| Un text de Teodora Ghica |
Clubul de lectură al adolescenților
Lectura este, prin excelență, o experiență personală și subiectivă, de natură interioară, însă împărtășită cu ceilalți capătă noi valențe, iar perspectivele asupra unei cărți devin mai complexe și mai cuprinzătoare. Cititul în sine aduce bucurie, iar intensitatea acesteia crește dacă motivul bucuriei este împărtășit și cu alții. Tocmai pentru a împărtăși această bucurie, mi-am propus să scriu un articol despre un proiect tare drag mie, Clubul de lectură al Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București, dat fiind faptul că primul semestru s-a încheiat și este un bun moment pentru a trage linie și a pentru măsura rezultatele de până acum.
Acest Club s-a format la începutul acestui an școlar, ca o continuare firească și binevenită a unui curs opțional de anul trecut intitulat „Idei filosofice în literatură”. În mare, ideea de la care am pornit era motivarea elevilor să citească, însă, cu timpul, am observat că mult mai multe obiective au fost (șicontinuăsă fie) atinse. De pildă, prin împărtășirea experiențelor legate de lectură, ne-am antrenat gândirea critică, autonomă şi reflexivă. Am învățat că o carte trebuie citită și înțeleasă atât cu mintea, cât și cu sufletul. Ne-am format gustul şi a interesul pentru lectură, am învățat să distingem literatura de calitate de cea de consum și, totodată, am învățat să ne exprimăm liber ideile, sentimentele, opiniile, cultivându-ne abilităţile de comunicare orală şi scrisă, care, utilizate adecvat în viața noastră socială de zi cu zi, ne sunt utile și necesare. Cumva toate aceste lucruri au venit natural, dat fiind faptul că nu suntem condiționați de note, de evaluări. Tot ceea ce facem se naște din plăcere.
Până acum, în cadrul clubului nostru am abordat patru romane. Primul a fost „Ciuma” al lui Albert Camus. Am explorat semnificațiile filosofice ale cărții, am vorbit despre scene care ne-au impresionat, despre construcția diferitelor personaje și am făcut paralele cu dificultățile pe care le traversăm în ziua de astăzi. Am regăsit astfel, prin intermediul ficțiunii, sensurile umane și implicațiile culturale ale acestei pandemii pe care o traversăm.
Cel de-al doilea roman a fost „Crimă și Pedeapsă” al lui Dostoievski. Prin intermediul lecturii am reușit să facem o incursiune în trecut, să ne lăsăm purtați pe aripile cuvintelor în Sankt Petersburg-ul secolului al XIX-lea. Am reflectat împreună asupra ideii de „supraom”, asupra pericolului ideologiilor criminale și am avut dezbateri pe tema salvării prin iubire și suferință.
Penultima noastră întâlnire a avut ca subiect de discuție romanul „Mândrie și Prejudecată” de Jane Austen. În cadrul acesteia, am discutat despre siguranță și fericire, despre statutul femeii în societatea Angliei secolelor XVIII-XIX, despre non-conformism, despre personaje care nu-și acceptă statutul impus de societate, despre ideea iubiților care se educă reciproc (cuplul Elizabeth-Domnul Darcy), dar și despre ideea că dragostea nu este „doar un sentiment”, că o căsătorie fericită presupune un anumit nivel de maturitate, în care sentimentul, rațiunea, nevoia și responsabilitatea ar trebui să se împletească armonios. Cu această ocazie am investigat stilul și construcția narativă a romanului,am văzut cum realismul se îmbină cu romantismul și comedia și am descoperit care a fost inovația literară a lui Jane Austen: discursul liber indirect.
