13 – 30 ianuarie 2011, Sala Irina Nicolau, Muzeul Taranului Român
Joi, 13 ianuarie 2011, ora 17:00, la Muzeul Taranului Român, la Sala Irina Nicolau, va avea loc vernisajul expozitiei arhi-VE/RO. Între Orient si Occident. Arhiva de imagine Alexandru Tzigara-Samurcas.
Aceasta expozitiei a fost realizata în urma initiativei Departamentului de Istoria si Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu“ si este rezultatul unei colaborari cu ICR Venetia.
Expozitia a fost coordonata de prof. dr. arh. Anca Bratuleanu si conf. dr. arh. Sergiu Nistor si a fost realizata pentru a fi expusa în cadrul Institutului Cultural Român din Venetia în perioada 3–21 noiembrie 2010. Conceptul expozitiei, realizata de Petru Mortu, Toader Popescu si Irina Calota, a uzat de calitatile cliseelor de a reprezenta, în acelasi timp, imagini cu o compozitie proprie si subiecte alese în functie de criteriile autorului. Au fost alese 20 de cupluri de imagini – una cu subiecte din România si cealalta cu imagini din Italia. Oglindirea fragmentelor de arhiva unele în altele, precum si pendularea între imagini care pot fi, în functie de grila de citire adoptata de privitor, apropiate sau îndepartate la extrem reprezinta, pe lânga un interesant exercitiu vizual, si o sublimare a experientei modernizarii românesti, fenomen de care Samurcas nu a fost deloc strain. Reflexia care se stabileste în sticla diapozitivelor între lumea orientala si cea occidentala este, în acelasi timp, un dat al arhivei originale si o constructie fara teza, care privilegiaza deopotriva valoarea diapozitivelor ca marturii, ca obiecte, subiecte, sau doar imagini. Alaturarile de imagini – de multe ori surprinzatoare – au scopul de a provoca vizitatorul în a-si pune întrebari si a gasi raspunsuri, în cadrul unui proces de identificare atât a elementelor comune, cât si a diferentelor pe care imaginile ce compun fiecare cuplu în parte le prezinta.
În afara de cele 20 de perechi amintite mai sus, expozitia contine si o instalatie compusa din aproximativ 80 de diapozitive, menite sa prezinte publicului suportul fizic pe care aceste imagini au fost pastrate de-a lungul a peste 100 de ani de existenta.
Arhiva de imagine „Alexandru Tzigara-Samurcas„, aflata în posesia Departamentului de Istoria si Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu“, a fost transferata de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ probabil de catre profesorul Grigore Ionescu, dupa moartea autorului lor. Diapozitivele din arhiva serveau ca material didactic pentru cursurile de estetica si istoria artei pe care Samurcas le tinea la Scoala de Arte Frumoase, începând cu februarie 1899. O alta parte a acestei arhive a ramas în custodia actualei Universitati Nationale de Arte si a fost donata, dupa anul 2000, Muzeului Taranului Român.
Colectia a fost realizata de-a lungul mai multor decenii, la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX. Cel mai probabil avem de-a face cu o arhiva cu autori multipli – nu toate imaginile au fost realizate de Samurcas. Preocuparile stiintifice principale ale autorului sunt vizibile în alegerea si perspectiva asupra obiectelor, peisajelor si persoanelor fotografiate, fapt ce nu indica, neaparat, doar calitatea sa de autor ci si, posibil, optiunea sa privitoare la achizitionarea diapozitivelor.
Arhiva de imagine aflata în custodia DITACP contine 2383 de diapozitive pe sticla. Subiectele acestora prezinta obiecte de arhitectura, planuri si harti, obiecte de arta – sculptura, pictura, gravura, desen, arta populara – si peisaje în proportii diferite. Majoritatea diapozitivelor au ca subiect obiecte arhitecturale (aproximativ 75% din totalul imaginilor), dintre care în jur de 90% sunt din Europa. Dintre acestea din urma, peste jumatate prezinta subiecte din România. Indiferent de procentele mentionate mai sus, ceea ce este cert este ca arhiva este importanta prin bogatia de informatie pe care o prezinta, prin forta estetica a imaginilor care o compun si prin calitatea lor de a fi marturii istorice.
