„Când iau acul în mânã, ochii mei, inima mea trebuie sã fie la unison“

WANG XIAOGUANG in dialog cu ANGELA MARTIN

A.M.: Doamna dr. Wang Xiaoguang, sunteti descendenta dintr-o familie care practica acupunctura de aproape 300 de ani. Vi s-au transmis direct anumite secrete ale profesiei? Aceste secrete au fost confirmate de studiile pe care le-ati facut ulterior la Institutul de Acupunctura si Moxibustie al Academiei de Medicina Traditionala?
W.X.: Asa este, provin intr-adevar dintr-o familie care prin traditie practica medicina chineza, ma refer la bunicii mei maternali. Astfel, din copilarie am intrat in contact cu medicina, atunci totul era nebulos, dar pe masura ce am crescut, am primit o educatie sistematica si severa, cu beneficii imense, ajutându-ma sa ma dezvolt si sa ma maturizez pe parcursul vietii. Asa am aflat ca spiritul supravegheaza totul. Desigur, am mostenit si câteva opusuri vechi de medicina, ca si experienta clinica a bunicului, strabunicului si a generatiilor anterioare. Numai ca eu mi-am dat seama din ce in ce mai mult ca acestea nu sunt simple scrieri, ci reprezinta o mostenire spirituala care nu va disparea niciodata. Iar acest lucru s-a materializat in timpul studiilor si al activitatii mele. Atât ca studenta la Universitatea de Medicina Occidentala, cât si la spital, dupa absolvire, ori de câte ori am intâlnit boli ce-mi frigeau palmele ori diagnostice grele, m-am gândit mai intâi cum as putea vindeca pacientul folosindu-ma de teoria si de mijloacele medicinei traditionale chineze, in asa fel incât cele invatate in facultate, cât si teoria si experienta pe care ai mei mi le-au transmis, sa fie valorificate eficient. Dintre aceste experiente, probabil ca unele sunt secrete profesionale, dar cel mai important este ca ele sa fie intelese profund si legate intre ele in constiinta. Pe când studiam la Institutul de Cercetare in domeniul Acupuncturii de pe lânga Academia de Stiinte Medicale Traditionale Chineze, faimosul specialist chinez in acupunctura, profesorul Guo Xiaozong, mi-a predat si el numeroase experiente si metode de tratament, ajutându-ma sa inteleg si mai adânc spiritul vast al medicinei chineze si unele mistere ramase vesnic nestiute.
Caracterul stiintific al medicinei traditionale chineze consta in faptul ca ea unifica Cer, Pamânt si Om, omul aflându-se intre Cer si Pamânt, el fiind sufletul a zeci de mii de fiinte, iar marea energie vitala qi, care se naste intre Cer si Pamânt, determina viata omului. In stravechea lucrare de medicina „Cartea de Medicina Interna a Imparatului Galben“ (Huang Di Nei Jing) este demonstrat acest lucru. Iar in spitalele in care eu am studiat si lucrat, aceste adevaruri au fost confirmate zilnic.
A.M.: Care este, dupa dumneavoastra, locul sau rolul acupuncturii in contextul stiintelor moderne?
W.X.: Stiinta acupuncturii este recunoscuta, studiata si aplicata de tot mai multi oameni din intreaga lume. In prezent, activeaza medici acupuncturisti in peste 190 de tari; in România fac acupunctura circa 2.000, iar in Germania, 50.000-60.000. Numerosi medici din lume s-au dus in China si au invatat aceasta tehnica. Exista locuri in care functioneaza scoli de acupunctura. In Franta, la unele facultati de medicina s-au introdus cursuri de acupunctura.
Cu mai mult timp in urma, Organizatia Mondiala a Sanatatii a confirmat existenta a 43 de boli in care tratamentul prin acupunctura duce la rezultate foarte bune, indeosebi in neurologie, imunologie, digestie, endocrinologie, ginecologie, ortopedie, etc.
