul dintre designerii care au semnat piese pentru Jean Paul Gaultier, Karl Lagerfeld si Thierry Mugler. Este de parere ca „România are ceea ce Franta a pierdut de mult: traditie si savoir-faire“. Cel mai recent proiect al sau este intitulat 100%RO, iar colectia sa poarta numele Prejudecati. Linia sa aduna 34 de tinute in care sunt reinterpretate cele mai cunoscute motive românesti“ (Revista BeWhere!, Decembrie 2011, p.18).
Primul gând care mi-a venit in minte dupa citirea acestei portiuni a fost: Foarte frumos, valorile noastre sunt apreciate in afara!, apoi ma intreb: Dar de ce un francez valorifica inaintea românilor bogatiile noastre? Pe rafturile magazinelor noastre autohtone se gasesc mult mai des articole „made in China“, iar românii prea rar se gândesc sa introduca in vestimentatia lor imbracaminte cu motive traditionale …si astfel ma intreb din nou de ce trebuie sa vina strainii sa pretuiasca si sa fructifice valorile tarii noastre? Cele mai vechi marturii despre costumul popular românesc le avem din partea strainilor, Francesco Massaro, secretarul oratorului Venetiei de la Buda, care, in trecerea sa prin Transilvania, remarca „taranii din aceasta zona ce isi faceau cingatorile din piele de bizon“, un animal de care el nu mai auzise si pe care nici nu-l mai vazuse, sau Robert Bargrave, mezinul decanului de Canteburyl (…) aduce marturii foarte interesante referitoare la vesmintele purtate de populatia Galatiului, spunând despre femeile de aici ca poarta pieptare scurte, fuste lungi si camasi „cu alesaturi infasurate in jurul bratelor si a incheieturii mâinilor“. Nu e rau „sa fim cunoscuti“, dar de ce sa nu fim noi cei care se bucura de aceste lucruri, care intr-un final ne apartin. Povestea patriotismului e lunga, dar sa revenim la punctul care ne intereseaza, si anume modul in care oamenii poarta haine traditionalizate – imbracamintea cu motive românesti.
Marturii ale noului traditional
Creatoarea de moda Valentina Vidrascu creeaza colectii atemporale in stil etno cu elemente de noutate si inedit. „Iile stilizate, realizate de atelierul Valentina Vidrascu, nu se adreseaza unui anumit segment, ci tuturor, caci iile si camasile brodate au fost purtate timp de secole, de la fetite pâna la batrâne, de la nastere pâna la moarte. Pentru mine, ia este piesa cult, piesa capodopera din portul popular.“ (Valentina Vidrascu)
Se observa din imagini adaptarea iei populare la epoca moderna: materialele folosite nu mai sunt cele obtinute in gospodarie, din plante precum cânepa, inul, ci au fost inlocuite cu matasea, velurul, voalul; culorile sunt indraznete – negru pentru partea de fundal, structura este modificata – este adaugat gulerul strâns la gât, mânecile scurte.
Un alt creator care se ocupa cu resemantizarea motivelor românesti este Philippe Guilet prin proiectul 100%.ro, in care sunt reprezentate resursele de creativitate pe care le au traditiile, cultura si talentul românilor. Este un proiect in care gesturi care se repeta peste ani si generatii identice cu ele insesi –“pentru ca asa e traditia“ – sunt reinterpretate intr-o cheie moderna si creativa, pentru a capata o noua valoare si noi semnificatii. ( http://www.100-100.ro).
Sursele de inspiratie ale creatorului sunt: România, zgomotul razboiului de tesut, modestia si ospitalitatea taranilor mestesugari, cojocul din piele de oaie brodat de domnul Juravle in Bucovina, Constantin Brâncusi, talentul tinerilor designeri români, un covor din Maramures, oul incondeiat de Paste, acoperisurile caselor, basmaua traditionala a româncelor, mâinile de aur ale artizanilor s.a.m.d.
Cu usurinta observam din cele de mai sus ca ceea ce pentru taranul român reprezinta un mod de a trai, pentru creatorul de moda e sursa de inspiratie, un punct de plecare. Mergând prin tara, s-a intâlnit cu mesteri populari pe care i-a adus la atelierele sale din Bucuresti, schimbând astfel complet contextul de tesut al hainelor traditionale.
Hainele au fost prezentate pe podium fiind incadrate intr-o colectie de tip haute couture, sunt destinate tuturor persoanelor, dar nu sunt multi cei care si le pot permite.
Mergând pe la târguri de handmade, vizitând magazine online cu astfel de produse, am observat ca este imposibil sa nu dai si peste obiecte vestimentare traditionale. Vesmintele isi pastreaza „autenticitatea“ prin structura si motivele populare, care au persistat in timp si prin tehnica de creare, fiind cusute in totalitate de mâna, altfel si-ar pierde din autenticitate, povesteste Simona Elena Antohi, mester popular, din Breaza, Prahova.
Cum primesc oamenii acest tip de haine? „Avem foarte multi admiratori, dar foarte putini cumpara, din cauza pretului ridicat ; valoarea hainelor nu o contesta nimeni, pretul e pe merit, insa oamenii de rând nu dispun de acei bani“.
Care este motivul pentru care oamenii aleg sa poarte ii populare? „Pentru ca sunt români; nu vor sa mai poarte chinezisme, vor sa se imbrace cu un lucru original, facut in tara lor, sa arate ca au origini si valori.“
Cum este reprezentat autenticul la ia populara? „Ia populara este autentica daca este cusuta in intregime de mâna; de asemenea broderia nu este la intâmplare, pe partea din fata trebuie sa regasim cele cinci siruri care reprezinta familia (tatal, mama si cel putin un copil si cele doua siruri ale vietii), infloriturile de pe mâna care indicau statutul social.“
(Simona Elena Antohi, Prahova, mester popular)
(continuarea in numarul urmator)