Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » George Vigdor. Să fii permanent o linie de fracție

George Vigdor. Să fii permanent o linie de fracție

George Vigdor

Indescriptibila taină a tetragramei

Dincolo de fum
se crapă cerul
și răsare tetragrama
IHVH în versiunea inițială
INRI în versiunea îmbunătățită;
esența eternității
condensate în lumina veșnică.
Apocalipsa prefăcută în amintiri
incendiază de fiecare dată
pădurile seculare ale conștiinței de sine.
Rotocoalele superbe ale copiilor arși
sunt semnătura apocrifă a infernului.
„Asasinii sunt printre noi”
aș adăuga cu umilință
că asasinatul cumplit e în noi:
suntem purtători de moarte
ucigasi înnăscuți
oricare dintre noi.
Satana stă pitit în miracolul om
capabil oricând să frângă curcubeul
celui mai sfânt har.
Ori să măsluiască sunetele divine
ale exploziei primordiale.
Satana arde oameni și cărți
incendiază temple și vandalizează cimitire,
doar numele Domnului e lumina veșnică
întrupată în literele binecuvântate
ale supremei creații.
Misticul cod universal.
germinează materialitatea.
Indescriptibila taină a tetragramei
plămădește ideea globala.
Simbolul încifrat al adevărului revelat.
concentrează însăși divinitatea.


Superba caligrafie a clipei

Ce tremur extatic
să fii mereu pe lista neagră
a destinelor posibile,
de dincolo de orizonturi incerte.
Să fii întotdeauna o notă de subsol
insignifiantă și necitită de nimeni.
Să fii permanent o linie de fracție
aproape invizibilă,
ce separă viața de moarte
ori un mic punct pe harta zădărniciei,
o piatră de hotar neînsemnată
la granița dintre materie și spirit.
Să fii necontenit o umilă adnotare
pe ciorna tratatului de pace cu absolutul.
Un semn heraldic indescifrabil
pe palimpsestul tainelor ultime.
Eventual, o eterică semnatură apocrifă
în caietul dictando al divinității.
Superbă caligrafia clipei
surprinse în nuditatea ei primordială.

Un punct minuscul, neînsemnat

Sunt o furnică bezmetică,
circulând prin mici grămezi de vise,
mereu în sensul invers
al instinctului primar al vieții.
Sunt un șoricel speriat
terifiat de supremația felinelor,
tremurând printre rafturi și cărți
între spaime și orori încremenite în cuvinte.
Sunt un bursuc aparent simpatic
retras în curțile părăsite ale trecutului,
dormitând absent în preajma exploziilor destinului
tupilat printre ierburile uitate al indiferenței.
Sunt un virus insignifiant
aflat în subsolul tenebros al evoluției,
încercând să iasă vital la lumina realității
să penetrez invaziv suflete, dincolo de scutul trupului.
Sunt pur și simplu
lumină opacizată într-un trup,
din cuvinte subtil îmbinate
cu lutul viu al însuflețirii.
Sunt un vers uitat
un șir de lacrimi tăcute,
vibrație discretă de dureri seculare:
un punct minuscul, neînsemnat
pus la finalul destinului.

(2022)

George Vigdor este absovent al Institutului Politehnic Cluj, Facultatea de Electrotehnica. Are rezidențe succesive în România, Israel și Ungaria. Scrie versuri și eseuri.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.