Unele cercetari stiintifice au demonstrat ca acupunctura poate genera reproducerea celulelor nervoase, dupa cum altele au dovedit ca ea poate controla proliferarea celulelor canceroase. Acupunctura realizeaza o mare bresa  in sfera imbunatatirii sistemului imunitar al omului. Printr-un sistem de canale invizibile, acupunctura poate aduce in trup suflul vital adevarat din univers, pâna in punctul  care va determina o evolutie pozitiva a starii bolnavului. La disectie, acest sistem de canale nu se vede. Eu cred ca este vorba de canale invizibile, dar ele exista! Prin aceste canale, acupunctura poate trimite in trup particule elementare invizibile cu efect vindecator. La fel ca in teoria privind existenta celui de-al cincilea microcosmos, a renumitei fiziciene Lisa Randall.
Asa inteleg eu acupunctura. Acesta este un secret de explorat pentru om, este darul mistic al Cerului. Acupunctura a fost aplicata in clinici de numerosi medici din diverse discipline din intreaga lume, ea si-a dovedit rolul urias si ocupa o pozitie din ce in ce mai insemnata. Un oficial al Organizatiei Mondiale a Sanatatii spunea ca acupunctura a devenit o noua ramura a medicinei si ea circula de-acum in intreaga lume pentru ca poate vindeca o multime de boli in care medicina occidentala isi dovedeste ineficienta. Eu mi-am dat seama prin propria activitate ca acest lucru este cât se poate de real.
A.M.: Considerati ca medicina alopata incepe acolo unde se sfârseste medicina traditionala? Se pot ele completa, ajuta una pe alta? In fata unei tumori canceroase, de exemplu, care este reactia unui expert in medicina traditionala?
W.X.: Eu nu consider ca medicina occidentala a inceput sa capete avânt in momentul decaderii medicinii traditionale. Istoria medicinei ne invata ca aceasta stiinta exista de când e omul. La inceputuri, isi are izvorul in medicina instinctuala, penetrarea spiritului mortilor, nasterea samanilor. Tampier a spus ca samanismul, pe de o parte, duce direct la aparitia religiei, iar pe de alta parte, direct la  aparitia stiintei. Iar samanismul este forma incipienta a medicinei. Cercetarile dovedesc ca medicina orientala  si medicina occidentala au inceput sa se afirme simultan, ca s-a trecut de la medicina empirica la medicina traditionala in China si, respectiv, la cea occidentala in Europa. De aceea, se poate spune ca medicina Chinei si medicina occidentala au cunoscut aceleasi etape, de la medicina instinctuala, la samanism si la medicina practica. Cu toate ca dezvoltarea fiecareia a fost extrem de complicata, continutul comun este, la urma urmei, destul de mare. In linii mari, inainte de secolul al XIII-lea, medicina traditionala chineza ocupa un loc de frunte in lume. Dupa secolul XVII, gratie schimbarii conditiilor sociale in Europa si a stimulilor stiintelor naturii, medicina occidentala s-a dezvoltat rapid. Prin comparatie, medicina traditionala chineza a inceput sa piarda teren. Din secolul XIX, medicina occidentala a patruns in China, dar medicina traditionala nu a fost inlocuita, dimpotriva, ea s-a dezvoltat si s-a modernizat, ca o reactie fireasca la atacurile venite din partea medicinei occidentale, dar si ca urmare a preluarii din Occident a stiintelor si a tehnicilor moderne.
Diferentele medicinei traditionale chineze sunt determinate de nivelul mediului cultural in care s-a format si de lipsa innoirii permanente pe masura evolutiei vietii.
Asa cum spun indienii: indiferent de situatie si de cale, Dumnezeu a dat dintru inceput fiecarui popor o ceasca de pamânt din care oamenii beau viata.
Eu cred ca medicina traditionala si cea occidentala s-au confruntat din diferite unghiuri si s-au dezvoltat impreuna, urmarindu-se una pe alta. Ele pot fi complementare. „Cartea de medicina interna a Imparatului Galben“ (Huang Di Nei Jing) si „Corpusul hipocratic“ sunt doua culmi ale medicinei. Studiul profund si comparativ al acestor doua lucrari scoate lesne in evidenta existenta a numeroase asemanari intrinsece, uimitoare. Ele au trecut dincolo de samanism si dovedesc ca medicina chineza si cea occidentala au intrat deja intr-o etapa istorica cu totul noua, adica o etapa in care privesc in mod rational omul si maladiile. De la filosoful chinez Lao Zi, la Socrate, Platon, Aristotel etc, toti cred ceea ce cred si eu: ca lucrurile au spirit. In „Cartea de medicina interna „(Huang Di Nei Jing ) exista teoria celor sapte emotii; in lucrarile lui  Descartes se gasesc descrieri despre cele sase sentimente, autorii având numeroase notiuni si teorii comune. Numai ca e nevoie de un timp si mai indelungat pentru a intelege, e nevoie de interferente  si mai profunde, este nevoie de cunoastere comuna si intelegere prin intermediul celor mai recente evolutii ale stiintei.