A urmat apoi întâlnirea sau, după caz, reîntâlnirea cu Oscar Wilde și cu celebrul său roman „Portretul lui Dorian Gray”, aparținând estetismului. Am aflat sloganul după care autorul s-a „ghidat”:„Arta de dragul artei”, concentrarea asupra frumosului, dincolo de principiile morale pe care literatura de până atunci se presupunea că ar fi trebui să le promoveze. Aceia dintre noi care au recitit-o pentru întâlnirea noastră au observat că abia la a doua lectură pot fi cuprinse detaliile și semnificațiile acesteia și, cel mai important, abia acum au înțeles cu adevărat reflecțiile asupra artei, de la începutul romanului.
Am vorbit despre ce înseamnă un hedonist convins, despre vină, despre manipulare, despre venerație, despre frumusețea fizică versus frumusețea morală, despre potențialul care zace în fiecare dintre noi, despre Dorian Gray, care este un personaj scindat între intelect și suflet.
Am observat cum Dorian a fost de fapt un ideal artistic pentru Basil, o pânză frumoasă pe care Basil și-a putut proiecta propria bunătate și propria personalitate. Am remarcat faptul că Lordul Henry era un om al ideilor, capabil să delimiteze filosofia de viață, în timp ce Dorian Gray trăia clipa și punea în aplicare tot ceea ce gândea. Am explorat puțin epoca victoriană și am aflat faptul că societatea de atunci condamna orice formă de sexualitate neorientată către reproducere și, mai mult decât atât, îi forța pe oameni să își reprime instinctele, în timp ce estetismul lui Wilde se opunea valorilor victoriene. Discuțiile au avansat atât încât am ajuns să explorăm psihanalitic copilaria lui Dorian Gray și ne-am întrebat dacă incapacitatea sa de a iubi nu își are cumva originea acolo. Am vorbit, de asemenea, despre viața tulburătoare a lui Oscar Wilde, am trasat paralele între romanul acesta și viața autorului, am discutat despre relația lui Henry cu Dorian, despre cum ideile pot influența și corupe. Unii dintre noi au fost de părere că lordul Henry doar a adus la lumină ceea ce era deja prezent în sufletul tânărului și că nu poate fi considerat responsabil pentru căderea acestuia. Cu toții însă am iubit această carte!
În cadrul următoarei noastre întâlniri vom face o incursiune în universul autorului Franz Kafka, prin romanul său „Procesul”.
Ceea ce cred că este unic la întâlnirile noastre este faptul că acestea nu se rezumă niciodată la a lăuda sau a critica romanele pe care le citim, ci la crearea și împărtășirea de impresii și opinii, la dezbaterea unor idei. Părerile diferite nu ne descurajează, ci ne motivează, întrucât am învățat să ne exprimăm și să ne argumentăm ideile, să înțelegem mai multe perspective și abordări. În fond, așa cum spunea Carlos Ruiz Zafon, „cărțile sunt oglinzi: vezi în ele numai ceea ce ai deja în tine”.
Eu și colegii mei nu ne limităm însă doar la cărțile pe care le dicutăm „live”, în cadrul întâlnirilor noastre (desfășurate acum în mediul online, din cauza pandemiei), ci explorăm și individual sublimul tărâm al cărților. Despre ceea ce citim în rest și ne place, scriem. Pe paginile noastre de Facebook și de Instagram facem recomandări de cărți, unele dintre ele însoțite de scurte recenzii scrise chiar de membrii Clubului.
În ceea ce mă privește, Clubul de lectură a fost dintotdeauna o dorință de-a mea și acum că există mă simt cea mai norocoasă. Existența acestuia îmi reamintește zilnic că adolescenții ca mine încă citesc, că înțeleg sensul lecturii, că prețuiesc freamătul paginilor care vorbesc despre tot ceea ce mintea poate să înțeleagă și să interiorizeze. Toate acestea îmi dau speranță pentru un viitor mai bun. În același timp, Clubul de lectură m-a învățat și câteva lucruri mai „tehnice”. Acum știu să scriu recenzii și, chiar mai mult, știu și să editez recenziile altora.
