România este o țară pro-occidentală a cărei orientare nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Deși uneori se mai pot observa nuanțe în discursul public, vocile politice care adoptă în mod fățiș o poziționare anti-occidentală sunt izolate, excentrice și percepute fie anti-naționale, fie purtătoare ale unui steag străin. Observația de mai sus trebuie însă explicată cu argumente. Altfel, ea va fi înțeleasă, pe bună dreptate, ca o altă formă de dogmatism care fetișizează pro-occidentalismul României.
Orientarea politicii externe a unui stat este rezultatul a numeroase variabile care țin de factori istorici sau culturali, dar și de condiționări foarte pragmatice precum adeziunea față de valorile politice fundamentale, interesele economice sau problemele de securitate. Fiecare dintre aceste variabile influențează elitele politice, economice, culturale ale unei țări, dar și reprezentările sociale ale populației. Lipsa de convergență între opțiunile elitei și cele ale populației generează, mai devreme sau mai târziu, crize sistemice, la fel cum congruența dintre opțiunile elitelor și cele ale populației determină orientarea geopolitică solidă și stabilă a unei națiuni.
Din acest ultim punct de vedere, cazul României este unul emblematic. În ultimul sfert de veac, și după o pauză forțată de jumătate de secol, elitele și populația în ansamblu au reînceput să rezoneze simultan în direcția pro-occidentală. Orientarea pro-vestică a românilor este evident mai veche, putând fi contabilizată încă din perioada regimului comunist când, în anumite perioade de deschidere (finalul anilor 1960 și anii 1970), chiar și elitele comuniste începeau să vadă crâmpeie de lumină, e adevărat, din motive foarte pragmatice, la Washington, la Londra sau la Paris, în locul celei de la Moscova.
După schimbarea de regim din 1989, populația în primul rând, iar apoi, în mod treptat și noile elite politice instalate la putere și-au manifestat tot mai clar opțiunile. Sondajele de opinie de la începutul anilor 1990 surprindeau cu claritate dorința românilor de a se reintegra cu întreg ansamblul valoric și instituțional al Occidentului. Iar situația rămânea neschimbată după un sfert de veac. Dincolo de faptul că părinții fondatori ai națiunii române – pașoptismul, Școala Adreleană – au ancorat țara și poporul în reperele civilizației occidentale, dincolo de elementul identitar și cultural central reprezentat de limba de latină, orientarea românilor a fost dată și de elementele pragmatice legate de prosperitatea economică, de sistemul de drepturi și libertăți specifice Occidentului. Așa se face că, într-un sondaj de opinie realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului Adevărul în decembrie 2014, la întrebarea „La 25 de ani de la căderea comunismului, dvs. care credeți că ar trebui să fie direcția înspre care să se îndrepte România din punct de vedere al alianțelor politice și militare?” – marea majoritate a românilor (86,1%) indică direcția Vest (UE, NATO). Doar 5,2% indică direcția EST (Rusia), în timp ce 8,7% nu știu sau nu răspund la această întrebare.
De asemenea, în același sondaj de opinie, la întrebarea deschisă cu răspunsuri spontanee „Care este, în opinia dvs. țara care a influențat cel mai mult, în bine, evoluția României în ultimii 25 de ani?” Statele Unite ale Americii conduceau detașat, 36,9% dintre participanții la sondaj considerând că această țară a influențat pozitiv evoluția României în ultimii 25 de ani. Clasamentul era completat de Germania (18,4%). Pe locul 3 se afla Franța cu 4,4% din opțiuni. Urmau, în ordine, Marea Britanie (4%), Rusia (3,8%), Italia (2,8%), Spania (2,1%), China (0,9%). 0,8% indică altă țară, în timp ce 25,8% declarau că nu știu sau nu răspundeau la această întrebare. Peste două treimi dintre români considerau în urmă cu cinci ani că țările occidentale au influențat cel mai mult în bine evoluția României, în timp ce țări asociate altor spații culturale și de civilizație cumulau numai sub 5% dintre opțiuni.