Prigogine, laureat al premiului Nobel, scria in cartea sa „Provocarea Stiintei“ ca „ne indreptam spre o noua si unica sinteza, spre un nou naturalism. Acest nou naturalism va uni  traditia occidentala a suprematiei analizelor si a evaluarii cantitative, cu medicina traditionala chineza, care se centreaza pe principiile independentei si organizarii proprii a lumii“. Totodata, considera ca aceasta va produce o noua cultura stiintifica.
Eu am observat ca in lumea medicala au aparut deja unele indicii. Lumea stiintelor medicale se confrunta deja cu o noua restructurare care ii va entuziasma pe oameni. Eu cred ca toate acestea inseamna ca cele doua stiinte medicale au atins o baza teoretica  de sprijin si impliniri reciproce.
Ma intrebati daca medicina alopata si medicina traditionala se pot completa si ajuta reciproc. Iata, de exemplu, in tratarea tumorii maligne, medicii traditionalisti considera ca trupul trebuie sa se concentreze asupra hranirii si prevenirii, iar la depistare, tumoarea maligna este cercetata tinând seama de perioada timpurie, medie si târzie si se trateaza, in functie de locul unde a aparut si de simptomele pe care le prezinta, cu retete diferite de medicamente. Investigatia presupune patru examinari si opt cadre. Cele 4 examinari sunt: a privi, a auzi, a intreba, a lua pulsul. Cele opt cadre indica: elemente yin si yang, exteriorul, interiorul, frigul, caldura, realul, aparenta. In procesul tratarii, calea nu este aceeasi, ea isi schimba metodele de tratament in functie de evolutia bolii: au loc unele procese miraculoase, de bine, se prelungeste viata iar cresterea tumorii este intârziata, sau chiar stopata. In China, un asemenea tratament este generalizat.
In ultimul timp, unii bolnavi folosesc tratamentul chimic al medicinei occidentale la care adauga mijloace ale medicinei traditionale chineze – acupunctura si medicamentele din plante, iar cazurile celor insanatositi sporesc continuu. Acestea dovedesc interferentele si completarea reciproca intre cele doua tipuri de medicina. Dar lucrurile cele mai importante sunt, si o spun cu sinceritate, prevenirea si hranirea trupului: mentinerea starii de sanatate reprezinta cheia cheilor.
A.M.: Care sunt punctele de convergenta intre medicina traditionala, cea moderna si cea naturista? Sunt concurente, sunt complementare, sunt echivalente sub aspect terapeutic?
W.X.: Iata un principiu fiosofic; ele se implinesc reciproc si se intorc la natura. A cunoaste trupul omului si boala prin concepte filosofice inseamna a creste puterea imunologica a organismului, a pune pe prim-plan prevenirea, iar in privinta tratamentului, relatiile dintre ele trebuie sa fie de asa natura incât sa se completeze reciproc, fiindca fiecare are propriile avantaje si dezavantaje.
A.M.: In raport cu deviza antica „mens sana in corpore sano“, preocuparea dumneavoastra se extinde si asupra sufletului. Accentul pe care-l puneti asupra problematicii sufletesti este unul personal sau profesional?
