La precedentele alegeri prezidentiale, intr-o ultima dezbatere televizata, Traian Basescu i-a dat o replica neasteptata lui Adrian Nastase la care acesta nu a avut reactie. Actualul presedinte i-a zis ceva de genul: „Mai Adriane – o adresare destul de prietenoasa, la urma urmei, fusesera vecini de bloc cândva – iti inchipui tu ce blestem pe tara asta sa trebuiasca sa aleaga intre doi fosti comunisti?“
Basescu nu facea altceva decât sa se apropie de o parte a electoratului, cea care era dezamagita de amândoi, a electoratului care, la fel ca in 2000, nu se afla in situatia de a alege intre un reprezentant al stângii traditionale si un altul al opozitiei, sa-i spunem de dreapta.
Traian Basescu avea oarecum dreptate, atât in 2000 cât si in 2004. O parte a electoratului gândea in termenii alegerii raului celui mai mic. Pentru electorul care se ancorase undeva la polul opus FaN-ului originar sau, mai târziu, al PDaR -ului si al grupului de sateliti care gravitasera in jurul lui in anii ’90, era destul de neplacut sa aleaga intre Vadim Tudor si Ion Iliescu, iar acum, in 2004, intre Adrian Nastase si Traian Basescu.
Actualul presedinte a fost istet, asa cum ne obisnuise de mult timp si a câstigat astfel câteva voturi in plus pentru simplul motiv ca electoratul, chiar cel nemultumit, a fost satisfacut de faptul ca Basescu macar era sincer si, mai mult, parea ca le intelege nemultumirea. Acest gen de situatii sunt de „manual“, pentru ca sinceritatea sau mai degraba impresia sinceritatii este recompensata intotdeauna de alegatori.
Am intrat intr-o noua campanie electorala. aentimentul general, fata de precedentele, este destul de nou. Multi abia asteapta sa se termine, pentru ca noi avem de aproape un an campanie electorala si inca una virulenta, cu atacuri serioase, o campanie care a avut si are foarte multa patima si foarte putine idei. Cei mai multi asteapa sa se termine aceasta campanie pentru ca vor un deznodamânt care sa aduca, in fine, linistea, linistea de care avem atâta nevoie.
Dincolo de ce spun diferitele sondaje, care de care mai implicate in jocul politic, o mare parte a populatiei este suficient de debusolata si derutata incât asteapta doar sfârsitul, oricare ar fi el. Am ajuns din nou la blestemul de care vorbea Basescu. Din nou suntem in situatia de a alege raul cel mai mic, din nou trebuie sa alegem pentru a nu mai fi la fel de rau.
Traian Basescu a fost pus de mai multa vreme la zid. Marea speranta a multor oameni in 2004 s-a ofilit destul in cinci ani de mandat. Daca te uiti la televizor pare ca nimeni nu-l mai vrea. Toti ceilalti candidati il ataca numai pe el. Majoritatea politicienilor il considera vinovat in legatura cu aproape orice. Mai toti invitatii ca si jurnalistii par si ei sa il atace fara incetare.
Este firesc ca o parte a populatiei sa nu doreasca un anume candidat, oricare ar fi el. aentimentul meu este ca suntem pusi, insa, nu in situatia de a alege, ci de a respinge un candidat. Aproape la fel ca in 2000 sau 2004 ni se propune la unison ideea ca orice este mai bine decât el si deci ar trebui sa alegem doar impotriva lui.
Toti contracandidatii actualului presedinte nu spun mai nimic altceva decât ca Basescu este rau. Ei ne spun, cel mult, ca vor fi diferiti de Basescu, adica nu vor fi la fel de rai ca el. Candidatul liberal ne propune chiar un alt fel de presedinte, nu stim cum altfel de presedinte pentru ca domnul Antonescu nu ne-a spus nimic in acest sens. Domnul Geoana, pe de alta parte, ne spune doar ca nu mai trebuie sa fie Basescu presedinte, ca este un dezastru pentru noi mandatul lui, dar nici el nu ne da indicii importante despre ce ar face presedintele Geoana. Un lucru doar il precizeaza fara incetare: Nu va face ca Traian Basescu.
