5 întrebări simple pentru cineva care știe toate lucrurile complicate despre reciclare. No 02

Întrebarea No 02. Care este narativul din spatele reciclării, la nivel de societate și la nivel de individ?

„În anumite sisteme, cum este și acesta, al gestionării deșeurilor, este nevoie de o mai mare transparență.”

Ionuț Georgescu, Director general FEPRA International SA:

Noi suntem într-o zonă de complexitate crescută a vieții, iar gestionarea deșeurilor, inevitabil, crește această complexitate. Hai să vedem: am șapte tipuri de plastic? ce ar trebui să fac eu? să împart deșeurile de plastic în șapte tipuri, în șapte recipiente separate? și mai îmi spui că hârtia se împarte în două tipuri? cea printată, care are cerneluri, și cea simplă de ambalaj, care nu are? să împart și hârtia în două recipiente separate? și la câte recipiente ajung? deja mă doare capul! Și e normal să doară capul pe oricine când vede în ce complexitate uriașă ne duce consumul. Asta pe lângă faptul că, oricum, viața omului e foarte complexă. Noi, în viața noastră, trebuie să facem deja foarte multe lucruri: trebuie să îmi duc copilul la lecții de aia, apoi trebuie să-l duc la lecții de ailaltă, trebuie să mă duc la teatru, trebuie să mă duc la film, trebuie să intru pe internet să văd știrile și pe site-ul ăla și pe site-ul celălalt, am nu știu câte canale de tv pe care trebuie să mă uit. Viața noastră este foarte complexă. Și mai trebuie să stăm o jumătate de oră să sortăm deșeurile pe care le producem? Normal că ni se pare greu. Nu mai spun că, după ce stăm o jumătate de oră să le sortăm, le ducem afară și vine salubristul și le ia pe toate și le amestecă. Și noi ne punem mâinile în cap și zicem: dar de ce am pierdut eu minutele alea din viața mea, dacă tot vine ăla și le amestecă? nu le mai sortez nici eu, lasă-le așa! E normală o astfel de reacție. Din punctul meu de vedere, soluția se configurează pe două direcții principale: dezvoltarea tehnologiei și educația. În acest moment noi suntem într-o paradigmă a deșeurilor și a reciclării care are o componentă neschimbată de șase mii de ani. Acum șase mii de ani duceam deșeurile din peșteră undeva în afara ei, pentru că nu ne plăcea să avem deșeurile lângă noi în peșteră. Deci exista această practică să ducem gunoiul în altă parte și să îl lăsam acolo, să îl depozitam acolo. Facem același lucru și acum. Colectarea deșeurilor este, așadar, aceeași de șase mii de ani. Doar compoziția deșeurilor s-a schimbat. Și s-a schimbat radical după apariția plasticului. Deci vorbim despre necesitatea de a dezvolta tehnologia gestionării deșeurilor. Pentru cealaltă direcție, educația, vorbim despre necesitatea de a crește gradul de încredere, adică de transparență. În anumite sisteme, cum este și acesta, al gestionării deșeurilor, este nevoie de o mai mare transparență. Dacă am avea posibilitatea, de exemplu, printr-un simplu click într-o aplicație pe telefon, să aflăm de la cei care au ridicat gunoiul că deșeurile au ajuns la reciclat acolo și acolo și apoi am vedea în magazin că pe o sticlă este eticheta care ne spune că ea a fost obținută prin reciclare sau că e o sticlă reutilizată, încrederea noastră ar crește. S-ar crea acea emoție pozitivă care ne-ar face pe noi să fim mulțumiți de acțiunile și de efortul nostru în ceea ce privește deșeurile. Dar și de consumul pe care îl facem în acel moment.

Lasă un răspuns