Pentru un european experienta întâlnirii cu o cultura orientala poate avea o semnificatie mult mai profunda, mai adevarata atunci când are ocazia sa descopere cu propriii sai ochi frumusetile si sa guste din deliciile sale traditionale. Delicii însemnând nu numai caracteristicile specifice gurmanzilor, ci si apropierea de traditiile locale pastrate de-a lungul veacurilor. Caracteristica Orientului este strâns legata de felul lor de a gândi si modul de viata determinat de etichete strict respectate, transmise aproape cu sfintenie, privind comportamentul, aspiratiile spirituale si traditiile culturale.
În acest peisaj specific al Orientului îndepartat se remarca în mod deosebit traditia culturala coreeana, în ciuda faptului ca se afla mereu la confluenta altor doua mari culturi, China si Japonia. Coreea, o tara cu o istorie zbuciumata, dramatica uneori, si-a dobândit existenta si autenticitatea luptând pentru fiecare bucatica de pamânt cucerit, reusind sa-si pastreze pâna azi, cu îndârjire, specificul national. Ca parte importanta a peisajului cultural contemporan, se remarca printr-o delicatete proprie si o sensibilitate aparte pentru frumos.
În rândul celor mai traditionale aspecte se numara preocuparea pentru prelucrarea hârtiei manuale din mai multe tipuri de celuloza, obtinându-se rafinate structuri de tip hanji, kozo sau iumchi.
Alt domeniu caracteristic este obtinerea matasii naturale, a tesaturilor din matase într-o varietate ce încânta ochiul si întrece orice imaginatie. Putem aminti voalul de matase de tip organza, transparent si delicat, din care se confectionau vesminte traditionale mai ales pentru vara, când umiditatea aerului era crescuta sau tesaturile de tip satin, simple sau colorate viu, sau cele împodobite cu motive traditionale, tesaturi de tip brocart, cu motive colorate care erau tesute pe razboaie manuale. „Fosnitoare si supla, mângâietoare, atât la privit cât si la atingere, celesta si regala, somptuoasa si senzuala, matasea îsi exercita de mai bine de cinci mii de ani fascinatia si puterea de seductie asupra oamenilor. Nici o sinteza sau istoriografie nu poate cuprinde bogatia si complexitatea carierei sale multimilenare si nu poate epuiza toate avatarurile originii, devenirii si existentei sale fabuloase. Nici o tesatura facuta de mâna omului nu a detinut atâtea virtuti contrarii: matasea este usoara si diafana, dar totodata grea si tenebroasa; fragila si iluzorie, dar si solida si rezistenta. Adaptabila la orice folosinta, în orice climat, este calduroasa iarna si delicat racoroasa vara“, spune Marian Vasile în „O istorie a matasii“.
Matasea pretuita de mai multe natiuni, înca din Antichitate, era, în Coreea, materialul specific utilizat doar de clasa conducatoare si de nobilii curtilor regale. Chiar si azi se pretuieste fiecare centimetru patrat de matase colorata. Resturile, oricât de mici ar fi, sunt utilizate la confectionarea acesoriilor vestimentare ale costumului coreean traditional atât de delicat prelucrat, cusut si brodat manual cu multa migala. De exemplu, am mai aflat, participând la un workshop, de vopsiri tinctoriale lânga cetatea Suwon, de colorarea matasii cu coloranti vegetali obtinuti din diferite plante si radacini locale. Culoarea rosie era considerata un simbol al puterii, al perfectiunii, iar galbenul închis simboliza aurul. Purtarea matasii galbene nu era permisa decât regelui. Oamenii simpli, în vremuri stravechi, îsi confectionau haine din pânza alba, bumbac sau cânepa, vesmântul colorat fiind caracteristic doar nobililor sau oamenilor de rang înalt.
Firesc apare, în acest peisaj al traditiilor pastrate din generatie în generatie, tehnica bojaghi, inventata si practicata la început de femeile familiilor simple. Cu ajutorul acestei preocupari aproape zilnice s-au obtinut suprafete asamblate prin cusatura manuala folosindu-se resturi din materiale de cânepa. Tehnica bojaghi este o forma de asamblare specifica culturii coreene, ce face parte din familia tehnicilor de patchwork. Spre deosebire de cusatura clasica, bojaghi este obtinut printr-o dublare a cusaturii, ceea ce face ca materialele întrecusute sa poata fi folosite pe ambele fete. Bojaghi a fost aplicat si la alte tipuri de materiale caracteristice locului, tesaturilor din matase, cânepa sau hârtie, gasindu-si rostul în traditia împachetarii obiectelor si devenind, în traditia populara, un simbol al sanatatii si vietii fericite. Gasim o mare varietate de piese croite în forma patrata (indiferent de dimensiune), la capatul careia erau atasate doua sau mai multe panglici pe care sunt aplicate motive florale, zoomorfe sau simboluri caracteristice culturii traditionale coreene. Acestea erau destinate împachetarii sau acoperirii mâncarurilor sau a unor obiecte utilitare ori de rit (bojaghi utilizat în ceremonia casatoriilor traditionale coreene). Aceasta tehnica a fost apoi adoptata si în vestimentatie, când bucati de matase colorata erau asamblate mozaicat si cusute cu tehnica bojaghi.
Azi, la început de secol XXI, în plina era a globalizarii, regasim aceasta tehnica bojaghi în creatiile artistilor contemporani prezentate în cadrul primului forum international dedicat acestei tehnici traditionale, Korea Bojagi Forum, organizat în perioada 22-26 august, aproape de Seul. Mai exact, în renumitul orasel al artistilor din Heyri, o zona îndragita de creatorii contemporani din diferite domenii, populata cu mai multe muzee, galerii de arta, ateliere de creatie si cafenele.