Pe scena politica mai exista si aorin Oprescu, un personaj care s-a ofilit destul de mult, care peste noapte s-a trezit si el antibasescian, macar primii l-au criticat pe presedinte de ani de zile si am putea sa ii credem mai mult. Mai grav este ca multi bucuresteni sunt destul de dezamagiti de optiunea lui Oprescu, nu ca ar pleca de la primarie, ca nu pierdem mai nimic, ci de faptul ca au crezut in sinceritatea lui Oprescu in atâtea ocazii in care a spus cu mâna pe inima ca nu va candida.
Din pacate, nici Oprescu nu promite macar autostrada aia suspendata, pe care sa o prelungeasca, de deasupra Bucurestiului pe deasupra României. Si el ne spune ca nu se mai poate asa si ca trebuie sa schimbam lucrurile. El are avantajul ca a iesit aparent din politica si poate lua tactica lui Basescu si anume sa acuze in bloc politicienii. Ca si cu Basescu ramânem, prin urmare, derutati. Daca-i respingem pe toti cu cine ramânem? Doar cu ei doi? In aceasta strategie, tocmai pentru ca e presedinte si ne-a aratat de atâtea ori ca el poate, Traian Basescu ne-a organizat si un referendum in ziua votului. El ne cere sa votam pentru singura solutie pe care ne-o promite. La rândul lui, el nu ne propune nicio idee, nimic care sa insemne iesirea din criza sau macar orizontul de speranta de care are nevoie orice populatie. Care va sa zica si Basescu vine tot cu solutia raului celui mai mic. Daca pentru ceilalti el este raul cel mai mare, la rându-i ne spune ca parlamentarii, politicienii in general, sunt raul cel mai mare, iar singura solutie pe care ne-o promite este aceea de a le reduce numarul. Este la mintea cocosului ca daca reduci ceva rau, ai mai putin rau, deci daca reduci parlamentul vei reduce si raul.
Blestemul lui Basescu este unul care pare sa ne fi lovit din nou in acest an electoral. Alegem din nou in disperarea de a nu fi cineva, lipsiti de orizont si de speranta. Am fost convinsi ca Basescu nu mai este bun. Ne ingrozim, insa, la gândul ca un personaj ca Vanghelie si ca foarte multi din jurul lui Geoana ar putea sa ajunga foarte aproape de vârful ierarhiei statului. De ce nu ar fi bun Vanghelie la Interne sau poate la Invatamânt, Mazare la Finante sau la Economie? Desigur PaD-are si multi alti oameni de valoare, dar eu il vad mereu pe Vanghelie ca marele sustinator al lui Geoana.
Crin Antonescu vrea sa fie un presedinte altfel, inca nu s-a gândit cum sa fie acest presedinte altfel, dar este sigur, si el, ca nu la fel ca Basescu. In rest, el este cumintel, in banca lui, da buna-ziua, spune saru-mâna doamnelor, este bine crescut, in orice caz, nu se amesteca prea mult cu poporul, ca de, este om distins, nu stim cum sa il etichetam altfel decât „curatel“.
Despre Oprescu nu mai poti spune mare lucru atât timp cat o parte mare a electoratului pentru moment a uitat, cu tot scandalul guvernelor, ca mai exista si el. Ideea, insa, ca daca nu a reusit nimic la primarie va reusi sa fie un presedinte mai putin rau decât Basescu prinde greu radacini.
Iata deci ca, dincolo de sustinatorii pasionali ai partidelor, noi ceilalti, mai in banca noastra, suntem in situatia cetateanului turmentat. Noi cu cine votam? Nu stim prea bine pentru ca nu ni se ofera nici o solutie, ci doar ideea ca nu se mai poate asa. De altfel, noi le-am spus de mult mai mult timp treaba asta, insa, nu ne-au crezut.
Trebuie sa alegem cu totii raul cel mai mic. Unii pe Basescu pentru ca macar „s-a lepadat de aatana“ când s-a dezis de politicieni, cei care sunt aatana pe pamânt, altii trebuie sa voteze pe oricare dintre contracandidati, care sunt mai buni decât Basescu pentru ca nu sunt atât de rai ca el.
Si unde mai pui ca noi nici macar nu suntem turmentati!