OLTEA ŞERBAN-PÂRÂU în dialog cu ANAMARIA SPĂTARU
Între 20 şi 27 septembrie va avea loc, la Sala Radio din Bucureşti, cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional al Orchestrelor Radio – RadiRo. Evenimentul este organizat şi produs de Radio România, iar director de onoare este dirijorul Cristian Mandeal.
Doamna Oltea Şerban Pârâu, director al Centrului Cultural Media al Radio România şi al Orchestrelor şi Corurilor Radio, ne-a răspuns la câteva întrebări legate de acest festival.
ANAMARIA SPĂTARU: Festivalul RadiRo a fost anunţat ca fiind „unic în Europa“. În ce constă originalitatea acestei manifestări?
OLTEA ŞERBAN-PÂRÂU: Unicitatea acestui festival constă tocmai în faptul că la el participă doar orchestre radio şi nu filarmonici sau orchestre de operă sau altfel de orchestre simfonice. Este important pentru că radioul public la nivel european a generat o mişcare muzicală, o mişcare artistică foarte importantă şi peste tot în Europa radiodifuziunea publică nu are doar o misiunea legată de mass-media, are şi această misiune culturală, care într-o bună măsură este susţinută de orchestrele şi respectiv corurile radio ale fiecărui radio public. România se poate lăuda că are o entitate puternică în acest sens, este vorba despre o orchestră simfonică, o orchestră de cameră, un cor academic, un cor de copii, orchestră de jazz şi una de muzică tradiţională, aşadar suntem foarte bine reprezentaţi printre radiourile publice din Europa.
A.S.: Anul 2014 este Anul Strauss. Se va regăsi acest compozitor în repertoriul orchestrelor invitate?
O.Ş.-P.: Într-adevăr, la această ediţie a Festivalului Internaţional al Orchestrelor Radio am considerat că sărbătorirea a 150 de ani de la naşterea lui Richard Strauss este momentul cel mai demn de a fi marcat, prin repertoriul ales. Aşadar, toate orchestrele au urmărit să aibă în repertoriu câte un important poem simfonic al lui Richard Strauss sau chiar o simfonie, în cazul Orchestrei Naţionale Radio, ori alte lucrări. Aşa se face că, pentru cei care iubesc prezenţa poemelor simfonice de Richard Strauss, în repertoriul acestor opt seri ele vor deveni un punct de atracţie. Sunt lucrări romantice, foarte spectaculoase, care pun în valoare orice orchestră radio, iar aici se va vedea în ce măsură Orchestra Naţională Radio stă umăr la umăr cu toate celelalte orcheste invitate. Aşadar, în diverse seri ale Festivalului vor putea fi ascultate poeme simfonice precum Till Eulenspiegel, suita din Cavalerul Rozelor, poemul simfonic Don Juan, poemul simfonic Moarte şi transfiguraţie, de asemenea două concerte importante ale lui Richard Strauss, respectiv Burlesca pentru pian şi orchestră, pe care o va cânta Horia Mihail alături de Orchestra Radio din Praga, şi Concertul pentru vioară şi orchestră, pe care îl va susţine Alexandru Tomescu alături de Orchestra Naţională Radio. De asemenea, la 21 septembrie este programată Simfonia Alpilor cu Cristian Mandeal la pupitru sau Ultimele patru lieduri având-o ca invitată pe soprana Katarina Jovanović. Aşadar, un regal Richard Strauss în aceste opt zile de Festival, pe care vă sfătuiesc să nu îl rataţi.
A.S.: Care ar fi, pe scurt, desfăşurătorul festivalului? Ce nu ar trebui ratat?
O.Ş.-P.: Pleiada de solişti internaţionali de valoare precum Jonathan Biss, Nikolaj Znajder, Vadim Gluzman este completată de vedete precum Ruxandra Donose, Horia Mihail, Alexandru Tomescu. De sâmbătă, 20 septembrie, până sâmbătă, 27 septembrie, în fiecare seară vor fi concerte cu solişti şi dirijori interesanţi, cu orchestre importante, aşa cum am spus, venite din Finlanda, Cehia, Franţa, Germania şi România. Ce nu trebuie ratat? Deschiderea cu Orchestra Simfonică Radio din Finlanda, dirijată de Joshua Weilerstein, avându-l ca solist pe pianistul Jonathan Biss. Este vorba despre tineri muzicieni care nu au mai fost în România, care sunt într-o ascensiune foarte puternică pe scena internaţională. Este apoi închiderea festivalului, cu Orchestre National de France cu Vassily Sinaisky, fostul dirijor principal de la Teatrul Balşoi, şi violonistul Vadim Gluzman ca solist. De altfel doar acestea sunt concerte unice, pentru că restul orchestrelor vor susţine câte două concerte.