Korea Bojagi Forum a fost initiat de doamna Chunghie Lee, artist textilist, profesor la Universitatea Hongik din Seul si de asemenea profesor invitat de cincisprezece ani la Rhode Island School of Design (RISD) U.S.A. sa coordoneze cursul (initiat de ea), „Bojagi & beyond“. Doamna Chunghie Lee a fost cea care a vazut potentialul artistic si estetic care se afla în aplicabilitatea acestei tehnici traditionale coreene, fiind precursorul implementarii bojaghi în creatia contemporana. Sustinând conferinte si workshop-uri peste tot în lume, în America, Australia, Finlanda, Lituania, Germania, Franta, artista a functionat ca o adevarata ambasadoare a acestei tehnici. Demersul ei a condus firesc la organizarea acestui forum international care a întrunit un numar de o suta patruzeci de creatii contemporane din unsprezece tari, SUA, Australia, Japonia, Africa de Sud, Elvetia, Germania, Canada, Islanda, Anglia, Suedia si Coreea, organizate în spatiile galeriilor de arta din Heyri, Galeria MOA, Art Factory etc. Au fost prezenti peste treizeci de artisti textilisti din lume, printre care patru artisti cu expozitie personala, Kyong Ae Wang (Coreea), Nancy Crasco, (SUA), Fiona Kirkwood (Africa de Sud), Nina Bondenson (Suedia), evenimente la care au participat multi artisti textilisti, colectionari si iubitori de arta din Coreea.
Forumul a continuat cu conferinte sustinute de artisti textilisti contemporani care si-au împartasit publicului experienta profesionala legata de tehnica bojaghi. Au conferentiat mai multe personalitati culturale, artisti, profesori, colectionari printre care Dr. Heo Dong-Hwa, Directorul Muzeului de Broderii Coreene din Seul, Anais Missakian, Decanul R.I.S.D., SUA, Kim Youngsoon, Profesor la Universitatea Hongik Seul, Hiroko Watanabe, Profesor emerit la Universitatea Tama din Japonia, presedinta Asociatiei Textile Design din Japonia, Juna Laurikanen, Profesor la Univeristatea HAMK, Finlanda, Eunsook Lee, fiber artist stabilit în Germania, Kyong Ae Cho, Profesor la Universitatea Wisconsin, USA, Jiseon Lee Isbara, Seful departamentului de Fiber Art, OCAC, SUA si multi altii. Leonie Castelino din SUA declara: „Am descoperit tehnica bojaghi în 2006. (…) Lucrul cu aceasta tehnica este senzational, liric, eteric!“. Sung Soon Lee, directorul Muzeului de Arta SOMA (Seoul Olympic Museum of Art), gaseste alta semnificatie pentru bojaghi: „Acesta este spatiul la care am visat de mult. Un spatiu deschis în care se repeta SEON, cuvânt coreean care evoca mai multe omonime si are mai multe întelesuri: bunatate, primul, întâlnire, sansa, rând, nivel si linie. Iar linia se întâlneste cu alta linie si cu alta linie, pâna ajunge la ZEN“.
Forumul a continuat cu vizite de documentare în muzeele National Folk Museum, Seul, Muzeul de Broderie Coreeana si muzeul de quilt-uri coreene, Chojun Textile & Quilt Art Museum, Jeil Culture Center, colectia Doamnei Kim Soon Hee, care pastreaza peste doua mii de piese lucrate cu tehnica bojaghi si costume traditionale, accesorii vestimentare si obiecte utilitare brodate manual. Printre piesele traditionale se afla si lucrari contemporane care valorifica potentialul artistic al tehnicii bojaghi si al broderiei manuale.
Multi artisti care nu cunosc cultura si traditia coreeana în profunzimea lor adevarata, provenind din culturi si traditii total diferite, s-au apropiat de tehnica traditionala coreeana bojaghi cu mare admiratie, datorita posibilitatilor ce zac în aplicabilitatea acestei tehnici. Acestia au avut o abordare proprie, interpretând materialul din perspectiva potentialului estetic si practic, mai ales în cazul pieselor vestimentare. Tot acest proces artistic consta în valorificarea mostenirii culturale, o perfecta oportunitate de a împartasi cultura mostenita ca un punct de vedere al trasaturilor traditionale, dar si un exemplu pozitiv pentru creatia textila contemporana în contextul fenomenului globalizarii.
În anul 2010, la European Patchwork Meeting din Alsacia (întâlnirea europeana a celor care utilizeaza tehnica patchwork, quilt), Coreea a fost invitata de onoare pe lânga alte cincizeci de tari, având un succes semnificativ si câstigând, cu tehnica bojaghi, un mare interes din partea publicului. Anul trecut în San Francisco, la Muzeul de Arta Populara si Meserii, a avut loc expozitia „Textile coreene azi. Traditia împachetarii“, pe o durata de trei luni, unde au fost expuse atât piese traditionale, cât si piese textile create de artisti contemporani coreeni.
Speram ca în anul 2013 farmecul, valoarea estetica si artistica a creatiilor inspirate de bojaghi, prin bunavointa Doamnei Chunghie Lee, vor putea fi admirata în context contemporan si de publicul din România.
Bibliografie:
KBF, „From Rich Tradition to Contemporary Art“, catalog editat de Beyond and Above, R.I. Providence, SUA, 2012
www.handsofkorea.com
Vasile Marian, „O istorie a matasii“, Editura Ars Academica, 2009, Bucuresti
Aceasta lucrare a fost realizata în cadrul proiectului „Valorificarea identitatilor culturale în procesele globale“, cofinantat de Uniunea Europeana si Guvernul României din Fondul Social European, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finantare nr. POSDRU/89/1.5/S/59758.