La începutul anului 2010 a fost lansat volumul bilingv român-englez „Arhiva Alexandru Tzigara-Samurcas„, care prezinta imagini caracteristice pentru colectie si care a fost însotit de un CD care cuprinde inventarul arhivei, finalizat în 2009.
Brosura expozitiei, realizata dupa conceptia grafica a lui Radu Tudor Ponta, cuprinde texte bilingve (în româna si în italiana), cât si imagini din arhiva, astfel selectionate încât sa ilustreze tema generala a expozitiei. Cele cinci texte – compuse de Nicolae Lascu, Virgil Stefan Nitulescu, Toader Popescu si Irina Calota si traduse de Corina Anton – au fost menite atât sa situeze aceasta actiune (si cele premergatoare ei) într-un context mai larg al proiectului de diseminare a fondurilor DITACP / UAUIM, cât si sa prezinte personalitatea lui Alexandru Tzigara-Samurcas, arhiva sa de imagine si expozitia.
Expozitia poate fi vizitata pâna pe 30 ianuarie 2011, de marti pâna duminica, între orele 9:00 si 17:00, la Sala Irina Nicolau.
Intrarea este libera.
ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAS
Se naste la 4 aprilie 1872, în Bucuresti, într-o veche familie de mici boieri. Liceul îl face la Bucuresti. În 1892 este numit „custode preparator“ la Muzeul de antichitati, condus de Grigore Tocilescu. În 1893 pleaca la studii în Germania, la Universitatea din München, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiaza istoria artei. Întors în tara, demisioneaza de la Muzeul de antichitati si-si continua studiile, plecând în Franta si, din nou, în Germania, preocupat fiind de muzeografie. Îl are ca îndrumator pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.
Dupa terminarea studiilor, este numit bibliotecar, apoi director la Fundatia Carol I si profesor la catedra de istoria artei si estetica la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti.
La 1 octombrie 1906, Al. Tzigara-Samurcas este numit director al Muzeului etnografic, de arta nationala, arta decorativa si arta industriala, devenit, în 1915, Muzeul de arta nationala Carol I. Noul muzeu functiona temporar în cladirea fostei monetarii a statului din Soseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la început, Al. Tzigara-Samurcas îsi organizeaza muzeul pe baze stiintifice moderne. Achizitiile pe care le face duc la sporirea considerabila a colectiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionara a casei lui Antonie Mogos din Ceauru, jud. Gorj.
Începe o lupta neîntrerupta pentru obtinerea din partea autoritatilor a fondurilor necesare ridicarii noului local (cel actual), la ale carui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budesti. În acest scop, el scrie numeroase articole în presa, pe care le va strânge mai târziu, în 1936, în cartea sa, „Muzeografie româneasca“. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentala a noii cladiri a Muzeului. Constructia a suferit numeroase întreruperi, fiind definitivata abia în 1941.
În toata perioada cât a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcas a depus o activitate prodigioasa, legata si de celelalte importante functii pe care le-a îndeplinit: director al Fundatiei Carol I si profesor de istoria artei si estetica la Cernauti. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrari de specialitate, între care arta populara ocupa un loc de frunte, tine conferinte la radio sau la Ateneu, participa la congrese si expozitii internationale. Al.Tzigara-Samurcas devine un nume de referinta în domeniul care l-a consacrat.
Situatia se deterioreaza dupa al doilea razboi mondial, când autoritatile comuniste îl alunga în 1948 de la conducerea Muzeului. Batrân, bolnav si umilit peste masura, Parintele muzeului de la Sosea moare la 1 aprilie 1952.