W.X.: Eu sunt chiar deosebit de interesata de  domeniul tratamentului psihologic. Trebuie sa stiti ca medicina traditionala chineza apreciaza mult psihologia, considerând ca numeroase boli  sunt cauzate de afectiuni psihologice. In ultimii ani, atât medicina traditionala chineza, cât si medicina occidentala pun accent pe astfel de cercetari, deoarece, in fata a tot mai multe boli de natura psihologica, fiecare medic se confrunta cu asemenea incercari. Cred ca aceasta este si o raspundere pe care toti medicii ar trebui sa si-o asume: daca iti iubesti bolnavii, propune-ti sa-i vindeci ! Medicina traditionala chineza considera ca sunt sapte sentimente diferite care pot provoca boli diferite, si anume: bucuria, mânia, ingrijorarea, ingândurarea, tristetea, panica si frica. Manifestarea in exces a acestor sentimente poate da nastere unor maladii diferite. De curând, medicina occidentala a studiat teoria privitoare la virusii psihologici si a ajuns la concluzia ca incordarea si orice presiune de ordin spiritual sunt elemente care produc numeroase boli. In procesul tratamentului, eu cercetez transformarile de natura psihologica, le cer bolnavilor sa fie calmi si relaxati si, cu mijloacele specifice acupuncturii, ajung la rezultate bune. Inlaturarea problemelor psihologice ale pacientului reprezinta un punct-cheie in procesul vindecarii, iar eu pun un accent foarte mare pe acest lucru.
A.M. : „Minte, trup si suflet curate“, spuneti ca sunt elemente „extrem de importante“ pentru dumneavoastra. Puteti sa imi explicati cum poate ajuta acupunctura la curatenia sufletului?
W.X.: Medicina traditionala chineza apreciaza foarte mult virtutea medicului. In cartile de medicina traditionala se scrie despre aceste lucruri. Un medic bun nu poate avea o psihologie si o gândire lipsite de bunatate, el trebuie sa trateze bolnavul cu inima curata, sa-i trateze pe toti pacientii sai cu aceeasi atitudine. In ceea ce ma priveste, in fata fiecarui bolnav, atunci când iau acul in mâna, ochii mei, inima mea, mâna mea trebuie sa fie la unison. Daca nu apreciezi aceste lucruri, rezultatele tratamentului nu vor fi bune. Dumneavoastra intrebati daca se poate purifica sufletul. Acupunctura poate restabili echilibrul, poate sa-l faca pe om sa fie calm, sa se simta bine si liber, cât despre o purificare a sufletului, mi-e greu sa vorbesc; medicina traditionala chineza ne invata ca sufletul omului se afla in inima sa. Daca sufletul unui om este sanatos si daca inima este casa sufletului, inima este normala, iar sufletul sigur ca va fi minunat.

A.M.: Exista o disociere cunoscuta intre stiinta, filosofie si intelepciune. Care considerati ca este contributia fiecareia in acupunctura?
W.X.: Daca analizam profund relatia dintre acestea trei, vom putea spune ca avem de a face cu o armonie. Eu cred ca toate cele trei elemente isi au contributia lor in acupunctura. Omul inteligent simte si intelege existenta filosofiei, si pe aceasta baza a fost descoperita stiinta. Acum câteva mii de ani, inteleptii chinezi au desenat harta canalelor energetice ale corpului uman si au indicat cu extrema precizie si finete  fiecare canal si fiecare punct. In teoria acupuncturii, a fost remarcabil  prezentata ideea unitatii si a raspunsului reciproc dintre Om, Pamânt si Cer; aici sunt cuprinse numeroase teze filosofice: atât teze ale conceptiei taoiste, cât si unele din „Cartea Schimbarilor“. Toate lucrurile din univers exista si se transforma prin yin-yang si cele cinci elemente. Si se pot simti intre granitele acestea minunat. Fiecare om este un microcosmos, iar in acest microcosmos, ca si in marele cosmos, exista soare, luna, munti si ape, cele patru anotimpuri, ziua si noaptea. Asa cum simt si inteleg eu, eu ma prosternez in fata unitatii dintre filosofie si stiinta. Aceasta e intelegerea mea, iar contributia si maretia lor pentru omenire sunt greu de definit. Daca un om face temperatura, prin tratamentul de acupunctura, temperatura scade. Daca sufera de reumatism, acupunctura ii elimina din organism cauzele care i-au determinat boala. In caz de urgenta cardiaca, acupunctura raspunde punctelor energetice si poate salva numerosi pacienti si asa mai departe. Si aici este greu de spus câte boli se pot vindeca prin acupunctura!
