Perioada de grație pentru cei care au preluat puterea în România, după alegerile parlamentare și apoi cele prezidențiale, pare să se fi sfârșit. Încep să se acumuleze dosare grele, pentru care nu există, deocamdată, soluții credibile:
– definirea poziției României în noul dispozitiv geopolitic euro-atlantic,
– relația directă cu Statele Unite, într-un moment de reașezare globală a priorităților americane,
– termene depășite în relația cu Bruxelles, cu consecințe financiare greu de explicat,
– problemele bugetare, inflația și modul contondent de interacțiune cu diferitele categorii sociale – profesori, magistrați, administrația publică centrală și locală.
Iar lista, din păcate, este mult mai lungă.
La toate acestea se adaugă tensiunile din interiorul coaliției de guvernare, accentuate de incapacitatea statului de a contracara eficient asaltul tot mai vizibil al politicienilor pro-ruși. În acest context, decizia Statelor Unite de redimensionare a prezenței militare din România marchează începutul unei etape noi, în care țara noastră trebuie să-și definească limpede locul și rolul în arhitectura de securitate regională.
Unii au crezut – în mod greșit – că pericolul rusesc a trecut, odată cu finalizarea alegerilor prezidențiale din mai 2025. Rusia lucrează în continuare, exploatând și amplificând fiecare subiect intern prin mijloacele specifice războiului hibrid: dezinformare, manipulare, infiltrare și erodare a încrederii publice. Iar atunci când reflexele strategice lipsesc, aceste atacuri devin mai eficiente.
Am uneori sentimentul că oamenii politici români – în marea lor majoritate – nu mai gândesc strategic. Se reacționează la zi, nu se planifică pe termen lung; se improvizează, nu se anticipează. Și, astfel, ajungem – încet, dar sigur – să fim pe nicăieri.
Mai grav însă este deficitul de prudență și de reflecție care domină actuala etapă. Lipsa de apetit pentru măsuri bine gândite și pentru consultarea sau implicarea oamenilor cu experiență amplifică vulnerabilitățile. În politică, ca și pe mare, în vreme de furtună, experiența este mai valoroasă decât optimismul naiv.
Și, peste toate, într-un moment în care ar fi fost nevoie de stabilitate și calm, s-a dat startul unei campanii electorale cu miză majoră – Primăria Capitalei, un teren fertil pentru conflicte, vanități și experimente politice riscante, fără minime măsuri de precauție – precum discuții, negocieri și, eventual, un compromis în interesul românilor, nu doar al bucureștenilor.
Cred că este cazul să ne punem centurile de siguranță. Nu vor fi zile ușoare.
Articol publicat inițial pe facebook: https://www.facebook.com/remus.pricopie
Rector al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA)
Bursier Fulbright New Century, Universitatea George Washington, D.C., SUA, 2007-2008
Fost ministru al Educației și Cercetării (2012-2014)
- Samarkand. Între stele și oameni - 31 octombrie 2025
- Luna de miere s-a încheiat - 29 octombrie 2025
- Catedrala Mântuirii Neamului - 28 octombrie 2025