A.S.: De ce aţi programat toate concertele la Sala Radio?
O.Ş.-P.: Este important că am reuşit să mutăm concertele mari la Sala Radio, chiar dacă această mutare a fost determinată de faptul că se ştia că Sala Palatului va fi în renovare. Dacă este aşa sau nu este, e mai puţin important, concertele mari se întâmplă la Sala Radio. De altfel ne-am orientat către această mutare şi datorită faptului că, inclusiv la Festivalul Enescu (cu unele excepţii), cifra standard a concertelor importante în ceea ce priveşte publicul plătitor este de circa 1.000 de persoane şi cred că Sala Radio face faţă unui astfel de public. Sper să avem săli arhipline în fiecare seară, dat fiind că toate concertele se desfăşoară la Sala Radio, şi sunt convinsă că de această dată publicul va identifica mai uşor RadiRo – Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio cu Radio România. Aşadar, menirea de promovare a radioului public pe care a avut-o acest festival de când a fost gândit va exista. Un alt registru este acela al preluărilor în Uniunea Europeană de Radio a înregistrărilor acestor concerte. La Radio România Cultural şi Radio România Muzical ele se vor difuza chiar în direct, dar vor fi preluate şi de radiouri din afara României. Televiziunea Română va fi alături de noi şi va filma tot festivalul, care va fi evident difuzat la nivel naţional, dar va fi preluat şi la nivel internaţional. De asemenea, în materie de radio, concertele vor fi oferite şi Uniunii Audiovizualului Asia-Pacific, căreia ne-am alăturat de curând, astfel această manifestare va putea să ajungă la urechile unui public foarte numeros, la care altfel este foarte greu să ajungem. Iar limbajul muzical rămâne acel limbaj care nu are nevoie de traducere, cu care ne putem face înţeleşi şi în afara graniţelor României. Şi în streaming live pe internet, Radio România Cultural şi Radio România Muzical vor transmite acest festival, aşa cum fac cu toate concertele importante de la Sala Radio. Iar acesta este un lucru foarte important, pentru că nu doar bucureştenii vor avea ocazia de a fi alături de festival, ci şi publicul din întreaga ţară care ascultă în FM Radio România Cultural sau Radio România Muzical, sau care ascultă pe site-urile acestor posturi în stream live, audio, pe internet.
A.S.: Care este nivelul de adresabilitate al festivalului? Este dedicat doar melomanilor împătimiţi?
O.Ş.-P.: Sigur că publicul obişnuit al Sălii Radio, publicul stagiunii noastre, al Orchestrelor şi al Corurilor Radio, a făcut efortul de a ajunge la aceste concerte, deşi biletele nu sunt la fel de ieftine ca la concertele săptămânale. Dar este evident că va veni şi publicul Festivalului Enescu, pe care cu toţii îl putem defini ca fiind diferit de publicul de stagiune, fiind acel public care caută evenimentul, care poate că nu are timp în fiecare săptămână să vină la concert, însă atunci când află că se întâmplă ceva special în oraşul lui, găseşte întotdeauna soluţia de timp şi soluţia financiară pentru a participa la aceste concerte. Iar această săptămână, cu 8 zile de concerte, unul după altul într-un ritm foarte intens, care se vor desfăşura între 20-27 septembrie la Sala Radio, cred că este o astfel de ofertă. În acelaşi timp, am ales Sala Radio şi pentru că, în cele din urmă, este important să se ştie că Radio România organizează acest festival, chiar dacă am plecat de la ideea de a reprezenta o alternativă la Festivalul Enescu. Simultan cu festivalul RadiRo de la Sala Radio, la Ateneu se va încheia Concursul Enescu, dar acolo pot fi ascultaţi doar tineri interpreţi, intrarea este liberă, este vorba despre un alt tip de ofertă.
La nivel european, prin Uniunea Europeană de Radio, Festivalul RadiRo are deja notorietate, pentru că în Europa au mai existat astfel de iniţiative, dar nu au rezistat. Iată, noi am ajuns la a doua ediţie şi avem motive să sperăm că vom continua.
A.S.: Care au fost criteriile de selecţie a orchestrelor invitate?
