Atitudinea românilor față de vaccinare

În 2019, Inscop Research a realizat o cercetare privind atitudinea populației față de vaccinare1, la comanda Societății Naționale de Medicina Familiei, în colaborare cu Facultatea de Sociologie și Asistență Socială (Universitatea din București) și Societatea Română de Microbiologie. Studiul dat publicității poate fi consultat accesând link-ul: https://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2019/03/Sondaj-INSCOP-selectie.pdf
În contextul generat de epidemia de coronavirus, analiza datelor de atunci privind percepția românilor asupra vaccinării devine foarte relevantă. Cursa mondială pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva COVID-19 subliniază importanța imunizării pentru protejarea populației, în general, și, totodată, aduce în discuție necesitatea protejării anumitor categorii de risc împotriva bolilor pentru care sunt deja disponibile vaccinuri pentru a evita apariția unor focare.
Chiar dacă este de presupus că fricile colective determinate de pandemie și-au pus o amprentă puternică asupra percepției publice și că vor continua să modeleze atitudinea populației față de vaccinare, datele complexe din 2019 sunt un bun punct de plecare în evaluarea sprijinului populației față de programele de imunizare, în general.

Sondajul, realizat în perioada ianuarie-februarie 2019, releva că majoritatea românilor era de acord cu necesitatea vaccinării. Astfel, 62,7% dintre români erau de acord cu ideea vaccinării obligatorii în cazul copiilor, iar 81.1% dintre cei chestionați erau de părere că vaccinarea copiilor este necesară.

În contextul în care, în multe țări dezvoltate, vaccinarea este obligatorie pentru ca un copil să fie primit la grădiniță sau școală, respondenții au fost întrebați dacă sunt de acord ca vaccinarea să fie obligatorie în acest caz și în România. 62.7% au răspuns afirmativ, în timp ce 24.4% și-au exprimat dezacordul. Procentul non-răspunsurilor a fost de 12.9%. Femeile, respondenții care aveau copii sub 18 ani, cei cu studii medii și locuitorii din rural erau de acord într-o proporție mai mare decât celelalte categorii că vaccinarea ar trebui să fie obligatorie.
Un procent foarte ridicat (81.1%) dintre cei chestionați era de părere că vaccinarea copiilor este necesară. Doar 8.1% alegeau varianta contrară, în timp ce 10.8% optau pentru „nu știu” sau „nu răspund”.
Aproximativ două treimi dintre respondenți declarau că și-au vaccinat copiii (sau, după caz, nepoții) conform Programului Național de Vaccinare. 4.3% precizau că nu au făcut acest lucru, în timp ce 27.7% alegeau varianta „nu am copii/nepoți”. Rezidenții din mediul urban și cei cu studii primare declarau că și-au vaccinat copiii (sau, după caz, nepoții) conform Programului Național de Vaccinare în proporții mai reduse decât alte categorii. Datele indicau însă, la acel moment, existența unui segment semnificativ de populație care nu era pe deplin convins de beneficiile vaccinării, inclusiv ca urmare a miturilor și informațiilor eronate care circulau în societatea românească vis-à-vis de acest subiect. Puțin peste jumătate dintre români considerau că beneficiile vaccinării sunt mai mari decât riscurile.
Cât privește eficiența vaccinurilor în fața bolilor, peste jumătate dintre respondenți (54.1%) erau de acord cu afirmația „Bolile care pot fi prevenite prin vaccinare sunt grave și pun în pericol viața”, 32.2% erau nici în acord, nici în dezacord, în timp ce 7.4% își exprimau dezacordul.

Puțin sub 50% (49.1%) erau de părere că vaccinarea este cea mai sigură modalitate de a ne apăra față de unele boli. 36.1% erau nici în acord, nici în dezacord, în timp ce 10.5% își exprimau dezacordul față de afirmația dată. Femeile, vârstnicii, locuitorii din Banat, Crișana, Maramureș erau de părere într-o proporție mai mare decât celelalte categorii că vaccinarea este cea mai sigură modalitate de a ne apăra față de unele boli.
45.5% dintre respondenți își exprimau acordul față de afirmația „Copilul meu poate fi expus bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare”. Aproape 30% erau nici în acord, nici în dezacord cu afirmația, 8% în dezacord. În cazul acestei afirmații, procentul non-răspunsurilor era destul de ridicat, respectiv 16.7%.
O cincime dintre cei intervievați considerau că singurul motiv pentru vaccinarea copilului este accesul la creșă, grădiniță sau școală. 32.5% erau nici în acord, nici în dezacord, în timp ce 30.1% își exprimau dezacordul față de afirmația dată. În cazul acestei afirmații, procentul celor care nu știu sau nu răspund era destul de ridicat, respectiv 16.6%.
Doar 54.9% dintre respondenți erau de părere că beneficiile vaccinării sunt mai mari decât riscurile, 28.7% considerau că vaccinarea este o problemă complicată și trebuie evaluată de la caz la caz, 10.3% că riscurile sunt mai mari decât beneficiile vaccinării. 6% alegeau varianta „nu știu” sau „nu răspund”. Femeile, respondenții cu vârsta cuprinsă între 35-49 de ani, cu educație medie, având copii sub 18 ani, rezidenții din rural și cei din Banat, Crișana și Maramureș considerau într-o măsură mai ridicată decât celelalte categorii că beneficiile vaccinării sunt mai mari decât riscurile.
Lipsa unor campanii de informare puternice privind vaccinarea și modul în care multitudinea miturilor privind acest subiect influența comportamentul rațional și percepțiile populației erau evidențiate în sondajul realizat de INSCOP Research. Iar în acest context informațional nu era de mirare că doar 19.5% dintre cei intervievați declarau că s-au vaccinat în 2018 sau în 2019 (anul cercetării) împotriva gripei sezoniere, în timp ce aproape 80% răspundeau negativ.

