Selecții din „Vagoane de metrou” de Dan Dănilă

Metro, Boileau, Diderot

Pe harta metropolitanului parizian
am punctat stațiile apropiate de muzee,
Panteonul, librăria românească,
strada lui Cioran, bustul lui Eminescu,
mormântul lui Enescu, Beaubourg,
atelierul lui Brâncuși și alte repere
pentru turistul conștiincios
sau interesat de artele frumoase

În metrou se vorbea graseiat românește
se cânta muzică lăutărească – dacă
închideai ochii parcă erai la Obor
sau chiar în stația de la Piața Romană
(știți la ce mă refer, călătorilor)

Capitalul de simpatie încă nu se topise
ca un bulgăre de unt pe asfaltul încins,
încă aveai voie să îți dezvălui identitatea,
mai puteai să glumești la Trocadero,
sau să te holbezi liber în Place Pigalle,
Nadia, Dracula, Nasty

Stația mea preferată, Concorde,
era cea mai literată dintre toate.

În lumea de jos

Sunt popasuri, stații –
nu ajungi imediat la capăt
cobori ca să poți urca
spre cerul indiferent
gri neutru
liniștitor
ca o speranță
metropolitană

Fiecare cu biletul lui
de unică folosință
fiecare
cu soarta
atârnată pe umăr.

Metrou

Într-un vagon de metrou cu graffiti
pe fiecare centimetru pătrat
am citit povești de iubire, cupluri
cu nume rare, numere de telefon,
cuvinte inventate sau imposibile,
poeme scurte, pastișe, plagiate,
organele iubirii și locul lor
în mitologia lumii postmodernă

Alenție, se închid ușile

Am zâmbit apoi m-am mirat
cum spiritualitatea emană
în depourile fără pază de noapte
din doze de spray clandestine

Atenție, se închid ușile

Cum coboară din parnas
printre călătorii plictisiți
privind în golul telefonului,
cu tristețile lor matinale
visurile lor minunate
și banalele lor destine
cu grija zilelor prea scurte
burdușite în sacoșe de plastic

Atenție, se închid ușile.

Întâlniri

În metrou am întâlnit: artiști, scriitori,
dansatoare, dresori, ventriloci,
actrițe care nu aveau carnete sau
mașini, doar sacoșe cu cartofi și
vinete din care scoteau cărți uzate
și citeau pe scaunele de lângă uși

Uneori vedeam și titlurile, desigur,
sau recunoșteam de departe coperțile,
le citisem doar pe cele mai vechi
fiindcă perioada romanelor a trecut,
acum citesc doar poezii și ferpare

Nu le ceream autografe, pe ce suport,
și de ce să întrerup plăcerea lecturii?

Erau artiști, scriitori, actori, cititori
trecuți de prima tinerețe, cu cărți jerpelite
așezate peste verze, vinete sau prune,
premiate cândva cu Nobeluri, acum
de cumpărat la kilogram pe la colțuri,
triste vestigii ale secolului trecut.

Urme

În fața stației de metrou asfaltul fierbinte
păstrează urmele tălpilor, chiar și o palmă
probabil din cădere, tocuri ascuțite
sneakers de marcă, sandale, rotile
de cărucior – se vor șterge și suprapune
după caniculă, va reveni mersul discret,
poate nimeni nu va mai privi în jos

Cine știe cât vom mai îndură totul
poate trotuarul se va desființa, orașul
va fi abandonat ca Troia sub zece metri
de praf o verighetă pierdută cu dedicație
și o dată care va stabili momentul
exploziei nucleare și totul va fi plumb
și florile imprimate discret pe un craniu
cenușiu, metroul va deveni un canal
și liniștea nu va fi întreruptă nici măcar
de pescăruși, poate va fi o mare uitare

În fața stației de metrou am așteptat
levitația, venirea solului, un semn.

Nașterea

Pe 26 februarie 2022, într-o stație de
metrou din Kiev s-a născut Mia –
o fetiță sănătoasă cu o mamă puternică
de 23 de ani – primul prunc al războiului
înfășat într-o cămașă cu flori de mac

Strigătul mamei, al copilului, al sirenei
aveau aceeași intensitate, același ton,
dar refugiații înduioșați au uitat pentru
o vreme tragedia și au aplaudat
cu ecou în uriașul canal subteran

În aceeași clipă, un pensionar kievean
a fost zdrobit de un tanc rusesc, undeva
la marginea orașului – tanchistul a comis
o faptă eroică, desigur, prima lui victimă
a fost crestată la răboj pe patul armei

Nimeni nu știe unde e tatăl fetiței –
pe front, sub pământ, într-o altă stație
de metrou, în spital, departe în Europa,
prizonier într-un lagăr sau oriunde
pariase pe pace și pierduse pariul,
oriunde se poate muri fără acte.

versuri din volumul „Vagoane de metrou”, Editura EIKON, 2024