Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » O imensă prăpastie a binelui. Reziliența surprinzătoare a românilor în vremuri de pandemie

O imensă prăpastie a binelui. Reziliența surprinzătoare a românilor în vremuri de pandemie

Studiile sociologice realizate de INSCOP Research în perioada epidemiei au relevat faptul că românii manifestă, în proporții foarte largi, o atitudine rațională, pe fondul unor frici profunde instalate în societate.

Pandemia de coronavirus a provocat o succesiune de crize fără precedent pentru miliarde de locuitori ai planetei: o criză sanitară, dublată de o criză socială, ambele urmate de o criză economică evidentă. Unii comentatori vorbesc deja despre viitoare crize de securitate alimentară care ar putea „alimenta” conflicte mult mai dure. Peste toate planează procese ample și profunde de dezinformare, care amplifică dezorientarea. Alți comentatori sunt mai optimiști și întrevăd o aterizare controlată, urmată de relansarea economiilor, curățarea lor de entități nesănătoase și evitarea unor crize mai complicate. Iar unii văd chiar oportunități, precum accelerarea puternică a digitalizării, debirocratizarea, relansarea unor structuri supranaționale precum Uniunea Europeană sau localizarea producției și echilibrarea lanțurilor comerciale regionale și globale. Indiferent de scenariile pe care le putem imagina, un numitor comun al acestor vremuri de criză excepțională este incertitudinea, fie și pentru că nu există niciun om în viață care să fi experimentat direct un blocaj global general de o asemenea amploare.
Cu toate acestea, o variabilă cheie, care arată cât de pregătite sunt societățile pentru a rezista unui tsunami prelungit sau pentru a se relansa rapid, este reziliența. Din acest punct de vedere, cel puțin în prima lună și jumătate de la debutul pandemiei, populația României a demonstrat o reziliență neașteptat de mare pe toate categoriile de vârstă. Atât analiza studiilor sociologice, cât și a comportamentului social pe care l-am putut observa cu toții, sugerează că majoritatea românilor s-au adaptat destul de rapid la noua situație, apreciind și respectând măsurile restrictive luate de autorități. Populația a înțeles gravitatea situației și a respectat până acum măsurile de limitare a drepturilor și libertăților activate odată cu declararea stării de urgență. Sigur, în perioade de criză majoră răspunsurile oamenilor la chestionare sociologice, chiar și la cele aplicate profesionist, trebuie interpretate cu atenție. Riscul disonanței cognitive este întotdeauna prezent, iar, în asemenea vremuri excepționale, când presiunea apasă direct asupra libertății de mișcare, a capacității de asigurare a veniturilor, este cu atât mai important să identificăm răspunsurile conforme și diferențele dintre ceea ce spun oamenii că fac și ceea ce fac ei în realitate. Tocmai de aceea, rezultatele cercetărilor sociologice trebuie comparate cu observațiile propriu-zise asupra comportamentelor sociale. Iar, după aproape 50 de zile de la declanșarea acestei crize, avem avantajul de a putea face astfel de evaluări care arată o congruență destul de bună între evaluările inițiale din sondajele de opinie și comportamentul ulterior al populației. În cele aproape 7 săptămâni scurse de la debutul stării de urgență, românii au respectat măsurile de distanțare socială. Sigur, au existat și excepții, supramediatizate, deci foarte vizibile, însă, în mod cert, izolate și nereprezentative pentru comportamentul majorității populației. Evident, ele nu trebui minimalizate, mai ales că, lăsate necontrolate, riscul de contagiune al unor comportamente sociale deviante de la regulile stricte și dificil de respectat pentru întreaga populație este la fel de mare precum riscul de contagiune al virusului COVID-19.
Motivațiile acestui tip de comportament rezilient al românilor sunt mai multe, variind de la valorile civice internalizate de o parte a societății, până la teama concretă de infectare (peste 50% cred că riscul personal de a se infecta este mare sau moderat) sau de consecințele sancțiunilor potențiale aplicate de autorități (în special amenzile foarte mari, dar și carantinarea instituționalizată). Oricare ar fi cauza, manifestarea comportamentului rezilient este o veste bună pentru noi toți. Indiferent de tipul de criză cu care ne vom confrunta în viitor, populația României pare a avea un nivel de maturizare suficient de ridicat pentru a fi capabilă să reziste și să reacționeze într-o manieră coerentă sub influența unor factorii de coordonare reprezentanți de autorități ale statului. Este o constatare testată pe teren într-o situație concretă de viață reală, foarte relevantă pentru că situațiile de criză cu siguranță nu ne vor ocoli, fie că vorbim de crize sanitare, alimentare, energetice, ecologice, calamități naturale sau conflicte de altă natură.
O altă veste bună pe care am primit-o în acest context este legată de reactivitatea scăzută a societății românești la provocatorii publici care emit mesaje extremiste sau care propagă interpretări extreme ale unor idei/ideologii deviante în raport cu normele de echilibru și bun-simț social. Și în România, ca și în alte țări, creșterea puternică a emițătorilor de informații determinată în special de extinderea ariei de acoperire și utilizare a rețelelor sociale stimulează agresivitatea. Cu cât un emițător de mesaje publice se manifestă mai zgomotos și emite puncte de vedere mai șocante, cu atât cresc șansele ca semnalele sale publice să fie recepționate de un public mai larg. Cu toate acestea, influența reală a unor asemenea puncte de vedere în societatea românească este încă limitată, fără ca această realitate de moment să ne protejeze apriori în fața unor degradări viitoare. Acum însă, într-o perioadă în care consumul de media tradiționale și mai ales neconvenționale a crescut puternic, deci expunerea oamenilor la informații nefiltrate, la dezinformări, conspirații și poziții extreme s-a amplificat proporțional, românii, tineri și bătrâni deopotrivă, rezonează marginal la asemenea provocări. De exemplu, între pozițiile religios-extremiste lansate, în contextul Sfintelor Sărbători de Paști, de unele voci active în spațiul public și pozițiile extremist-seculare care mânjesc cu noroi orice asociere cu biserica, se deschide o imensă „prăpastie a binelui” în care trăiesc vieți normale peste 80% dintre români. Acești oameni nu rezonează la provocările mesajelor radicale. Dimpotrivă, sunt raționali, guvernați de bun-simț și echilibru. Este majoritatea tăcută care fie respinge activ, fie ignoră pur și simplu vocile extremiste cu vocație narcisistă sau, după caz, tributare unor tulburări mesianice clinice. Îi văd pe acești 80% în toate cercetările sociologice. Nu sunt vedete, nu sunt formatori de opinie, nu sunt salvatori de serviciu și nici nu se uită în gura radicalilor, dar duc greul acestei națiuni și îl duc într-o direcție bună. Poate nu atât de repede pe cât ne-am dori unii dintre noi, dar direcția este corectă, infinit mai bună decât rețetele apostolilor falși ai conflictului, care nu precupețesc niciun efort în a-și impune punctul îngust de vedere.
Prin urmare, dincolo de pierderile evidente pe care le suferă întreaga societate din cauza epidemiei, avem și o mică veste bună. Am aflat cu această ocazie un lucru important despre românii anului 2020, și anume reziliența lor în fața unei crize grave. Iar, în lumina imenselor sacrificii făcute de națiunea română în contextul altor crize grave, dacă e să ne gândim numai la cele două conflagrații mondiale, poate că acest comportament rezilient nu ar trebui să fie tocmai o surpriză. Sper să observăm împreună o confirmare a sa și în lunile care urmează.

Remus Ioan Ștefureac este
director al INSCOP Research
și coordonator al proiectului
Strategic Thinking Group

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.