Spuneam atunci, comentând aceste date, că alături de adeziunea față de democrație, opțiunea consolidată a imensei majorități a românilor pentru Occident (UE, NATO) în dauna Eurasiei reprezintă marele câștig al ultimilor 25 de ani. Din punctul de vedere al valorilor și al reperelor de civilizație modernă, românii nu mai au dubii. Atât populația, cât și conducerea politică rezonează în aceeași direcție, ceea ce face din România unul dintre cei mai puternici piloni occidentali din această parte a lumii.
La cinci ani după acel sondaj-reper realizat la 25 de ani de la căderea comunismului, o nouă cercetare sociologică realizată pe alți indicatori, la aproape 30 de ani de la schimbarea de regim din 1989, vine să completeze, cu date științifice, tabloul orientării geopolitice a românilor. Conform Barometrului Securității Energetice realizat de Inscop Research în perioada 4-12 septembrie 2018, la comanda Laboratorului de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) din cadrul Institutului de Științe Politice și Relații internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI), țările cu care România ar trebui să păstreze cele mai bune și apropiate relații de prietenie sunt Statele Unite ale Americii cu 28,7% dintre opțiuni, urmate de Germania, cu 14,9% și de Rusia cu 14,1%, Franța (4,5%), Canada (3,2%), China (3%), Marea Britanie (3%), Italia (2,6%), Ungaria (2,4%), Toate (2,1%), Moldova (1,7%), Uniunea Europeană (1,7%) și Spania (1,5%). 5,4% au indicat alte țări. 11,2% reprezintă non-răspunsuri. Statele membre ale Uniunii Europene și mențiunea „Uniunea Europeană” totalizează 30,6% dintre opțiuni. Deși Rusia recuperează teren, datele confirmă faptul că populația României are o orientare pro-occidentală netă și indubitabilă.
Chiar dacă în ultimii ani, în discursul public s-au înmulțit vectorii care promovează o retorică, valori sau politici non-occidentale, marea majoritate a românilor nu rezonează semnificativ la asemenea derapaje. Pe de altă parte, asistăm la un proces de maturizare și autonomizare care include, firesc, și abordările critice constructive la adresa Occidentului sau elemente de naționalism economic care se manifestă în orice societate occidentală consolidată, chiar accentuat în ultimul deceniu.
La 30 de ani după încehierea Războiului Rece, este evident că Occidentul nu mai arată aceeași coeziune, însă cei doi piloni transatlantici ai civilizației occidentale, Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană, rămân la fel de populari în România. În contextul în care România și SUA au încheiat cu parteneriat strategic în urmă cu peste 20 de ani, 51,6% dintre respondenți sunt de părere că relațiile dintre cele două țări ar trebui să devină și mai apropiate, 37,4% cred că ar trebui să rămână așa cum sunt, 4% să fie mai puțin apropiate și 7% nu știu sau nu răspund.
De asemenea, 65,5% dintre români sunt de părere că alianța cu SUA este cea mai bună garanție de securitate pentru România, percepție verificată de numeroase sondaje de opinie realizate de-a lungul timpului de mai multe institute de cercetare a opiniei publice. Pro-americanismul românilor, testat în numeroase sondaje de opinie, este confirmat și prin această cercetare.
În ceea ce privește Uniunea Europeană, observăm că două treimi dintre români sunt de părere că aderarea la Uniunea Europeană a adus pentru România mai degrabă avantaje, în timp ce 27,7% sunt de părere că a adus mai degrabă dezavantaje, 8,5% reprezentând non-răspunsurile. De asemenea, 61,8% dintre români consideră că, în calitate de stat membru al UE, România are drepturi egale cu restul statelor membre. 30,5% împărtășesc opinia contrarie, iar 7,7% nu știu sau nu răspund. 77,3% dintre respondenți sunt de părere că România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligații egale cu celelalte state membre, 15,9% sunt de părere contrarie, iar 6,8% nu știu sau nu răspund.