O.Ş.-P.: Lucrurile acestea se întind pe o durată de aproape doi ani, aşa se întâmplă în cazul festivalurilor mari şi importante. Poate că ar trebui să spunem, pentru cei care nu ştiu despre ce este vorba, că RadiRo – Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio – este o manifestare iniţiată în 2012 de Radio România ca alternativă la Festivalul Enescu. Se arată tot mai clar că în anii dintre festivalurile Enescu lumea îşi doreşte ceva similar, chiar dacă poate nu de o durată la fel de lungă, însă la acelaşi nivel artistic. Aşa a luat naştere, în 2012, Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio. Timp de o săptămână au venit la Bucureşti orchestre precum Orchestre Philharmonique de Radio France, BBC Symphony Orchestra şi Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI Torino, iar primul director artistic a fost Christian Zaccharias. Din fericire nu a fost o singură ediţie, urmează o a doua ediţie organizată tot de Radio România, iar directorul de onoare al RadiRo 2014 este dirijorul Cristian Mandeal. Şi deoarece la prima ediţie au participat Radio France, BBC şi RAI Torino, ne-am orientat către celelalte ţări importante, generatoare de cultură muzicală prin intermediul radioului, şi aşa am ajuns, în urma consultării agendelor fiecăreia dintre aceste orchestre, la un festival în care vor fi patru orchestre străine invitate, alături de Orchestra Naţională Radio: Orchestra Simfonică Radio din Finlanda, care va concerta chiar în deschiderea Festivalului, sâmbătă, 20 septembrie, Orchestra Simfonică Radio din Praga, aşadar Orchestra radioului public din Cehia, şi Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart. În Germania sunt mai multe orchestre radio foarte importante, ansamblul simfonic radio din Stuttgart se află între primele trei, este o ţară cu o cultură muzicală clasică foarte importantă, iar aceasta este o orchestră pe care a dirijat-o mult timp Sergiu Celibidache. La final, în concertul de închidere a Festivalului, va cânta Orchestre National de France. Radio France are două orchestre radio, iar Parisul nu are o filarmonică, ceea ce poate suna ciudat pentru un ascultător român care iubeşte muzica clasică şi care în principiu are în subconştient ideea că există filarmonica şi orchestra radio şi că, teoretic, filarmonica este mai bună decât orchestra radio.
Ceea ce, în acest moment, fără falsă modestie, îndrăznesc să spun că nu este aşa la Bucureşti, dar nu aceasta este problema pe care trebuie să o lămurim noi. În Franţa, respectiv la Paris, nu există aşadar o filarmonică, există două orchestre radio, Orchestre National de France, care este prima orchestră, cea care va veni la această ediţie pe 27 septembrie, la Bucureşti, la Sala Radio, şi Orchestre Philarmonique de Radio France, care a participat la prima ediţie.
A.S.: Care este importanţa orchestrelor radio în peisajul muzical? Sunt considerate ele secundare?
O.Ş.P.: În foarte mare măsură, în Europa, acolo unde radioul public este dezvoltat, orchestrele şi corurile radio continuă să existe. Au dispărut multe alte lucruri, care ţin de tehnologizare, modernizare, însă orchestrele au rămas ca un fel de blazon, aşa cum spuneai, pentru că multe oraşe şi multe capitale importante, cum e Parisul, nu au decât orchestre radio. În cazul în care există şi o Filarmonică, atunci sunt două orchestre importante. În general, radiourile publice îşi au sediile în capitală şi atunci iată că lucrurile acestea au şi o condiţionare ce ţine de misiunea culturală a radioului public. De cele mai multe ori, aceste orchestre au rămas legate de radiouri, nu de televiziuni, acolo unde ele sunt despărţite, sau de radioteleviziuni, dacă este cazul unor radiodifuziuni publice. Evident că au existat în ultimii ani desfiinţări de orchestre radio în anumite locuri din Europa, însă nu se poate vorbi încă despre un val, despre o orientare, au fost situaţii punctuale în care nivelul salarial, nivelul acelor orchestre era foarte înalt şi, practic, respectivele radiouri publice, care s-au trezit cu resurse tot mai puţine, şi-au dat seama că nu îşi mai permit să întreţină şi orchestrele. Dar, deocamdată, din fericire pentru lumea artistică şi culturală, nu se poate vorbi despre o orientare, ci doar despre situaţii punctuale.
A.S.: La ediţia precedentă a Festivalului Enescu nu am remarcat prezenţa unora dintre cei mai cunoscuţi solişti români din generaţia tânără alături de orchestre internaţionale. La festivalul RadiRo îi vom putea asculta?
O.Ş.P.: Am încercat să alternăm prezenţa soliştilor români, a soliştilor Orchestrelor Radio – este vorba despre pianistul Horia Mihai şi violonistul Alexandru Tomescu – care apar fie în concertele noastre, fie în concerte ale unor orchestre invitate, cu cele ale invitaţilior străini. De asemenea, dirijorul principal al Orchestrei Naţionale Radio, Tiberiu Soare, se va afla la pupitrul Orchestrei Radio din Praga. Iată, aşadar, că am îmbinat, de câte ori a fost posibil, prezenţa muzicienilor români cu orchestrele străine şi în felul acesta am încercat să demonstrăm că ne aflăm, evident, la nivelul Europei, cel puţin în acest domeniu.