Dr. MICHAEL KOTZ, directorul Festivalul International de Film de la Mannheim-Heidelberg,
in dialog cu IOAN LAZAR
In programul recent incheiatei editii jubiliare, a 60-a, a Festivalul International al Filmului de la Mannheim-Heidelberg, in sectiunea competitiva a fost inclusa si o productie româneasca – „Tatal fantoma“(„The Phantom Father“), in regia lui Lucian Georgescu. In rolul principal, profesorul Robert Traum, a fost distribuit un actor cu o impresionanta carte de vizita, interpret in mai multe productii internationale: „Mission Impossible“ (1996), „The Peacemaker“(1997), Hart’s War“(2002), „The Tulse Luper Suitcaes, Part2“ (2005), „Youth Without Youth“ (2007), „Pirates of the Carraibean 3: At World’s End“ (2007). Regizorul Lucian Georgescu si actorul Marcel Iures au participat la toate proiectiile, atât la Mannheim cât si la Heidelberg, filmul fiind primit cu deosebit interes de publicul german. Cum festivalul a parcurs un lung traseu, datând din 1952 si cum in ultima vreme el s-a aflat sub conducerea inspirata a criticului Michael Kotz, doctor in filmologie, am dorit sa-i adresam câteva intrebari.
Ioan Lazar: Este un moment de referinta. Festivalul Mannheim-Heidelberg a trecut deja de a 60-a sa editie. Dupa multi ani aflati la cârma acestuia, care ar fi satisfactia dumneavoastra cea mai mare?
Michael Kotz: Poate ca sunt mai multe, insa principalul deziderat implinit tine de doua aspecte importante pentru noi. Pe de o parte, suntem bucurosi ca publicul a acceptat formula acestui festival, pe care l-a si dorit ca o manifestare populara, menita sa cucereasca adeziunea publicului.
I.L.: Ceea ce s-a si intâmplat. Am vazut in fiecare seara cozile de la cele doua sali de la Kino Stadhaus si, de asemenea, am remarcat si interesul publicul tânar, studentesc, de la Heidelberg.
M.K.: In al doilea rând, am impus formula unui festival de lucru, adresat oamenilor din industria filmului, realizatori, dar si – mai ales –, producatori si distribuitori. Festivalul nostru seamana cu Berlinala, mai putin cu Cannes-ul, care este un festival al profesionistilor.
I.L.: In fiecare an va vad pe Coasta de Azur. Nu lipsiti niciodata de la Cannes.
M.K.: Este adevarat, dar eu vin acolo in alta calitate, de distribuitor, si nu in cea de director de festival.
I.L.: Aveti si regrete, macar unul?
M.K.: Nu.
I.L.: Cum v-ati hotarât sa includeti in competitie „The Phantom Father“?
M.K.: In primul rând pornind de la prezenta pe afis a lui Marcel Iures. El este remarcabil, dovedind multa autenticitate in rolul unui profesor american.
I.L.: Ce anume apreciati in mod special la „Tatal fantoma“?
M.K.: Sunt foarte interesante imaginile privitoare la România. „Vederile“ din tara dumneavoastra mi s-au parut deosebit de atractive, iar filmul le prezinta cu inspiratie. Pe de alta parte, este un meta-film. Ne apare astfel interesanta viziunea moderna, ca si cea postmoderna. Sunt abordari simple, insa incarcate de nostalgie, asa cum ne sunt propuse de personaje si bineinteles de regizorul Lucian Georgescu.
I.L.: Este prima oara când invitati un film românesc in competitia oficiala?
M.K.: Nu stiu. Trebuie sa o consultam pe sotia mea.
I.L.: Intr-adevar, doamna Daniela Koetz, ca programator, este cea mai indicata sa ne ajute.
(Doamna Koetz nu ne poate oferi un raspuns imediat, dar crede ca, desi au fost si alte filme românesti in alte sectiuni ale festivalului, nu-si aduce aminte, deocamdata, de vreun alt titlu din competitie…)
I.L.: Acum, ca ni s-a alaturat si doamna Daniela Koetz, pot sa indraznesc o intrebare mai speciala. Exista vreo legatura intre faptul ca ati ales filme inscrise in tema copilariei si faptul ca foarte curând veti deveni tata?
M.K.: Nicio legatura. Lumea de azi a uitat ca a avut propria copilarie, iar copiii lumii o duc tot mai rau.
(Doamna Koetz intervine cu o precizare. Ii sopteste ceva sotului, iar raspunsul acestuia este, ca de obicei, uimitor).
M.K.: Este pentru a cincea oara când sunt tata, asta de când sunt directorul festivalului.
I.L.: Indraznesc sa observ ca aceasta explica si mai bine optiunea tematica a editiei 2011.
M.K.: Asa este, intervine prompt Marija Capek, responsabila serviciului de presa al festivalului. Daniela nu este doar un excelent programator de filme, dar si, iata, o adevarata mama eroina.
I.L.: Remarc, de asemenea, impresionanta diversitate a modalitatilor de a aborda copilaria. Festivalul dumneavoastra este un adevarat dar de Craciun.
M.K.: Viata copiilor difera atât de mult, este atât de schimata de la un continent la altul, de la o tara la alta, de la o categorie sociala si profesionala la alta. Apoi fiecare tandem regizor-actor, regizor-scenarist, ne ofera alte si alte formule de a povesti despre durerea copilariei nefericite. Nu apar doar cineasti noi, reprezentativi pentru generatiile recente, dar si situatii de viata tot mai alarmante. Ne-am gândit sa nu intoarcem privirea de la asemenea actualitati.
I.L.: Ca si la alte editie, ingaduiti-mi sa observ ca ati procedat foarte bine, domnule doctor Michael Koetz. Intr-adevar, suntem tot mai obligati – o datorie morala stringenta –, sa ne preocupam de viitorul atât de vulnerabil al copiilor nostri, iar festivalul o face cu inteligenta si cu sensibilitate.