Orientarea pro-americană a românilor (28,7%) este, așadar, dublată de o orientare pro-europeană (peste 30%) chiar și mai solidă. Uniunea Europeană este o sursă de prosperitate recunoscută ca atare de două treimi dintre români care recunosc faptul că România are drepturi și obligații egale cu celelalte state membre. Discursul populist ostil construcției europene și încărcat adesea de pusee de victimizare a influențat o parte a populației, dar rămâne o majoritate clară care respinge asemenea abordări.
Un subiect oarecum artificial impus pe agenda de politică externă a României și a multor alte state din Europa Centrală și de Est este necesitatea de a face o alegere între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii în ceea ce privește politica externă și de securitate. Pe acest subiect rostogolit insistent de anumite surse, unele cu interese ostile concertului trans-atlantic, instinctele de până acum ale elitelor politice românești au fost corecte, iar ele se coordonează foarte bine cu percepția opiniei publice măsurată în sondajele de opinie. Astfel, la fel cum decidenții politici refuză să facă o alegere, considerând că ambii piloni, SUA și UE, sunt la fel de importanți, grupul cel mai numeros al românilor (42,7%) este al celor care apreciază că relațiile României cu UE, respectiv cu SUA sunt la fel de importante. 33% dintre respondenți sunt de părere că cea mai importantă relație de colaborare pe plan extern pentru România este cea cu Uniunea Europeană, în timp ce 19% preferă relația SUA. 5,3% nu știu sau nu răspund la această întrebare.
Valoarea atitudinilor și percepțiilor populației măsurate prin instrumente cantitative, așa cum este sondajul de opinie rămâne, desigur, o chestiune de dezbatere în mediile academice. Unanim împărtășită este însă opinia potrivit căreia dacă sunt măsurate subiecte asupra cărora populația este informată și le înțelege, dacă opiniile măsurate sunt coerente și au o oarecare stabilitate în timp, dacă ele reflectă evoluția evenimentelor din societate și din lume și dacă ele influențează procesul de luare a deciziilor, atunci valoarea datelor sociologice este incontestablă. În cazul analizei orientării geopolitice a populației României și a statului român, ne aflăm în fața unui caz-școală în care opiniile populației sunt măsurate riguros, de-a lungul a trei decenii, măsurătorile reflectă o stabilitate ridicată a opțiunilor, iar acestea sunt congruente cu marile decizii de politică externă și securitate ale țării.
Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul că în plină epocă eurosceptică în care adversarii ideologici ai Uniunii Europene defilează de-a lungul și de-a latul continentului (e adevărat, într-o cadență tot mai slabă în ultimul an), în care discursul populist a ieșit din subterane și concurează, uneori cu succes, rețetele partidelor politice tradiționale europene, în plin avânt al iliberalismului obtuz care maschează aceleași istorice metehne autocratice ale unor vecini încă tulburați de visele iluzorii de dominație de acum o mie de ani, alimentate cu generozitate de hegemoni pragmatici, oricând amatori de disensiuni gratuite în curtea occidentalilor, românii își păstrează o remarcabilă luciditate cu privire la direcția corectă și sursa binelui care a stat la baza închegării națiunii noastre și a păcii pe continentul european. Orientarea pro-occidentală a populației României este clară și stabilă în timp. Chiar și în contextul celor mai dificile și recente provocări, când unele pârghii ale puterii executive și legislative păreau acaparate pe tăcute de vectori anti-occidentali, orientarea pro-occidentală a românilor a rămas o constantă. Acest lucru a blocat orice tentativă de a deturna România de pe orbita geopolitică normală și reprezintă una dintre cele mai importante surse de optimism pentru viitorul națiunii noastre. În contextul aniversării recente a Centenarului Marii Uniri, datele sociologice furnizează un tablou pozitiv, de ce nu, al unui secol occidental pentru România. n
Datele sondajului de opinie realizat de INSCOP Research – www.inscop.ro – din 2019 au fost culese în perioada 4-12 septembrie pe un eşantion de 1050 subiecţi reprezentativ pentru populația României, neinstituționalizată, cu vârsta de 18 ani și peste 18 ani. Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95% pe un tip de eșantion multi-stratificat, probabilistic. Metoda de culegere a datelor a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenţilor. Eșantionul a fost validat pe baza datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică.
Citește articolul integral