A.M.: Exista un efect placebo in acupunctura?
W.X.: Eu cred ca nu exista, fiindca fiecare ac introdus poate produce o reactie in trupul pacientului, diferita, usoara sau puternica. In cadrul unor cercetari recente, prin efectuarea RMN, când un ac intra in trup, prin reactia din canalele energetice se induc schimbari ale activitatii creierului, iar in laborator se induc schimbari fiziologice si biochimice. Fiecare pacient reactioneaza in mod diferit, incât la nivel fizic, al senzatiilor si al perceptiei, nu se manifesta un efect placebo.
A.M.: Stiu ca scrieti poezie. De ce scrieti? Vi se pare ca profesia dumneavoastra nu va exprima deplin? Actul de a scrie poezie are pentru dunmeavoastra un efect terapeutic?
W.X.: Imi place sa scriu poezii, eseuri. Am inceput de mica, fiindca acasa aveam o multime de carti pe care le indrageam, de la cele de povesti, la carti de poezie si proza. Dincolo de activitatea mea, eu rememorez tot ceea ce am trait si simtit in aceasta viata, retin totul, dau expresie intelegerii pe care o am asupra vietii ori a dragostei pentru natura. Am desigur si tristeti, rani, caderi si stari de neputinta. Toti oamenii trec prin asa ceva. Doar ca eu nu ascund nimic si le pun uneori pe hârtie. Munca mea si creatia poetica sunt doua lucruri diferite. A scrie poezie este o descarcare a sufletului, un fel de a vedea simtamintele inimii ; in lumea mea, sufletul meu se misca liber.
A.M.: Ca poeta, care sunt temele dumneavoastra predilecte? Se intâmpla ca realitatea româneasca sa va inspire?
W.X.: Imi plac temele ceva mai concrete si realiste. Fiindca sunt o persoana care simte si observa repede. Sunt in România de zece ani. Din frumoasa statiune Geoagiu Bai am ajuns in Pitesti – orasul lalelelor – si de acolo, in Bucuresti. In zece ani, am vindecat o multime de oameni. Si pe oriunde am umblat in România am aflat, am trait si am invatat nenumarate lucruri. Am fost si in multe alte tari europene. Dincolo de admiratia pentru frumusetea naturala a acestei tari, am pentru România un atasament care nu ma lasa sa plec, sa ma despart de ea. Important este ca oamenii de aici au o inima buna si un puternic simt al tolerantei. Cu toate ca românii au si insatisfactii in unele domenii, au si foarte multa generozitate, sunt un popor care pretuieste sentimentele. România, are o civilizatie veche si bogata. Zilnic constat si ma bucur de un mediu cultural, civilizat, care  ma  inspira, imi stimuleaza anumite simtaminte, inclusiv cu privire la cultura – istorie, poezie, si muzica.
Si mai important este faptul ca in acesti zece ani, eu si oamenii pe care i-am cunoscut in România ne respectam reciproc, am devenit buni prieteni. Am observat ca oamenii de aici pun pret pe stiinta. In urma cu câtiva ani, am scris despre prietenie intr-un volum intitulat „Istoria prieteniei româno-chineze“, iar in 2006, o poezie – „ Ziua Nationala a României“.
Vreau sa spun ca o natiune si o tara, indiferent de starea ei economica sau de puterea militara, indiferent de vechimea istoriei si indiferent de bogatia culturii sale, nu-si pot dovedi gradul inalt sau scazut de civilizatie  altfel decât prin prezenta extinsa, consistenta si persistenta a bunatatii. Numai asa se poate spune ca este exprimata inaltimea unei culturi si a unei civilizatii. Trecutul si prezentul României imi spun ca eu traiesc si muncesc intr-o Tara a Bunatatii. Iubesc acest pamânt si stiu acest lucru cu simtamintele mele cele mai intime.
Cu certitudine, raspunsurile mele nu sunt complete, dar v-am raspuns cu inima.
Va multumesc foarte mult pentru aceasta convorbire si sper ca vom mai avea si altadata  placerea sa stam de vorba…
AM.: Cu siguranta ca vom mai avea. Va multumesc si eu si pe curând !