Am învățat că dacă fac ceva cu plăcere, nu simt timpul trecând sau oboseala acumulată, simt doar satisfacția interioară. Pentru a nu părea că exprim doar o părere subiectivă, a mea, voi reda mai jos și experiențele colegilor mei legate de Clubul nostru de lectură:
Antonia T., clasa a IX-a: Participând la clubul de lectură, am pătruns tainele unor cărți pe care nu le-aș fi considerat niciodată ca fiind „pe gustul meu”. Am judecat, la propriu, o carte după copertă, nebănuind ce se ascunde in filele ei. Fie că a fost o poveste de dragoste („Mândrie și prejudecată) sau un roman psihologic („Crimă și pedeapsă”), am fost fascinată atât de opera în sine, cât și de stilul în care a fost scrisă. Cu ocazia clubului, am intâlnit persoane pasionate, care și-au împărtășit punctul de vedere, părerile și care m-au ajutat sa descopăr înțelesuri diferite ale operelor. Poate că, în viitorul apropiat, o să-mi fac curaj sa-mi deschid microfonul. Până atunci, mă bucur să învăț ceva nou la fiecare întâlnire. Majoritatea participanților fiind fete, discuțiile despre seriale și filme sunt nelipsite, la sfârșitul întâlnirii.
Cătălina T., clasa a XI-a: În câteva luni, în cadrul clubului de lectură, am aflat atât de multe lucruri fascinante din patru cărți ce merită citite. Am aflat încă o dată cât de mult mă impresionează anumite personaje precum Elizabeth Bennet din „Mândrie și Prejudecata”, dar și cât de mult mă pot regăsi într-un personaj precum pictorul Basil din „Portretul lui Dorina Gray”. Am avut discuții în care am descoperit nenumărate puncte de vedere și păreri pe care eu nu le observasem, dar pe care sunt fericită că le-am descoperit.
Alexandra D., clasa a XI-a: Deși nu am putut ajunge la toate întâlnirile, clubul de lectură a reprezentat și reprezintă o doză de normalitate în contextul în care totul pare a fi anormal în ultima perioadă. Am descoperit opere noi și perspective interesante asupra cărților mele preferare care, în urma votului, au ajuns să fie discutate și dezbătute în cadrul clubului. Sper că vom continua și în viitor tot așa și sper că vom putea explora secretele literaturii universale fizic, cu toții, împreună!
Bianca C., clasa a IX-a: Pot încadra cu greu experiența de la clubul de lectură într-o înșiruire de cuvinte, aceasta fiind ceva absolut inedit și incomparabil. Este fascinant cum de avem ocazia, în ciuda faptului că suntem doar niște liceeni în fața unor ecrane, să facem o dezbatere profundă nu doar a unei cărți, ci a unui întreg univers literar și istoric. Am avut ocazia să citesc cărți care nu reprezentau o prioritate, dar care au trezit ceva puternic în mine. Un bun exemplu în această privință este ,,Portretul lui Dorian Gray”, căreia i-am făcut chiar și o recenzie în scopul împărtășirii fascinației mele. De când mi-am făcut curajul să-mi exprim ideile în cadrul ședințelor, timpul trece pe nesimțite în timp ce noi ne pierdem în filosofii..
Alexia M., clasa a X-a: Clubul de lectură se desfășoară într-o atmosferă caldă, plăcută și e un schimb real de experiență. Am fost uimită la început când am văzut cât de destins, lejer se desfășoară totul. E cu adevărat deosebit. Mi-au plăcut în special întâlnirile în care am discutat „Ciuma” și „Mândrie și prejudecată”, fiindcă am reușit să îmi însușesc și alte perspective pe anumite teme precum implicarea socială, datoria civică sau condiția femeii acum aproximativ două secole. Cred că e cu adevărat o onoare să pot lua parte la întâlnirile acestui club. E minunat, unic.