Rugați să-și exprime acordul cu privire la o serie de afirmații despre informarea pe tema vaccinurilor, puțin peste două treimi (67.2%) dintre respondenți erau de părere că părinții trebuie să discute cu medicul de familie sau cu medicul pediatru despre îngrijorările legate de vaccinarea copiilor lor. 63.6% apreciau că este rolul părintelui să se informeze despre siguranța vaccinării pentru copii. Locuitorii din Banat, Crișana, Maramureș considerau într-o proporție mai ridicată decât cei din alte regiuni că părinții trebuie să discute cu medicul de familie sau cel pediatru despre îngrijorările legate de vaccinarea copiilor.
Doar 39.7% își exprimau acordul față de afirmația „Am încredere în informațiile pe care le primesc despre vaccinuri”. 46.4% erau nici în acord, nici în dezacord cu afirmația, un bazin de populație sceptică imens care confirmă nevoia unor campanii de informare și educare pe acest subiect. 9.3% erau în dezacord, adică nu aveau încredere în informațiile primite pe această temă. Femeile și locuitorii din Banat, Crișana, Maramureș erau mai încrezători în informațiile primite despre vaccinare decât celelalte categorii.
Din totalul persoanelor care declarau că s-au vaccinat antigripal – reprezentând 19.5% din totalul populației intervievate –, 42.1% declarau că s-au vaccinat pentru că e bine să te vaccinezi împotriva gripei, 39.7% declarau că s-au vaccinat în trecut și vaccinul a fost eficient, 15.7% că au obiceiul să se vaccineze în sezonul de toamnă/iarnă și 2.2% indicau alt motiv. Respondenții cu un nivel de educație ridicat și locuitorii din rural considerau într-o proporție mai mare decât restul categoriilor că este bine sa te vaccinezi împotriva gripei. Un procent mai ridicat dintre rezidenții din Banat, Crișana, Maramureș declară că s-au vaccinat în trecut și că vaccinul a fost eficient.
Din totalul persoanelor care nu s-au vaccinat – reprezentând 79,3% din totalul populației – 31.3% declară că s-au imunizat altfel, 16% că nu au avut timp și 15.3% că le-a fost teamă. 12.3% dintre cei chestionați considerau că vaccinarea nu este eficientă, 9.9% nu erau de acord cu vaccinarea și 6.2% declarau că nu au găsit vaccinul. 3.5% alegeau alt motiv, în timp ce 5.4% optau pentru „nu știu” sau „nu răspund”. Bărbații, respondenții cu studii primare și locuitorii din Bucovina și Moldova declarau că nu sunt de acord cu vaccinarea într-o proporție mai mare decât celelalte categorii. Invocau teama de vaccinare mai mult femeile și persoanele cu studii superioare.
Așadar, la începutul anului 2019, majoritatea românilor erau de acord cu vaccinarea, procentul concetățenilor noștri care refuzau vaccinul și vaccinarea fiind foarte mic. Sondajul INSCOP Research punea totuși în evidență și o atitudine ambivalentă neclară a unei părți a populației față de vaccinuri și vaccinare.

Din păcate însă, în locul unor campanii care să popularizeze suplimentar beneficiile vaccinării, România, la fel ca și restul lumii, a fost pusă în fața unei crize sanitare nemaiîntâlnite în perioada contemporană. Chiar dacă ne lipsesc la acest moment datele sociologice, este de presupus că miile de morți și zecile de mii de îmbolnăviri, precum și efectele devastatoare pe care eforturile de stăvilire a epidemiei le-au avut asupra economiei au crescut receptivitatea populației față de ideea că vaccinarea este benefică. La fel de plauzibil este însă că grupurile reacționare care resping vaccinarea se vor mobiliza suplimentar, protestele pe care le vedem deja în multe capitale ale lumii împotriva măsurilor de izolare socială fiind doar un corolar al acestui posibil fenomen viitor.
Aceasta nu înseamnă însă că eforturile autorităților pentru popularizarea beneficiilor vaccinării ar trebui reduse, ci dimpotrivă. Ne găsim în momentul cel mai propice pentru a convinge inclusiv pe cei mai sceptici membri ai societății că vaccinarea este instrumentul cel mai util în controlul răspândirii unor boli care altminteri pot avea efecte devastatoare pentru sănătatea publică, pentru economie, pentru raportul optim dintre libertate și securitate și, în final pentru modul în care va arăta societatea și modul nostru de viață în general.
În situații de pandemie, vaccinarea este cea mai eficientă armă pe care o putem dezvolta în fața răspândirii bolilor fizice, dar și a bolilor sociale precum fricile colective care paralizează, adesea pot să destrame țesutul social.

 

 

Materialul este parte a dezbaterii Sănătatea, între metafizică și contractualism.

Sănătatea, între metafizică și contractualism.

 

Lasă un răspuns