Maria-Isabel P., clasa a IX-a: Clubul de lectură al CNGL a fost o experiență deosebită și binevenită, mai ales în această perioadă dificilă care ne-a pus pe toți la încercare! Am avut ocazia să citesc carți de valoare, să-mi împărtășesc ideile, să le ascult și să le înteleg pe cele ale colegilor de la alte clase și ale doamnei profesoare Sturza, de la care mai am multe de învațat. Totodată, am luat o pauză de la comentariile „clasice” și mi-am exprimat liber opinia.
Personal, cel mai mult mi-a plăcut „Mândrie și Prejudecată” de Jane Austen, datorită stilului umoristic, aspectelor inedite ale vieții din Anglia secolului XVIII-XIX și personajelor care ies din tiparele societății, în special Elizabeth, cu care am empatizat cel mai mult. Am așteptat cu nerăbdare dezbaterea cu colegii, viziunea lor despre siguranță sau fericire în viață, despre rațiune și iubire, precum și multe altele!
Mara E., clasa a XI-a: Singurătatea care a venit la pachet cu pandemia m-a afectat enorm; sentimentul că am rămas singură pe lume și că sunt izolată de acțiune parcă devenea mai persistent pe zi ce trecea. Mare mi-a fost mirarea când am realizat că nu numai nu sunt singura care simte atât de multă tristețe si durere, dar că exista o opera care îmi descrie sentimentele cu minuțiozitate. În paginile operei „Ciuma” Albert Camus reușește să cuprindă esența unei epidemii, cu tot ce presupune ea. Pe parcursul lecturii aveam momente în care mă opream și îmi închideam ochii transportându-ma în Oran pentru a simți nesiguranța, frica și durerea oamenilor . Toată povestea a prins viață pentru mine și a funcționat ca un pansament pentru propriile răni.
Teodora N., clasa a IX-a: Ceea ce îmi place la acest colectiv este că, deși într-un timp atât de scurt de când ne cunoaștem, grație unor scrieri ale unor autori îndrăgiți de fiecare în parte, ne-am apropiat datorită ideilor, atât comune cât și total contradictorii, pe care ni le-am exprimat cu o pasiune tinerească aparte!
Fiindcă la club am învățat să ascultăm opiniile tuturor, voi reda mai jos și impresiile doamnei profesor care ne coordonează:
Anda-Irina Sturza, profesor de Filosofie: Ceea ce îmi place cel mai mult în activitatea acestui club este felul în care elevii învață unii de la alții. Din experiența mea cu adolescenții, aceștia învață mult mai bine ceva atunci când nu sunt obligați să o facă și mai ales atunci când pot ajunge la anumite concluzii cu propria lor minte, fără a li se impune o anumită viziune – a nu știu cărui critic literar, sau a nu știu cărui specialist. Un climat de libertate și responsabilitate formează mai bine caracterul unui tânăr decât o face un mediu autoritar. Aici vorbim despre o activitate extracurriculară, despre un Club de lectură în care ceea ce primează este pasiunea pentru citit a membrilor săi. Este ceea ce avem cu toții în comun. Dacă această pasiune există și este cultivată, atunci restul va veni de la sine, aceasta este convingerea mea. Cam acesta este principiul pe care ne-am dorit să îl așezăm la baza Clubului și, după un semestru, sunt semne bune că am reușit. Mulți dintre copii îmi spun că dacă ar fi fost singuri nu ar fi citit niciodată cartea x sau y, ori autorul x sau y, dar ca se bucură că au făcut-o, căci au descoperit atâtea lucruri la care nu ar fi avut acces altfel. Cuvintele acestea reprezintă pentru mine cea mai mare fericire, pentru că îmi dau seama câtă nevoie era de un astfel de Club și, totodată, acest feedback al lor este și ceea ce mă motivează să continui.
Închei acest șir de mărturii cu exprimarea speranței că vom inspira și alți tineri, din alte școli, să ne urmeze exemplul!
Teodora Ghica este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”.